Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Sfînta Muceniță Eliconida
(28 mai)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna mai


Eliconida, mucenița lui Hristos a trăit pe vremea împărăției lui Gordian și a lui Filip, fiind născută și crescută în Tesalonic. Ura contra creștinilor din partea închinătorilor de idoli răspîndindu-se pretutindeni, mucenița a mers la Corint. Și, văzînd poporul aducînd jertfe idolilor, a stat la un loc înalt și a strigat, zicînd: "O, bărbați corinteni, nepricepuți și împietriți cu inima, vă văd că sînteți necredincioși. Ați lăsat pe Dumnezeul Cel veșnic și nestricăcios și v-ați întors către idolii cei pierzători de suflete. Vă rog, uitați-vă la înălțimea cerului și la lățimea pămîntului și socotiți cu mintea voastră, cine a întins cerul ca o piele pe deasupra capetelor noastre? Cine a întemeiat pămîntul peste adîncuri? Cine este puternic să alineze valurile cele furioase ale mării cu înfricoșatul și slăvitul Său nume? Cine a zidit din țărînă pe om, și a suflat în el duh de viață? Acela este adevăratul Dumnezeu, Care ține în palmă toată făptura și Care petrece în ceruri. Iar zeii păgînilor sînt diavoli muți și nesimțitori, asemenea lor să fie toți cei ce se închină lor".

Astfel grăind sfînta, cu libertate și cu glas mare, îndată au apucat-o păgînii și au dus-o la ighemonul lor, Perine. Ighemonul, căutînd spre ea și văzînd cinstea feței ei, a început a-i vorbi cu blîndețe, zicînd: "Bine să-ți fie ție, preafrumoasă fiică, căci socotesc, că tu crezi în zeii noștri cei ce petrec pururea și mă bucur de tine". Sfînta a zis: "O, ighemoane, ce bucurie poate să fie păgînilor, de vreme ce bucuria ta se va întoarce în plîngere, iar mîndria în neputință? Eu cred în Dumnezeu, Care este peste toate și mă bucur că m-am învrednicit, pentru Dumnezeul meu a intra în această nevoință, pe care o aștept de mult, ca să cîștig cununa biruinței". Ighemonul a zis: "Nu fi cu limbuția ta asemenea cu femeile cele fără de minte, ci spune nouă cu blîndețe și pe scurt cum te numești?"

Sfînta a răspuns: "Nu sînt nebună, ci înțeleaptă întru Hristos; iar de voiești să știi numele meu, mă numesc Eliconida". Zis-a ighemonul: "Nu cu cuviință ți s-a dat numele Eliconida, căci pentru nerușinarea ta cea mare, vei primi peste trupul tău munci și bătăi". Sfînta a răspuns: "Bine, mă numesc Eliconida, căci totdeauna este cu mine milostivirea Dumnezeului meu și arunc săgeți asupra diavolului, tatăl tău. Iar ție, Perine, nu ți s-a pus numele din întîm-plare, căci necuratul și ticălosul tău trup, împreună cu spurcatul tău suflet, se va trage cu oști înfocate la pierzare". Zis-a ighemonul: "Să ne spui curat, vei jertfi zeilor sau nu? Pentru că mă jur pe zeul meu, doctorul Asclipie, că nu te voi cruța, de nu vei asculta porunca împărătească și de nu te vei închina zeilor noștri". Sfînta a răspuns: "Ascultă-mă, Perine! Eu sînt roabă a lui Hristos, iar pe Asclipie al tău nu știu cine este. Deci, fă ceea ce voiești".

Atunci ighemonul, umplîndu-se de mînie, a început a munci pe sfînta. Deci, întîi a poruncit, s-o întindă la pămînt și să-i zdrobească gleznele picioarelor ei și apoi s-o arunce într-o căldare plină cu smoală foarte înfierbîntată. Dar, îngerul Domnului, arătîndu-se, a răcorit căldarea; iar smoala cea fiartă a prefăcut-o în rouă rece, încît ieșea din căldare, ca din niște aromate, o mireasmă plăcută. Lucrul acesta văzîndu-l ighemonul, a strigat, zicînd: "O, cît de mare vrăjitor este acest Hristos, care poate să prefacă focul în apă!" Sfînta i-a zis: "Cît de mari ți se par ție acum, zeii tăi Die și Asclipie, pe care i-a umplut de rușine o femeie, fiind roabă a lui Hristos?" Din aceste cuvinte ale sfintei, muncitorul, umplîndu-se de mai multă mînie și numind-o pe ea fermecătoare, a poruncit, să-i smulgă perii capului ei cu piele cu tot și să-i ardă capul cel jupuit și pieptul cu lumînări aprinse. Însă mucenița răbda cu vitejie toate acele munci, ca și cum nu simțea nici o durere.

