Sfîntul Iona, Arhiepiscopul Novgradului, făcătorul de minuni
(26 noiembrie)
Acest fericit Iona s-a născut și a crescut în marea cetate a Novgradului. Rămînînd orfan de părinții săi, luîndu-l o văduvă cu milostivire de maică, l-a crescut și l-a dat unui diacon spre învățătura dumnezeieștilor cărți. Și era blînd și smerit și niciodată nu se amesteca cu copiii la jucării. El, fiind încă tînăr, a fost însemnat de Dumnezeu pentru arhierescul scaun al Novgradului. Căci odată, ieșind de la dascălul său cu copiii, și copiii făcînd jocuri și el stînd și privind la dînșii, s-a întîmplat să treacă pe acea cale Cuviosul Mihail cel nebun pentru Hristos, care se numea al Clopskii.
Deci, Mihail, alergînd repede la copil, l-a luat și ridicîndu-l în sus, a strigat către dînsul proorocind: "Ioane - căci așa era numele copilului din Sfîntul Botez -, să înveți carte cu osîrdie, căci ai să fii arhiepiscop în acest mare Novgrad". Apoi lăsîndu-l, s-a dus în mînăstirea sa, Clopskii. Proorocia lui Mihail s-a împlinit la vremea sa, căci acest fericit copil, ajungînd la vîrsta cea desăvîrșită și văzînd deșertăciunea lumii, s-a dus în pustia ce se cheamă Otnia. Apoi, luînd viață monahicească în mînăstirea arhimandritului Hariton, bine se nevoia și s-a numit Iona la tunderea sa în monahism.
După acestea Sfîntul Eftimie arhiepiscopul, ducîndu-se către Dumnezeu în unsprezece zile ale lunii martie și fiind îngropat la mînăstirea de la Vejișteh, zidită de dînsul, cu a lui Dumnezeu voire, Sfîntul Iona a fost luat din locașul lui Hariton și dus în marele Novgrad, bucurîndu-se de dînsul toți cetățenii. Atunci voievodul, boierii și tot poporul au trimis pe sfîntul cu scrisori în Moscova la mitropolitul Iona ca să-l rînduiască pe el arhiepiscop al cetății lor. Iar mitropolitul, cu episcopii și cu tot soborul, sfințindu-l pe el, l-a slobozit cu pace întru ale sale.
Sfîntul, mergînd la arhiepiscopia sa în Novgrad, a dat tuturor pace și binecuvîntare și învățătură multă din dumnezeieștile Scripturi. Apoi, șezînd pe scaunul său, adăuga osteneli peste osteneli, păscînd bine turma cea încredințată lui și făcînd judecăți după dreptate, iar nu după fețe. Căci n-a lăsat pe cel tare să silnicească pe cel slab, ci, scoțînd singur pe cel năpăstuit din mîinile năpăstuitorilor, dădea multe milostenii săracilor, orfanilor și văduvelor. Iar în mînăstirea în care s-a călugărit în pustia Otnii, a făcut o biserică de piatră.
Întîi a zidit o biserică mare Sfinților Trei Ierarhi și a înfrumusețat-o cu icoane, cu cărți și cu toată buna podoabă. Al doilea a zidit trapeză de piatră și lîngă dînsa a făcut biserică Sfîntului Nicolae; apoi, biserică Sfîntului Ioan Înainte-mergătorul, precum și un pridvor mare în care și-a săpat mormîntul. După aceea, cumpărînd multe moșii, le-a dat mînăstirii și a cheltuit multă avere; apoi a zidit încă o biserică în numele Sfîntului Onufrie cel Mare în aceeași mînăstire. După aceea a îndemnat pe dascălul Pahomie cel de la Sfîntul Munte să alcătuiască canoane și cîntări unor sfinți pentru luminarea și veșnica pomenire, spre înștiințarea celor mai de pe urmă neamuri, adică pentru marele Varlaam de la Hotin, pentru marele Onufrie și pentru Olga, doamna cea mare, pentru Cuviosul Sava de la Vișerska și pentru arhiepiscopul Eftimie, care a fost înaintea lui.
