Icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numește Odighitria
(26 iunie)
Viețile Sfinților pe luna iunie
După înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos și după pogorîrea Sfîntului Duh, trecînd multă vreme, Apostolul Luca Evanghelistul, fiind iscusit a zugrăvi icoane, a zugrăvit pe o scîndură chipul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și l-a dus preasfintei Fecioare Maria. Ea, văzînd icoana cu chipul preasfintei feței sale, și-a adus aminte de proorocia sa de mai înainte și a zis: De acum mă vor ferici toate neamurile! Apoi a zis și aceasta: "Darul meu să fie cu icoana aceasta!"
Astfel s-a făcut cu lucrul prin sfîntul ei cuvînt, pentru că au început de la acea sfîntă icoană a se face negrăite minuni, cu darul Maicii Domnului. Această icoană s-a trimis de Sfîntul Luca în Antiohia la stăpînitorul Teofil, care primise credința în Hristos, către care a și scris Evanghelia sa. Acea icoană făcătoare de minuni era de închinăciune cinstită nu numai pentru Teofil, ci și pentru toți creștinii cei de acolo cu dreaptă credință. După Teofil, trecînd mulți ani, acea icoană s-a dus mai întîi în Ierusalim, apoi în Constantinopol. Împărăteasa Evdochia, soția binecredinciosului împărat Teodosie cel Tînăr, fiind la Ierusalim, a luat această cinstită icoană și a trimis-o în dar surorii împăratului, Sfintei Pulheria, precum s-a scris în viața ei.
Sfînta Pulheria, luînd-o cu dragoste, a pus-o în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numea Vlaherna, pe care a zidit-o cu cheltuiala ei. Această sfîntă icoană a fost împodobirea cetății împărătești, fiindcă izvorau din ea multe minuni de tămăduiri. După mulți ani popoarele au numit-o pe ea Odighitria, care se tîlcuiește, "povățuitoare și ajutătoare de cale". Și a numit-o așa din lucrurile ce s-au făcut și anume: Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, arătîndu-se la doi orbi, i-a dus în biserica cea din Vlaherna la icoana făcătoare de minuni și le-a dăruit vederea cea desăvîrșită.
Tîrziu după aceea, în zilele lui Eraclie, împăratul grecesc, a fost năvălirea perșilor și a sciților asupra stăpînirii lui. Venind Sarvar, voievodul puterilor lui Hozroie, împăratul perșilor, asemenea și Cagan al sciților cu multe cete, au înconjurat cetatea și multă vreme o chinuiau cu tărie. Patriarhul Serghie, luînd sfintele Cruci și sfintele icoane, dar mai ales icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pe care a zugrăvit-o Sfîntul Evanghelist Luca, împreună și cu veșmîntul ei și au înconjurat zidurile cetății, rugîndu-se cu lacrimi. Deci s-a făcut cu milostivirea lui Dumnezeu și cu folosirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, o minunată izbăvire de barbari și s-a dat grecilor slăvită biruință asupra perșilor și sciților; pentru că marea - fiind muiat în ea veșmîntul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu -, cu dumnezeiasca putere a înecat corăbiile potrivnicilor. Iar cei ce erau pe uscat, au fost goniți și tăiați cu sabia.
Deci, pomenirea minunii acesteia, cu cîntare de acatist o prăznuiau în toți anii, în sîmbăta a cincea a marelui post. De atunci locuitorii Constantinopolului au început a numi icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ajutătoare.
Amîndouă acele numiri, povățuitoare și ajutătoare de cale, în limba grecească se grăiește cu singurul cuvînt Odighitria; și astfel acea sfîntă icoană se numea Odighitria. După mulți ani s-a ridicat în Constantinopol eresul cel luptător împotriva icoanelor. Atunci oarecare din cei dreptcredincioși bărbați sfinți, au luat noaptea din biserica Vlahernei, această sfîntă icoană a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, care se numește Odighitria, și au dus-o în locașul care se numește Pantocrator. Acolo au ascuns-o în zidul bisericii, aprinzînd candelă înaintea ei, și rugîndu-se cu lacrimi au astupat-o să nu fie batjocorită de luptătorii de icoane.
Acolo a petrecut pînă la pieirea începătorilor acelui eres. Iar după ce Biserica a primit din cea mai dinainte a sa înfrumusețare de icoane, a fost multă cercetare pentru această sfîntă icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe care a zugrăvit-o Sfîntul Luca și care mai pe urmă s-a numit Odighitria. După descoperirea lui Dumnezeu au găsit-o astupată în zidul bisericii Pantocrator și candela înaintea ei încă nu se stinsese. Credincioșii au avut mare bucurie de aflarea ei; deci, au luat-o și au pus-o iarăși la locul cel mai dinainte, în biserica Vlaherna.