Pătimirea Sfîntului Mucenic Iustin şi a celor împreună cu dînsul
(1 iunie)

Vieţile Sfinţilor pe luna iunie

În acea vreme cînd păgînii închinători de idoli au pus înainte prin toate ţările şi cetăţile acea poruncă păgînă împotriva binecredincioşilor creştini, ca tot cel ce crede în Hristos să fie silit la jertfa idolească, atunci au fost prinşi Sfinţii Mucenici Iustin, Hariton, Evelpist, Ierax, Peon, Valerian şi o femeie cu numele Harita şi, ducîndu-i în Roma înaintea lui Rustic, eparhul cetăţii, i-au pus la judecată. Deci, eparhul a zis către Iustin: "Supune-te zeilor şi poruncilor împărăteşti, ca să nu fii osîndit la moarte". Sfîntul Iustin i-a răspuns: "Nimeni nu poate să fie osîndit vreodată, dacă va asculta poruncile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos".

Eparhul l-a întrebat: "Ce fel de învăţătură ai?" Iar Iustin a răspuns: "M-am sîrguit a învăţa toate învăţăturile dinafară şi, iscusindu-mă în toată filosofia, mai pe urmă, m-am lipit de adevărata învăţătură a creştinilor, deşi aceasta nu este bineplăcută acelora care rătăcesc în socoteala cea nedreaptă". Atunci Rustic a zis: "O, ticălosule, oare iubeşti acele învăţături, care sînt potrivnice socotelii noastre?"

Sfîntul Iustin a răspuns: "Cu adevărat le iubesc şi urmez dogmelor celor drepte ale creştinilor". Eparhul a zis: "Dar ce fel sînt acele dogme?" Iustin a răspuns: "Dogmele cele drepte pe care noi creştinii le păzim cu dreaptă credinţă, sînt acestea: să cunoaştem pe adevăratul Dumnezeu, Făcătorul şi Ziditorul a toate celor văzute şi nevăzute. Să mărturisim pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel vestit mai înainte de prooroci, Care va să vie să judece neamul omenesc. Acela este propovăduitorul mîntuirii, şi învăţătorul celor ce doresc să se povăţuiască la fapte bune. Eu nu pot să spun ceva slăvit de Dumnezeirea cea fără de sfîrşit, fiind om neputincios şi mai mic decît toţi, dar mărturisesc că acest lucru este al proorocilor, de vreme ce ei au vestit cu mulţi ani mai înainte venirea de sus pe pămînt a Acestuia, despre Care am spus că este Fiul lui Dumnezeu".

Eparhul a întrebat: "În ce loc se adună creştinii?" Iustin răspunse: "Fiecare se duce unde poate şi unde voieşte. Ţi se pare oare, că noi creştinii numai la un loc ne adunăm? Nimic să nu socoteşti despre acest lucru, deoarece Dumnezeul creştinilor este pretutindeni şi, fiindcă este nevăzut, umple pămîntul şi cerul. Pretutindeni este închinat de cei credincioşi şi slava Lui se cinsteşte peste tot locul!"

Eparhul zise: "Spune-mi adevărat, în care loc vă strîngeţi şi unde aduni pe ucenicii tăi?" Iustin a răspuns: "Eu am petrecut pînă acum aproape de casa unui oarecare Martin, lîngă baia ce se numeşte Timiotini şi acum a doua oară am venit în cetatea Romei. Deci nu ştiu alt loc afară de cel ce l-am spus şi dacă a voit cineva să vină la mine, eu l-am primit şi l-am împărtăşit de învăţătura cea adevărată". Rustic a zis: "Dar tu eşti creştin?" Iustin a răspuns: "Cu adevărat, sînt creştin". Atunci eparhul a zis lui Hariton: "Au doară şi tu eşti creştin?" Sfîntul Hariton a răspuns: "Ajutîndu-mi Dumnezeu şi eu sînt creştin". După aceasta, Rustic a întrebat pe fericita femeie Harita de urmează şi ea credinţei lui Hristos. Aceea i-a răspuns: "Cu darul lui Dumnezeu, sînt creştină".

Apoi Rustic a zis lui Evelpist: "Dar tu cine eşti?" El a răspuns: "Sînt rob împărătesc, însă sînt creştin dăruit de Domnul Hristos cu libertate, iar cu milostivirea şi cu darul Lui m-am făcut părtaş la aceeaşi nădejde la care sînt şi aceştia pe care-i vezi". După aceasta eparhul a întrebat pe Ierax: "Oare şi tu eşti creştin?" Ierax a răspuns: "Cu adevărat şi eu sînt creştin, de vreme ce cinstesc pe acelaşi Dumnezeu şi mă închin Lui".

