În vremea persecuțiilor, creștinii erau căutați spre muncire și aduși spre cercetare la Arian, ighemonul din Tebaida, pus de Dioclețian păgînul, împăratul Romei. Atunci au adus la acela pe un bărbat cu numele Timotei, cititor bisericesc, din satul Pirapei, tînăr de ani, care, nu de mult, se însoțise cu o fecioară, anume Mavra, iar după douăzeci de zile de la nuntă a fost prins de păgîni, fiind creștin.
Văzîndu-l ighemonul Arian, l-a întrebat: "Cine ești tu? Și din ce rînduială faci parte?" Iar Timotei a răspuns: "Sînt creștin, citeț al Bisericii lui Dumnezeu". Zis-a ighemonul către dînsul: "Oare numai tu singur nu ai auzit porunca împărătească care poruncește că tot cel ce nu aduce jertfă zeilor va pieri rău?"
A răspuns Timotei: "Duhul lui Iisus Hristos petrece în mine; pentru aceea nu voi aduce jertfe zeilor voștri!" Zis-a ighemonul: "Dă-mi mie cărțile tale, ca să înțeleg puterea lor!" Răspuns-a Timotei: "Nebunule și necunoscătorule desăvîrșit; cine din oameni cîndva își dă la moarte pe fiii săi? Oare nu știi că acele cărți scrise de mine sînt fiii mei și, cînd citesc cărțile acelea pentru Dumnezeu, îngerii Lui stau împrejurul meu?" Zis-a ighemonul: "Nici zeilor nu jertfești, nici cărțile nu voiești să-mi arăți, deci, vezi să nu-ți fie spre pedeapsă o îndrăzneală ca aceasta". Sfîntul Timotei a răspuns: "Nu vreau a jertfi și nici cărțile nu vreau a le arăta păgînilor, pentru că sînt creștin!"
Atunci ighemonul, mîniindu-se, a poruncit să aducă două fiare ascuțite în chip de țepi, înroșite în foc și să le bage în amîndouă urechile mucenicului. Și îndată, din acea durere cumplită, i-au curs amîndouă luminile ochilor. Și i-au zis slujitorii mucenicului: "Iată, de vreme ce nu voiești să jertfești, ți-ai pierdut ochii!" Răspuns-a Sfîntul Timotei: "Ochii trupului meu, care au văzut multe lucruri necuviincioase, au pătimit acum orbirea aceasta, iar cu ochii mîntuirii, Domnul meu Iisus Hristos îmi luminează sufletul!"
Auzind ighemonul acestea, a poruncit ca, legîndu-i mîinile înapoi, să-i bage un lemn între dinți; apoi să-l spînzure cu capul în jos, legîndu-i o piatră grea de grumaji. Cînd slujitorii începeau să-i facă aceasta, mucenicul căutînd spre cer, a zis: "Este Dumnezeu în cer și este puternic să mă izbăvească pe mine din aceste munci". Grele au fost muncile Sfîntului Timotei! Iar slujitorii sfătuiau pe ighemon ca, prin milă, mai vîrtos decît prin muncire, să se sîrguiască a-l pleca spre voia sa. Și i-au spus lui că Timotei este mire, deoarece nu are mai mult de douăzeci de zile de cînd a făcut nunta, și mireasa lui este foarte tînără. Îndată, ighemonul a poruncit să o aducă și pe ea înaintea sa și a zis către dînsa: "Cum îți este numele?" Ea a răspuns: "Mă numesc Mavra".
Zis-a ighemonul: "Mi-e jale de nenorocirea ta, că ești tînără și vei rămîne văduvă. Deci, îți poruncesc să te împodobești cu podoabe frumoase, să-ți împletești părul, să te îmbraci cu haine alese și, mergînd la bărbatul tău, să-l sfătuiești să aducă jertfă zeilor, ca să nu fii cu adevărat văduvă așa de tînără. Iar dacă îl vei îndupleca, vei lua de la noi multe daruri, aur și argint". Deci, Mavra a făcut precum i-a poruncit ighemonul. S-a înfrumusețat cu podoabele și cu hainele sale și, mergînd la bărbatul său, l-a rugat mult să facă după voia ighemonului și să se izbăvească pe sine de niște munci ca acestea. Iar el nu putea să-i răspundă, avînd căluș băgat în gură, care, ținîndu-i-o deschisă, nu putea să o împreune și să grăiască ceva. Întorcîndu-se Mavra la ighemon, l-a rugat să poruncească să ia călușul din gura mucenicului, ca să poată vorbi cu dînsa. Și îndată a poruncit ighemonul ca să-i scoată acel căluș.
