Cuviosul Pavel doctorul
(28 iunie)
Viețile Sfinților pe luna iunie
Cuviosul Pavel era de neam din cetatea Corintului, născut din părinți creștini și crescut în bună credință. El din tinerețe iubind pe Dumnezeu, a intrat într-o mănăstire și s-a făcut monah. Deci, ostenindu-se mult în pustniceștile nevoințe, s-a făcut bărbat iscusit. Pentru aceasta, diavolul desfrînării se lupta cu dînsul. Deci, într-o noapte Cuviosul Pavel stînd la rugăciune, s-a arătat diavolul înaintea lui și i-a zis: "De nu-ți vei face pofta trupească măcar odată, apoi mă voi înarma cu tărie asupra ta". El, certîndu-l cu numele lui Iisus Hristos și cu semnul Sfintei Cruci, l-a gonit. După aceea diavolul a îndemnat asupra lui pe o femeie desfrînată, care născuse un copil de curînd; l-a adus la cuviosul și i l-a pus pe genunchii săi, zicînd: "Copilul acesta l-am zămislit și l-am născut cu tine!" Starețul a primit pruncul cu bucurie. Dar, venind ereticii, i-au legat mîinile înapoi; apoi, legîndu-i pruncul de grumaz, îl purtau prin cetate, batjocorindu-l.
Deci, Pavel, stînd în mijlocul poporului și făcînd semn cu mîna, a zis: "Ascultați, fraților, să întrebăm pe prunc, ca să ne spună cine este tatăl lui", pruncul fiind de curînd născut. El a zis către prunc: "Să ne spui cine este tatăl tău?" Pruncul, rupîndu-și scutecele, a arătat cu mîna spre un țigan, și a zis: "Acesta este tatăl meu, iar nu monahul Pavel". Poporul, auzind aceasta, s-a închinat starețului, cerîndu-i iertare. Dumnezeu i-a dat de atunci daruri de tămăduiri, căci punea mîinile pe cei neputincioși și-i făcea sănătoși.
Cuviosul, viețuind șaptezeci de ani și mai mult, s-a dus către Domnul, Căruia bine I-a plăcut și, numărîndu-se în ceata sfinților, slăvește împreună cu dînșii pe Unul Dumnezeu în Treime, Căruia și de la noi să-I fie slavă în veci. Amin.