Pomenirea Sfîntului Sfințitului Mucenic Dorotei, Episcopul Tirului
(5 iunie)
Viețile Sfinților pe luna iunie
Sfîntul Dorotei a fost episcop al cetății Tirului, pe vremea împărăției lui Dioclețian, păgînul împărat al Romei. Din cauza prigonirii celei cumplite care pornise contra creștinilor, el și-a lăsat scaunul și s-a ascuns prin locuri neștiute. Pe vremea împărăției marelui Constantin și după ce Biserica lui Hristos a luat alinare, Sfîntul Dorotei s-a întors iarăși în Tir la scaunul său și păstorea bine turma oilor celor cuvîntătoare, aducînd pe mulți de la rătăci-rea închinării de idoli. El a trăit pînă pe vremea lui Iulian Paravatul, care, luînd împărăția, la început nu dușmănea pe față Biserica lui Hristos, ci în ascuns, poruncind boierilor săi celor de un gînd cu el, care stăpîneau țările, să muncească și să ucidă pe creștini.
Sfîntul Dorotei, văzînd muncirea cea mare, care se făcea credincioșilor, și-a lăsat iarăși scaunul cetății Tirului, fugind de groaza muncitorilor; pentru că Domnul a poruncit să nu ne lăsăm în primejdii de bună voie, de la prigonitori, ci să fugim de ele, după cum zice: Cînd vă vor izgoni pe voi din cetatea aceasta, fugiți în cealaltă... Deci, ieșind de la Tir, a mers în Tracia; dar nici acolo n-a scăpat de slujitorii de idoli, chemîndu-l astfel Dumnezeu la cununa mucenicească. El a fost prins de boierii lui Iulian în cetatea Diopolin, unde, suferind multe bătăi și răbdînd diferite pătimiri, și-a dat în astfel de munci fericitul său suflet, în mîinile lui Hristos Dumnezeu, fiind foarte bătrîn; căci avea de la nașterea sa o sută și șapte ani. El a lăsat după sine diferite scrieri folositoare Bisericii, în limba greacă și latină, pentru că era bine iscusit în amîndouă limbile acestea, fiind bărbat desăvîrșit în înțelepciunea cea duhovnicească, atît cea dinlăuntru cît și cea dinafară. El a scris viețile proorocești și apostolești și alte cuvinte folositoare și tîlcuiri. Iar acum, fiind însuși scris în cartea vieții, se sălășluiește cu acei sfinți, ale căror vieți le-a scris.