Eparhul a întrebat: "Iustin v-a făcut pe voi creştini?" Ierax a răspuns: "Eu am fost şi voi fi creştin". După aceea, stînd de faţă şi Sfîntul Peon, a grăit: "Şi eu sînt creştin". Atunci eparhul a zis: "Cine te-a învăţat pe tine credinţa creştină?" El a răspuns: "De la părinţi am luat bună mărturisire". După aceea Evelpist a zis: "Şi eu m-am povăţuit de la părinţii mei a fi creştin, însă ascultînd cuvintele lui Iustin, m-am întărit şi mai mult în credinţa creştinească". Eparhul l-a întrebat: "Dar unde sînt părinţii tăi?" Evelpist răspunse: "În Capadochia". Eparhul a întrebat şi pe Ierax: "În ce parte sînt părinţii tăi?" Ierax a răspuns: "Adevăratul nostru tată este Hristos, iar maică, Credinţa, prin care credem într-însul; iar pămînteştii mei părinţi au murit; eu am ieşit din Iconia Frigiei şi am venit aici". După aceea eparhul a întrebat şi pe Valerian: "Ce ai de zis şi tu? Au doară nu eşti şi tu creştin şi spre zeii noştri nu ai osîrdie?" Valerian a răspuns: "Şi eu sînt creştin, de vreme ce cinstesc şi mă închin unui adevărat Dumnezeu, iar pe zeii voştri îi defaim".

După aceea, eparhul, întorcîndu-se către Iustin, a zis: "Ascultă, tu, cel ce te numeşti că eşti bine grăitor! Ţi se pare că ţii învăţătura cea adevărată, dacă vei fi rănit de la cap peste tot trupul şi aştepţi oare ca pentru aceea să te sui la cer?" Iustin răspunse: "Aştept ca şi eu să am aceeaşi răsplătire de la Domnul meu, care s-a pregătit celor ce păzesc învăţătura lui Hristos, dacă voi răbda muncirea cea grăită de tine; pentru că ştiu, că tuturor celor ce vieţuiesc cu bună credinţă, şi pătimesc ceva pentru Dumnezeul lor, li se păstrează darul lui Dumnezeu pînă ce va trece toată lumea". La aceasta eparhul Rustic a zis: "Socoteşti, oare, că te vei sui la ceruri şi vei primi vreo răsplată de la Dumnezeul tău?" Iustin a răspuns: "Nu socotesc, ci ştiu cu întemeiere şi aceea o nădăjduiesc cu neîndoire". Rustic a zis: "Să ne apropiem de aceea la trebuinţa care ne stă înainte; deci, adunaţi-vă la un loc şi, toţi împreună, jertfiţi zeilor!" La acestea Iustin a răspuns: "Nimeni, avînd conştiinţa dreaptă, nu va voi să se lipsească de dreapta credinţă şi să cadă în rătăcire şi fărădelegi".

Eparhul Rustic a zis: "De nu vă veţi supune poruncilor noastre, veţi suferi munci fără de nici o milă". Iustin a răspuns: "Dorim cu adevărat, ca pentru Domnul nostru Iisus Hristos să răbdăm munci şi să ne mîntuim, pentru că acelea ne mijlocesc nouă mîntuire şi îndrăzneală la înfricoşata Lui judecată, Căruia din dumnezeiască poruncă Îi va sta înainte toată lumea". Acelaşi lucru l-au spus şi ceilalţi mucenici adăugînd şi aceasta: "Fă îndată ceea ce ai de gînd să faci că noi sîntem creştini şi nu vom jertfi idolilor".

Auzind acestea, eparhul a dat o hotărîre ca aceasta: "Cei ce nu voiesc să jertfească idolilor şi nu se supun poruncii împărăteşti, să fie bătuţi cu toiege şi pedepsiţi, apoi să li se taie capetele, precum poruncesc legile romanilor". Deci sfinţii mucenici, slăvind pe Dumnezeu, au fost scoşi la locul cel obişnuit şi, după bătăile ce li s-au dat, au fost tăiaţi cu securea. Astfel, acei sfinţi mucenici, şi-au săvîrşit pătimirile întru mîntuitoarea mărturisire.

După aceasta, unii din cei credincioşi au luat în taină trupurile lor cele cinstite şi le-au îngropat la loc cuviincios, ajutîndu-le la aceasta darul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slavă în vecii vecilor. Amin.

Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.