Mergînd Mavra la Sfîntul Timotei, a stat aproape de el. Dar, mirosind mucenicul miros din hainele Mavrei, fiind stropite cu aromate mirositoare, a strigat: "Unde este tatăl meu, preotul Picolpos?" Iar tatăl lui, care stătea nu departe între popor și privea la pătimirea fiului său, s-a apropiat de dînsul și a zis: "Ce voiești, fericitul meu fiu?" Răspuns-a Timotei: "Te rog pe tine, tată, să faci un lucru bun, adică, luînd oarecare petic, să-mi acoperi fața ca să nu simt mirosurile cele vătămătoare de suflet, care ies din hainele femeiești, pentru că acest miros este moarte, ce duce pe oameni la pierzare și le gătește gheena. Aceste mirosuri de arome sînt ale poftei ajutătoare diavolului, vrăjmașe sfinților și urîciune drepților".
După ce a tăcut Sfîntul, Mavra a zis către dînsul: "Iubite Timotei, pentru ce mă defăimezi așa pe mine, care mai înainte nu te-am supărat cu nimic pe tine? Abia sînt douăzeci de zile de cînd ne-am luat și încă nu-mi știi obiceiurile mele, nici eu n-am cunoscut toate locurile casei tale. Atît de departe sînt de prihana cea părută, încît n-am schimbat cu altcineva vreun cuvînt și nici la masă cu cineva n-am stat, iar acum plîng, văzîndu-te pe tine în munci, și mă doare inima pentru tine. Fiind nevinovat, pătimești unele ca acestea, iar aceste pătimiri ale tale rănesc cu durere sufletul meu, că mă lași văduvă așa de tînără. Au doară te-ai îndatorat mult și, neavînd cu ce să te răscumperi de datorie, de bunăvoie te-ai dat la moarte, supărîndu-te de datornici? Dacă este așa, să vindem hainele noastre cele de mare preț și să plătim acea datorie. Iar dacă pentru dajdia poporului ești ținut în această primejdie și nu ai cu ce plăti, iată, înaintea ta sînt toate podoabele mele de nuntă, aurul și îmbrăcămintea de mireasă, vinde-le și să plătești dajdia împărătească".
După niște cuvinte ca acestea ale ei, a zis Sfîntul Timotei către dînsa: "Mavro, sora mea, cînd te-am văzut pe tine cu ochii cei sufletești ieșind din casă, am văzut pe diavolul mergînd la dreapta ta și avea în mînă o cheie cu care întorcea inima ta înapoi la lume". Zis-a Mavra: "Fratele meu, Timotei, eu pe tine te caut și după aceasta, cînd te voi căuta, unde te voi afla? Și dacă va veni sîmbăta sau duminica, cine va citi cărțile tale?"
A zis Sfîntul Timotei către dînsa: "O, Mavro, lasă cele de puțină vreme și deșarte ale acestei lumi și vino împreună cu mine la această frumoasă nevoință, pentru care ne vom învrednici să luăm cununi de la Mîntuitorul nostru Dumnezeu și El ne va ierta toate păcatele noastre, ale celor ce de bunăvoie ne dăm la moarte pentru Dînsul". Mavra a zis: "Cînd veneam la tine, inima mea era plină de lumească împătimire; iar după ce ai început a vorbi cu mine, Duhul lui Dumnezeu a intrat în mine! Deci, să știi, o, preaiubitul meu frate, că și eu tot pe acelea le doresc, pe care tu le-ai iubit!" Grăit-a către dînsa Sfîntul Timotei: "Dacă grăiești adevărul, du-te de ceartă pe ighemon pentru păgînătatea lui". Iar Mavra a răspuns: "Mă tem, fratele meu, ca nu cumva să mă înfricoșez, văzînd mulțimea muncilor și pe ighemon mîniindu-se și nu voi putea suferi, fiind prea tînără numai de șaptesprezece ani". Zis-a către dînsa Sfîntul Timotei: "Nădăjduiește spre Domnul nostru Iisus Hristos și-ți vor fi muncile ca untdelemnul vărsat pe trupul tău și ca un duh de rouă în oasele tale, ușurîndu-ți toate durerile!"