Atunci ighemonul, schimbîndu-și mînia în blîndețe, a început a momi pe sfînta, zicînd: "Preaiubită fiică, apropie-te și jertfește zeilor celor nebiruiți, mai ales Afroditei și Atenei. Pentru aceasta te voi face preoteasa marei Artemida, asemenea cu femeile senatorilor, și voi pune în mijlocul cetății întru numele tău un stîlp de aur. Despre aceasta voi înștiința pe împărați prin scrisori despre tine și vei fi ca o maică în toată această cetate".

Sfînta Eliconida a zis: "De vei face precum zici, du-mă în capiștea zeilor tăi, ca să aduc jertfe". Ighemonul, auzind acestea, s-a umplut de mare bucurie și îndată a poruncit propovăduitorilor și trîmbițelor să înștiințeze toată cetatea, ca să se adune și să ducă cu mare dănțuire pe sfînta în capiștea idolilor. Iar ea, intrînd în capiște, a zis popilor: "Voiesc să fiu singură cînd aduc jertfe curate; deci, porunciți tuturor să iasă din capiște împreună cu voi și apoi să închideți ușile". Popii au ascultat-o. Deci, încuind pe sfînta singură în capiște, ei înșiși stăteau afară înaintea ușilor, jucînd și cîntînd din trîmbițe și timpane.

Mireasa lui Hristos, fiind singură înăuntru, a apucat pe idolul Afroditei și l-a sfărîmat în trei bucăți, apoi pe idolul Atenei, pe care, aruncîndu-l la pămînt, l-a zdrobit cu totul, și, după aceea, luîndu-l și pe al lui Asclipie din altarul lui, i-a tăiat mîinile, picioa-rele și capul. Același lucru a făcut și idolului Die. Pe cînd se făcea acea sfărîmare a zeilor, n-au auzit nici slujitorii, nici poporul, de vreme ce glasul trîmbițelor și al timpanelor covîrșea zgomotul din capiște. Astfel, ei au stat multă vreme afară, așteptînd pînă ce fecioara își va săvîrși rugăciunile și jertfele. Dar, după multă vreme, slujitorii, pierzînd răbdarea, s-au plecat să privească în capiște. Acolo au văzut pe zeii lor sfărîmați și aruncați la pămînt, iar pe sfînta, șezînd în altar și lăudînd pe Hristos Dumnezeul ei. Deci, au sărit înăuntru, rupîndu-și hainele lor și apucînd pe mucenița cu mînie, strigau către ighemon: "Pierde pe această fermecătoare". Din această pricină s-a făcut gîlceavă și strigare în poporul cel mînios pentru sfărîmarea idolilor; pentru că toți răcneau, zicînd: "O, ighemoane, pierde îndată pe această fermecătoare". Atunci ighemonul a poruncit să-i taie sînii sfintei mucenițe și s-o arunce în temniță, pînă ce va socoti cu ce fel de moarte cumplită s-o piardă; deci, sfînta a petrecut în temniță cinci zile.

În acea vreme, a venit în Corint alt ighemon în locul lui Perine, cu numele Iustin. Aceluia i-au vestit despre mucenița Eliconida, despre muncirea ei și despre sfărîmarea zeilor lor. Iustin, auzind acestea și fiind un rîvnitor desăvîrșit către zei, s-a umplut de mînie contra Eliconidei, pentru sfărîmarea acelora. Deci, a poruncit să încingă un cuptor foarte mult. După ce a ars acel cuptor trei zile, au aruncat în el pe sfînta. Ea, însă, dănțuia în mijlocul cuptorului, cîntînd și binecuvîntînd pe Domnul, ca altădată cei trei tineri în Babilon, căci focul îi era ei ca o rouă, iar văpaia focului ca un duh răcoros. În acea vreme a ieșit o văpaie mare din cuptor și s-a îndreptat asupra celor ce stăteau împrejur; deci, a ars ca la șaptezeci de bărbați.

După cîtăva vreme, Sfînta Eliconida a ieșit din foc nevătămată. Atunci ighemonul a zis către ea: "O, necurată femeie, spune nouă cu ce vrăji, ai putut birui puterea focului?" Sfînta a răspuns: "Venind Hristos, Domnul meu, pe Care tu nu l-ai văzut și nici nu poți să-L vezi, a potolit puterea focului". Ighemonul necrezînd, a poruncit să aducă înaintea lui un pat de aramă înroșit în foc și acolo, înaintea ochilor lui, să pună pe sfînta dezbrăcată. Iar dedesubt să aprindă cărbuni de foc, pentru că zicea: "Acum voi vedea de va veni Hristos să-i ajute ei". Sfînta, muncindu-se astfel, a ieșit din trupul ei atît de mult sînge, încît a stins tot focul și a răcorit patul. Deci, luînd-o de pe pat, au dus-o în temniță unde, zăcînd la pămînt, se ruga, zicînd: "Iisuse, puterea și întărirea noastră! Iisuse slava noastră! O, Hristoase, nădejdea noastră, fii ajutorul și doctorul, Care să tămăduiești rănile mele, Cel ce mîntuiești cu bunătatea Ta pe cei ce nădăjduiesc spre Tine!"

