Sfinții Mucenici Aristoclie preotul, Dimitrian diaconul și Atanasie citețul
(20 iunie)
Viețile Sfinților pe luna iunie
Sfîntul Mucenic Aristoclie a fost de neam cipriot, din cetatea Tamasa și era preot al soborniceștii Biserici. Deci, pe timpul împărăției lui Maximian, fiind prigoană mare contra creștinilor, s-a temut de munci și, ducîndu-se la munte în pustie, s-a ascuns într-o peșteră. Acolo rugîndu-se, a strălucit o lumină mai mare decît soarele și a venit la dînsul un glas din cer, poruncindu-i să meargă la mănăstirea Salamina, din insula Cipru și acolo să se nevoiască mucenicește, pentru numele lui Hristos. El, fiind întărit cu lumina și cu glasul cel dumnezeiesc, îndată a lepădat frica prin care se temea de munci și, sculîndu-se, s-a dus acolo unde i s-a poruncit. Deci, mergînd Aristoclie într-o dumbravă, a venit la biserica Sfîntului Apostol Varnava și acolo a găsit pe Dimitrian diaconul și pe Atanasie citețul. Acolo el a fost primit cu dragoste de dînșii și a vorbit cu ei despre pricina mergerii sale în cetatea Salamina, precum și despre vedenia ce i se arătase. Ei, auzind cuvintele lui, au voit să meargă cu dînsul, dorind să moară pentru Hristos. Deci, au mers toți împreună și, dacă au ajuns în cetatea Salamina, au stat la un loc înalt la vederea tuturor și au început cu glas mare a slăvi și a propovădui numele lui Hristos; iar pe zeii cei elinești și pe idolii cei neînsuflețiți îi ocărau; și îndată au fost prinși de păgîni și duși la ighemon ca să-i întrebe.
Deci, cercetîndu-i pe dînșii ighemonul și înștiințîndu-se că sînt creștini și văzînd starea lor neclintită întru sfînta credință, a poruncit ca preotului Aristoclie să i se taie capul cu sabia iar pe Sfinții Dimitrian și Atanasie, după multe munci să-i arunce în foc. După ce sfinții au petrecut vii și nevătămați în foc, i-au osîndit la tăiere de sabie. Astfel s-au sfîrșit răbdătorii de chinuri ai lui Hristos, împodobindu-se cu cununa mucenicească.