După aceea a început mucenicul a se ruga lui Dumnezeu pentru dînsa, astfel: "Dumnezeule al tuturor darurilor celor bune, Cel ce ai dat ajutor în foc celor trei tineri și ai izbăvit pe Daniil din gurile leilor, proorocului prin prooroc i-ai trimis hrană, ai întărit pe Avacum în ducerea prînzului; și nu numai în robie ai ajutat, ci și în groapa leilor și în cuptorul cel de foc ai mîntuit pe cei ce nădăjduiesc spre Tine, în mărturia iubirii Tale de oameni, prin care din cei robiți ai făcut prooroci și mucenici; caută, Doamne, și acum spre roaba Ta, Mavra, Cela ce ne-ai împreunat pe noi în însoțire, fă-ne nedespărțiți pe noi în această nevoință și să nu fim deosebiți din ceata sfinților Tăi mucenici. Ci ne dă nouă, ca pentru Tine să suferim muncile și moartea cu bărbăție și să se rușineze potrivnicii, neputînd a ne despărți pe noi de la întocmirea cea cu un suflet, pe care o avem în Hristos Dumnezeul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, I se cuvine slava în veci. Amin".
Așa rugîndu-se Sfîntul Timotei lui Dumnezeu pentru soția sa, Mavra, îndată fericita, pornindu-se cu Duhul Sfînt, a mers la ighemon și, stînd înaintea lui, a zis: "O, necuratule ighemon, argint și aur te-ai făgăduit să-mi dai, vrînd să pogori sufletul meu în pierzare, pentru că nimic mai mult nu dorește inima ta, fără numai suflete omenești, cărora, dăruindu-le aur, vrei să le omori; dar cu amăgirile tale nu mă vei birui pe mine, căci, îmbrăcîndu-mă în armele Domnului meu Iisus Hristos, am stat înaintea ta". Iar ighemonul Arian a zis către ai săi: "Oare nu v-am spus mai dinainte de Timotei că este vrăjitor? Iată, a fermecat și pe femeia sa, ca împreună cu dînsa, să ni se împotrivească nouă".
Apoi a zis către Mavra: "Oare și tu ți-ai ales mai bine moartea decît viața? Caută de vezi că te lipsești de această dulce viață prin muncile cele amare; au doară, văzînd mai înainte moartea bărbatului tău, gîndindu-te la văduvia ta, ți-ai ales să mori împreună cu dînsul? Nu te tulbura că vei fi văduvă, că te voi mărita cu un sutaș din cei mai bogați ai mei, ca să te desfătezi cu dînsul din dulceața vieții acesteia și să te veselești avînd bărbat de neam bun ca cel dintîi". Răspuns-a fericita Mavra: "De toate deșertăciunile lumești lepădîndu-mă, n-am trebuință de sutașul tău! Și îți spun adevărul, că m-am însoțit cu Mirele ceresc Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, spre Care nădăjduiesc fără îndoială. Iată, cu inimă vitează am stat înaintea ta, netemîndu-mă de nedreapta ta judecată!"
Mîniindu-se ighemonul, a poruncit să-i smulgă tot părul capului ei. Apoi a zis: "Iată, părul tău este smuls; deci, te sfătuiesc să jertfești zeilor, pentru ca să nu mai suferi și alte munci grele ce te așteaptă". Răspuns-a Mavra: "O, ighemoane, acum știu că Hristos al meu m-a primit, nepomenindu-mi păcatul cel din neștiință; că, ascultîndu-ți sfatul tău cel viclean, mi-am împodobit părul spre amăgirea fericitului meu bărbat. Bine ai făcut, smulgîndu-mi părul acesta, că prin smulgerea lui s-a ridicat acel mare păcat de la mine, ca să nu fiu eu, cu podoaba părului, sminteală poporului ce stă împrejur și se uită la această priveliște".
Auzind ighemonul acest răspuns al ei, s-a mîniat și a poruncit să-i taie degetele de la mîini și să le arunce departe. Iar Sfînta Mavra a zis: "Și cu aceasta îmi faci un bine, luîndu-mi degetele, cu care puneam asupra-mi înșelătoarele împodobiri. Să știi dar, că nu cunoști acelea ce mi le faci mie; căci, iată, un al doilea păcat al meu ai făcut a se lua de la mine prin tăierea degetelor; drept aceea cu veselie stau înaintea ta, fiind gata la toate muncile poruncite de tine". Ighemonul se mira de acea răbdare a ei. Iar presbiterul, tatăl lui Timotei, stînd acolo în priveliștea poporului aproape de Mavra și, privind la nevoința ei, a zis încet către dînsa: "O, Mavro, buna mea fiică, cum ai răbdat tăierea degetelor tale?" Răspuns-a lui Sfînta Mavra: "Părinte, precum vezi pe un om într-o grădină smulgînd din rădăcină verdețurile și lepădîndu-le, tot astfel și eu priveam spre tăierea și lepădarea degetelor mele și nu simțeam nici o durere".