Astfel, rugîndu-se ea, i s-a arătat în lumină mare, Hristos Mîntuitorul lumii cu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și, stînd aproape de ea, i-a dat mîna Sa, zicînd: "Scoală-te și stai în picioare, de te întărește, că Eu sînt cu tine. Căutînd spre nevoința ta și, milostivindu-mă spre tine, îți voi ușura durerile și îți voi tămădui rănile cu puterea Mea cea dumnezeiască". Deci, mucenița sculîndu-se în picioare, a căzut înaintea Domnului cu fața la pămînt și s-a închinat, zicînd: "Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, vindecă-mă pe mine, roaba Ta, și-mi dă mie biruință asupra potrivnicului ca, biruindu-l, să intru în cămara Ta cea sfîntă, cu cîntări și cu glas de bucurie!" Atunci, Mîntuitorul a zis către ea: "Îndrăznește! Eu te vindec pe tine și îți gătesc cununa cea fără de moarte întru împărăția Mea". Zicînd Domnul acestea, S-a dus la cer".

Sfinții îngeri i-au dat ei pîine curată și luminoasă ca soarele din care, gustînd, s-a făcut sănătoasă cu tot trupul. Fața ei s-a luminat ca soarele, iar trupul s-a făcut alb ca zăpada; și astfel, mulțumind lui Dumnezeu, a stat pînă la ziuă, cîntînd și binecuvîntînd. Sosind ziua, ighemonul, a poruncit să o scoată la judecată; deci, a aruncat-o în cușca fiarelor spre mîncare. După aceea a dat drumul la doi lei flămînzi și chinuiți de foame de trei zile. Venind leii către sfînta, s-au plecat înaintea ei și îi lingeau picioarele. Poporul, văzînd aceasta, și-a ridicat glasul, zicînd: "Femeia aceasta este cu adevărat fermecătoare și necurată, de vreme ce a fermecat și fiarele, încît nu pot să se atingă de ea; deci, pierde-o pe aceasta, ighemoane, degrabă".

Pe cînd poporul clevetea astfel, de la acea cușcă s-au sfărîmat ușile, cu puterea lui Dumnezeu, și s-au deschis; iar leii au sărit cu mînie către popor, răcnind și mugind, încît poporul s-a pornit la fugă; și au fugit în curte împreună cu ighemonul. Leii, izgonind pe cei ce fugeau, au ucis o sută douăzeci de oameni din popor. Atunci ighemonul, neștiind ce să mai facă muceniței, a poruncit ca s-o taie cu sabia.

Deci, scoțînd pe sfînta afară din cetate la locul de tăiere și-a ridicat mîinile spre cer și se ruga, zicînd: "Hristoase, Dumnezeul meu, vino acum și stai de față roabei Tale în ceasul acesta, împlinindu-Ți făgăduința Ta cea adevărată, du-mă pe mine în ograda Ta cea sfîntă și mă rînduiește cu binecuvîntatele Tale oi. Numără-mă pe mine cu femeile cele ce Ți-au plăcut Ție: Cu Sarra, Reveica, Rahila, Lia, Susana și cu Maica Ta cea fără de prihană, Curata și pururea Fecioara Maria; asemenea și cu Marta și Maria surorile lui Lazăr, cu Ana proorocița, care a ieșit întru întîmpinarea Ta, cu Sfîntul Simeon, primitorul de Dumnezeu ce a mărturisit pentru Tine, Elisabeta maica Mergătorului Înainte și cu întîia Muceniță Tecla. Scrie-mă în numărul lor și-mi dă mie ca să mă odihnesc cu dînsele în veci". Astfel rugîndu-se, s-a auzit un glas de sus, zicînd: "Vino, fiică, că îți este gata cununa și scaunul; iar cetele îngerești încep cîntări de dănțuire la intrarea ta în cer".

Auzind sfînta acest glas, s-a umplut de bucurie negrăită și, cu veselie și-a plecat capul sub sabie, și astfel i l-a tăiat. Din rănile ei în loc de sînge a curs lapte; acesta era semnul curăției ei. După aceasta, credincioșii, luînd trupul ei cel sfînt, l-au îngropat cu bună cucernicie, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, pe Unul Dumnezeu în Treime, Căruia și de la noi să-I fie cinste, slavă și închinăciune, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna mai

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.