Cuviosul Părintele nostru Luca
(6 noiembrie)
Viețile Sfinților pe luna noiembrie
Fericitul părintele nostru Luca s-a născut în cetatea Tavromeniei din eparhia Siciliei. Și fiind încă tînăr ca de optsprezece ani, avea mintea înțeleaptă și se ducea mereu la casa lui Dumnezeu, făcîndu-se ascultător și următor al dumezeieștilor cuvinte. Iar cînd părinții lui s-au sfătuit să-l însoțească cu femeie, el, sculîndu-se noaptea și ducîndu-se într-un loc neumblat, s-a sălășluit cu fiarele. Apoi, petrecînd nemîncat patruzeci de zile, s-a învrednicit dumnezeieștii și îngereștii vederi și descoperiri. Deci ducîndu-se la mînăstire, s-a îmbrăcat în schima îngerească. Acolo, supunîndu-se la aspră petrecere - căci gusta la trei-patru zile pîine și apă și nicidecum nu se odihnea -, a petrecut optsprezece luni. De aici plecînd, a mers cu un monah în muntele Etna, hrănindu-se cu ierburile ce se aflau acolo. El dormea puțin, avea numai o haină și umbla desculț.
Apoi și-a pus hotar și rînduială cu dinadinsul să nu iasă din chilie pînă cînd nu va sfîrși toată Psaltirea de citit. După aceea săvîrșea rînduiala ceasului al treilea, iar în restul zilei se apuca de lucru pînă ce sosea vremea ceasului al șaselea; și, după ceasul al șaselea, se îngrijea de puțină mîncare și de cealaltă pravilă. Astfel petrecînd, s-a învrednicit de mare dar de la Dumnezeu și de dezlegarea cuvintelor celor greu de înțeles încît oricine îl auzea, zicea, mirîndu-se: "De unde știe acesta carte, nefiind învățat?" Și după aceasta, prin descoperire, s-a dus la un oarecare loc și adunînd doisprezee monahi se îngrijea de mîntuire. Pentru aceeași pricină, s-a dus și la Bizanț și cercetînd casele monahilor, sfătuindu-se cu părinții, s-a dus pînă la Corint. Acolo, într-un sat oarecare, locuind nu mai mult decît șapte luni, a adormit în pace.