Arian ighemonul a poruncit apoi la doisprezece ostași, să umple o căldare mare cu apă, să o fiarbă și să arunce în ea pe Sfînta Mavra. După ce a fiert destul apa, încît clocotea ca un tunet, a aruncat în ea pe sfînta care a stat în mijloc nevătămată. Și grăia către ighemon: "Iarăși îți mulțumesc, că ai poruncit să mă spăl și să mă curăț de păcatele mele cele făcute în lume, ca prin inimă curată să mă apropii de Dumnezeul meu și să primesc cununa vieții. Pentru că cele ce le pătimesc de la tine, îmi sînt mîntuire la Hristos Domnul meu. Însă bine ai gîndit să mă arunci în această căldare, nefiind încă fiartă, pentru că apa din ea este foarte rece, și nu simt căldură, precum nici pe celelalte munci nu le-am simțit".
Mîniindu-se ighemonul foarte, a început a se gîndi că ostașii, avînd milă de femeia aceea, au vărsat afară apa fiartă și au turnat în locul ei apă rece, vrînd ca astfel să păzească pe Mavra vie, ca s-o aibă spre pofta lor trupească. Deci, sărind de pe scaunul său, a alergat la căldare, vrînd să știe dacă era cu adevărat rece apa din căldare. Și, apropiindu-se, a zis către sfîntă: "Toarnă-mi puțină apă pe mîini, ca să știu dacă este rece!" Sfînta i-a zis: "Ea este atît de rece, încît nici căldura ei n-o simt. Iar de nu ai cu ce să înfierbînți mai mult căldarea, apoi trimite la tatăl meu, care-ți va da un braț de lemne, ca să aprinzi focul sub căldare, căci este lucrător de lemn". Iar acestea le zicea sfînta, ocărînd pe ighemon. Deci, i-a turnat pe mîini apă fiartă din căldare și, îndată, de fierbințeala cea mare, atît i s-au ars mîinile, încît și pielea i s-a zbîrcit, răcnind foarte tare de durere și cu mirare a strigat, zicînd: "Bine este cuvîntat Domnul Dumnezeul Mavrei, că nu este altul afară de Acela, în Care se slăvește aceasta".
Acestea zicînd, a poruncit să elibereze pe sfînta. Dar mai înainte ca ea să fie liberă de judecată și de muncă, diavolul iarăși a intrat în inima ighemonului și-l îndemna să se împotrivească aceleia care, cu curată știință, avea credința cea bună către Dumnezeu. Deci, chemînd pe muceniță, i-a zis: "Încetează, Mavro, să nădăjduiești spre Hristos și jertfește zeilor". Sfînta a răspuns: "Nu voi jertfi idolilor, pentru că am pe Domnul, Cel ce mă apără pe mine". Zis-a ighemonul: "Gura ta o voi umple cu cărbuni aprinși, de nu vei jertfi". Sfînta a răspuns: "Nu înțelegi că cele ce le faci în nebunia ta, poruncind să-mi umple gura cu cărbuni aprinși, mă curățesc cu totul de păcatele cele făcute cu limba și cu gura? Că și Domnul meu, cînd lui Isaia proorocul i-a arătat slava Sa și l-a făcut pe el să poată auzi cîntările îngerești, fiindcă era încă în păcate, vrînd să-l curățească, a trimis la el pe unul din serafimi, avînd în mîini un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele din altar și a atins cu cărbunele buzele proorocului, zicînd: Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge fărădelegile tale, iar păcatele tale le va curăți! Și dacă proorocul cu un cărbune a cîștigat iertare de păcate, apoi, mă rog ție ca nu numai gura mea s-o umpli de cărbuni aprinși, ci și fața, capul și peste tot trupul să pui cărbuni aprinși și să-l arzi, ca să fiu bună mirosire a lui Hristos. Și Dumnezeu, Care a curățit altădată păcatele proorocului acela, să le curățească și pe ale mele".
