Pătimirea Sfîntului Mucenic Veniamin diaconul
(13 octombrie)
Viețile Sfinților pe luna octombrie
În zilele lui Gororan, împăratul perșilor, Veniamin, fiind diacon al Bisericii lui Dumnezeu și pe mulți perși și eleni întorcîndu-i la cunoștința și credința în Dumnezeu, a fost pîrît înaintea împăratului ca un făcător de rele. Pentru aceasta a fost bătut și aruncat în temniță. Doi ani a zăcut el în temniță, cînd un sol al împăratului de la Roma a venit la împăratul perșilor și, înștiințîndu-se despre dînsul, l-a rugat pe împărat să-l elibereze pe Veniamin. Iar împăratul perșilor a răspuns că dacă Veniamin va renunța de a mai învăța pe magi creștinătatea, îl va elibera. Solul a răspuns: "Este drept, o, împărate, a se păzi poruncile tale". Veniamin după ce a auzit sfaturile solului, a zis: "Cu neputință este a nu împărtăși și pe alții cu lumina dintru care eu m-am împărtășit. Căci de cîtă muncă este vrednic acela ce ascunde talantul în pămînt, ne arată învățătura Sfintelor Evanghelii în chip luminat". Dar dintru acestea necunoscînd împăratul nimic, a poruncit să-l elibereze pe dînsul. Iar Veniamin lucra iarăși cele obișnuite. Pentru aceasta împăratul s-a mîniat și, ascuțind douăzeci de trestii, i le-a înfipt sub unghiile mîinilor și picioarelor. Dar, de vreme ce l-a văzut că socotește munca ca pe o jucărie, ascuțind altă trestie, i-a înfipt-o în pîntece, aducînd chinuri cumplite sfîntului. Iar după aceste chinuri, acea fiară fără de omenie a poruncit ca mucenicul să fie pus într-o țeapă groasă, care avea peste tot noduri. Și în felul acesta și-a dat sufletul viteazul nevoitor.
În această zi se mai face pomenirea Sfîntului Mucenic Florentie, cel din Tesalonic, care după multe chinuri și-a aflat sfîrșitul în foc.
Tot în această zi se mai face și pomenirea cuviosului părintelui nostru Nichita Mărturisitorul, care mai întîi a fost patrician la împăratul Nichifor, și la Stavrachie, fiul lui.