După aceasta, marele cneaz Vasile și Ioan fiul său, precum și mitropolitul Iona, a poruncit sfîntului să meargă cu dînșii la Moscova. Iar el, mergînd, a fost primit cu cinste de către dînșii și singur marele domn și fiii lui sprijineau cu dreapta lor pe sfîntul, de vreme ce era bătrîn; și adunîndu-se, au îndreptat cele bisericești. Apoi a început marele domn a se jelui sfîntului, înaintea arhiereilor, pentru greutățile marelui Novgrad. Iar Sfîntul Iona a grăit marelui domn multe cuvinte mîngîietoare și l-a sfătuit ca să nu-și ridice mîinile asupra marelui Novgrad, ci să ocrotească poporul acestei cetăți. Apoi, luînd scrisoare pentru adunare de milă la mînăstirea sa, s-a întors la arhiepiscopie.
După aceasta sfîntul mitropolit Iona a trimis la acest fericit Iona scrisoare, ca iarăși să vină la Moscova degrabă, zicîndu-i: "Arhiereule al lui Dumnezeu, acum mă duc către Dumnezeu și pe tine te-am ales vrednic să stai pe scaunul bisericii celei mari". Iar sfîntul i-a scris: "Acum sînt bătrîn și picioarele îmi sînt îngreuiate, părinte sfinte; nu pot să fac aceasta. Dar la învierea cea de obște a sfinților, ne vom învrednici de vederea cea preadulce a Învățătorului nostru Hristos".
Murind Sfîntul Iona, mitropolitul, sfîntul Iona, arhiepiscopul marelui Novgrad, a poruncit mai sus pomenitului Pahomie ca să scrie canon pentru cel ce s-a mutat către Dumnezeu și pentru care lucru a făcut lui Pahomie multe daruri. În vremea acestui Sfînt Iona pămîntul Novgradului și al Iscovului era bine roditor fiind îndestulare de toate roadele, cu sfintele lui rugăciuni. Odată, în vremea lui, a căzut peste cetate o boală aducătoare de moarte. Iar sfîntul mîngîia pe popoare cu cuvintele lui Hrisostom, zicîndu-le: "Pentru aceasta sîntem răniți, că am greșit lui Dumnezeu, iar pocăință n-am făcut pentru păcatele noastre"; și altele multe grăia popoarelor.
Apoi, făcînd tot poporul cîntări de rugăciuni, a zidit o biserică în numele Sfîntului Simeon la Zvernița, și popoarele s-au însănătoșit cu rugăciunile păstorului lor. Apoi sfîntul ajungînd la adînci bătrîneți, a scris așezămînt cu mîna sa pentru mînăstirea sa, ca să nu o supună nimeni, și împărtășindu-se cu dumnezeieștile lui Hristos Taine, s-a sfîrșit cu fericit sfîrșit, ca un drept; deasupra căruia făcînd cîntare frații, au pus cinstitul lui trup într-o raclă de stejar, și pe dînsa au însemnat anul, luna și ziua morții lui. Și s-a așezat la biserica Sfîntului Ioan Înaintemergătorul, pe care singur a zidit-o. Iar deasupra mormîntului sfîntului au cîntat pînă la patruzeci de zile.
Trecînd doi ani de la mutarea sfîntului, a început cinstitul lui trup să scoată frumoasă mireasmă în biserica aceea și chiar pînă în această zi scoate. Și multe tămăduiri se dau de la trupul sfîntului pînă în ziua de astăzi, la oamenii care cu credință se apropie de dînsul. El a păstorit biserica aceea treisprezece ani, spre cinstirea lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, Căruia se cuvine slavă și cinste, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna noiembrie
Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.