Niște cuvinte ca acestea auzindu-le ighemonul, s-a înspăimîntat și totodată s-a aprins de mînie și a poruncit să aducă o făclie plină de pucioasă și de smoală, ca să ardă pe mucenița. Iar poporul care stătea împrejur, a strigat cu glas mare către ighemon, zicînd: "Pînă cînd vei scorni munciri noi asupra acestei tinere fecioare? Încetează de acum să te mînii, ighemoane, căci ne mirăm foarte de răbdarea ei". Iar Sfînta Mavra, întorcîndu-se către popor, a zis: "Fiecare din voi să-și caute de lucrurile sale: bărbații să se îngrijească de lucrurile cele bărbătești, iar femeile să facă lucrurile lor cu curăție și cu blîndețe. Iar pentru mine nimeni să nu se îngrijească, pentru că eu n-am trebuință de nici un sprijin sau ajutor de la voi, căci Dumnezeu, spre Care nădăjduiesc, este sprijinitorul meu".
Astfel grăind sfînta, ighemonul a poruncit să-i ardă trupul ei cu acea făclie. Iar Sfînta, căutînd spre făclie, a zis către ighemon astfel: "Ca și cum n-ai fi ispitit cu cele dintîi munci și acum ți se pare că mă vei înfricoșa cu această proastă făclie? Au doară nu era mai mare și mai înfricoșată căldarea care fierbea, în care am fost afundată toată și nu m-am vătămat, ca și cum ar fi fost apă rece? Tu singur ești martorul meu, cînd ți s-au opărit mîinile tale, iar eu nu m-am vătămat cîtuși de puțin, și acum să mă tem de o făclie ca aceasta? De voiești, o, ighemoane, apoi un cuptor întreg să aprinzi și să mă arunci în el, și atunci vei vedea puterea Hristosului meu, a Cărui roabă sînt; pentru că nu mă va lăsa Dumnezeul meu, Care m-a chemat la nevoința aceasta, prin fericitul meu bărbat, Timotei, iar făclia pe care o apropii de trupul meu, este ca o rouă, care se coboară de dimineață din cer pe pămînt și face să odrăslească pomii și să aducă roade".
Ighemonul, fiind biruit de răspunsurile Sfintei Mucenițe, arătate chiar prin fapte, și, neputînd să afle munci mai grele asupra ei, s-a mîhnit foarte. Deci, a poruncit ca pe amîndoi, pe Timotei și pe Mavra să-i răstignească pe cruci, punîndu-i pe ei drept, unul în fața celuilalt. Iar cînd se duceau la răstignire, i-a întîmpinat pe ei maica Mavrei și, apucînd pe fiică, a strigat, zicînd: "Fiica mea, Mavra, oare astfel lași pe maica ta, care te caută pe tine? Cine va purta podoabele tale? Ale cui vor fi hainele cele de mult preț, argintul și aurul, dacă tu, fiica mea, nu vei fi între vii?" Răspuns-a Sfînta Mavra către maica sa, zicînd: "Aurul și argintul piere, hainele le mănîncă moliile și frumusețea feței celei tinere cu vremea îmbătrînește și se veștejește, iar cununa lui Iisus Hristos este nestricăcioasă în veci".
Maica sa nu putea să răspundă ceva împotriva cuvintelor sfintei. Iar mucenița, smulgîndu-se din mîinile maicii sale, a mers spre cruce, zicînd către ea: "Pentru ce mă tragi pe mine de la Cruce, nelăsîndu-mă să mă îndulcesc mai degrabă de Domnul meu, în asemănarea morții Lui?" Atunci ostașii i-au răstignit pe ei, punîndu-i cu fața unul spre altul. Și au petrecut pe cruce nouă zile și nouă nopți, mîngîindu-se și sfătuindu-se unul pe altul. Sfîntul Timotei învăța pe soția sa pînă seara, iar Mavra sfătuia pe împre-ună pătimitorul său pînă dimineața.
Și a zis fericita Mavra către Sfîntul Timotei: "Să nu ne dăm la somn, ca nu cumva, venind Domnul nostru, să ne afle pe noi dormind și să se mînie asupra noastră. Căci, omul în casă, nedormind, lumînarea care arde gonește năvălirea tîlharilor; iar stingînd lumînarea, tîlharul cu înlesnire intră în casă și fură. Deci, să nu dormim, ci să ne silim la rugăciuni, ca Domnul nostru să ne afle în neslăvită răbdare și așteptare a venirii Lui, și vrăjmașul nu va îndrăzni să se apropie în taină și să ne facă ispită nouă care sîntem pe cruce".
Și, iarăși, după o vreme, Sfînta Mavra a zis către Sfîntul Timotei: "Deșteaptă-te, fratele meu, alungă somnul de la tine și priveghează, ca să afli cele văzute de mine. Căci am văzut pe un om, stînd înaintea mea ca într-o uimire, avînd în mîinile sale un pahar plin cu lapte și miere, zicîndu-mi: "Pe acesta, primindu-l, să-l bei". Iar eu am zis către dînsul: "Tu cine ești?" Acela mi-a răspuns: "Sînt îngerul lui Dumnezeu". Atunci am zis către dînsul: "Să ne rugăm lui Dumnezeu!" Dar el mi-a zis: "Eu, milostivindu-mă, am venit spre tine, văzîndu-te flămîndă și însetată și postind pînă la ceasul acesta".
Apoi, iarăși am zis către dînsul: "Cine te-a trimis pe tine la mine cu această milă netrebnică și ce grijă porți de răbdarea și postirea mea? Nu știi oare că Dumnezeu și pe cele cu neputință le dăruiește celor ce se roagă către Dînsul?" Zicînd acestea, am început să mă rog. Pe cînd mă rugam, am văzut pe acel om ce mi se arătase cu paharul, întorcîndu-și fața dinspre mine la apus și îndată am cunoscut că este nălucirea vrăjmașului care, și pe cruce, vrea să ne ispitească. Și a pierit acea nălucire.
După aceea a venit iarăși altul și mi se părea că m-a scos la un pîrîu pe care curgea lapte și miere și-mi zicea: "Bea!" Iar eu am răspuns: "Acum ți-am spus ție că nu voi bea apă, nici altă băutură pămîntească, pînă ce nu voi bea paharul morții pentru Hristos, Domnul meu, pe care El singur îl va da mie, prin mîntuirea și nemurirea vieții cele veșnice". Cînd am zis aceasta, omul cel care îmi poruncise să beau din rîu, îndată a pierit împreună cu rîul.
După aceea, mi-a stat înainte un al treilea om minunat la vedere și a cărui față strălucea ca soarele. Acela, luîndu-mă de mînă, m-a ridicat la cer și mi-a arătat un scaun împodobit, pe care erau puse haine albe și o coroană preafrumoasă. Iar eu, minunîndu-mă de acea frumusețe, am întrebat pe cel ce mă ducea: "Ale cui sînt acestea, Doamne?" El mi-a răspuns: "Acestea sînt răsplătirile nevoințelor tale! Ție îți sînt gătite hainele, coroana și acest scaun". Ridicîndu-mă apoi puțin mai sus, mi-a arătat un alt scaun asemenea împodobit, o haină albă și o coroană. Și l-am întrebat iarăși: "Dar acestea ale cui sînt?" Iar el mi-a răspuns: "Acestea sînt ale bărbatului tău, Timotei". Și iarăși am îndrăznit a-l întreba: "Pentru ce sînt departe scaunele unul de altul?" Și mi-a răspuns: "Multă deosebire este între tine și între bărbatul tău. Oare nu știi că după sfătuirea lui ai intrat și tu în nevoința pătimitoare și aceea este pricina încununării tale? Deci, acum întoarce-te în trupul tău și mîine la ceasurile șase vor veni îngerii lui Dumnezeu ca să ia sufletele voastre și să le înalțe la ceruri. Însă fiți treji ca să nu înceapă vrăjmașul a vă ispiti iarăși".
Vedeniile acestea le-a spus Sfînta Mavra fratelui ei, Timotei, cu care se mîngîia întru Domnul. Iar după ce a sosit acea zi și ceasul al șaselea, îngerul lui Dumnezeu a venit să ia sufletele mucenicilor. Și a zis Sfînta Mavra către poporul ce privea la pătimirea lor: "Fraților și surorilor, aduceți-vă aminte că am făcut cele omenești, viețuind cu oamenii. Și iarăși am săvîrșit și cele ale lui Dumnezeu, fiind robi ai Lui. Iar acum, primim cununile cele fără de moarte de la Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, făcînd și voi cele ce sînt ale firii omenești, sîrguiți-vă, de asemenea, ca să săvîrșiți și cele care sînt plăcute lui Dumnezeu, pentru ca să cîștigați iertare de păcate și să primiți cununi de la același Stăpîn al nostru". Zicînd Sfînta Mavra acestea, îndată amîndoi și-au dat sufletele lor în mîinile lui Dumnezeu și așa și-au sfîrșit mucenicia lor cu bună nevoință, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia Se cuvine slava, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, în vecii vecilor. Amin.
Copyright © 1999-2000 BullSoft. All Rights Reserved.