Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfîntul Polihronie, Episcopul Babilonului, și cei împreună cu dînsul
(30 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Deciu, păgînul împărat al Romei, muncind pe mulți creștini, s-a dus cu toată puterea oștirii sale împotriva Persiei, pe care biruind-o a prădat țara lor și a luat în stăpînire Babilonul, Vactrianul, Ircania și Asiria; iar mulțimea creștinilor care se aflau în acele țări, a pierdut-o cu diferite munci. Atunci era episcop în Babilon, Polihronie și cu dînsul trei preoți, Parmenie, Elima și Hrisotel; iar ca diaconi: Luca și Muco. Pe aceștia, prinzîndu-i Deciu, a poruncit să-i aducă îndată la jertfă idolească. Sfîntul Polihronie a zis cu îndrăzneală: "Noi ne aducem jertfă pe noi înșine Domnului nostru Iisus Hristos, iar diavolilor și idolilor celor deșerți și făcuți de mîini omenești, niciodată nu ne vom închina!"

Atunci Deciu a poruncit să arunce în temniță pe episcop împreună cu preoții și cu diaconii lui. Împăratul începuse a zidi în cetatea Babilonului o capiște zeului Saturn, făcîndu-i un idol aurit. El a scris la Roma eparhului Valerian de fericita sa biruință asupra perșilor, că aceasta i s-a dat lui de la zeii săi și a poruncit să facă în Roma prăznuire mare zeilor, iar pe creștini cumplit să-i muncească și să-i ucidă.

Deci, Valerian a îndeplinit întocmai porunca lui Deciu. Să-vîrșindu-se în Babilon capiștea zeului Saturn, păgînul a pus înaintea judecății sale pe Polihronie, episcopul, cu preoții și cu diaconii lui și a zis: "Oare, tu ești fur de cele sfinte, necinstind pe zei și neascultînd poruncile împărătești?" Iar sfîntul nu i-a răspuns nici un cuvînt, ci stătea tăcînd. Atunci împăratul a zis către preoți și diaconi: "Oare este mut povățuitorul vostru?" Preotul Parmenie a răspuns: "Părintele nostru n-a amuțit, dar, nevrînd să-și spurce cinstita și sfînta sa gură, face după porunca Domnului nostru Iisus Hristos, Care a zis: Să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca să nu le calce cu picioarele lor și întorcîndu-se să vă rupă pe voi. Deci este cu dreptate ca gura cea curată să nu se întineze cu gunoiul!" Deciu, mîniindu-se, a zis: "Oare noi sîntem gunoi?" Și îndată a poruncit să taie limba acelui preot.

După ce i-au tăiat limba, Sfîntul Parmenie a strigat luminos către Sfîntul Polihronie, zicînd: "Sfinte părinte, roagă-te pentru mine, pentru că văd asupra ta pe Sfîntul Duh, Cel ce împărățește și care îți pecetluiește gura, iar într-a mea pune fagurul de miere!"

Așa de minunat este Dumnezeu între sfinții Săi, căci celui ce avea limbă, i-a poruncit să tacă, iar celuilalt, ce-i era limba tăiată, i-a dat putere a vorbi, spre arătarea puterii Sale. Apoi Deciu a zis către episcop: "Polihronie, jertfește zeilor și-mi vei fi mie prieten, iar capiștea cea nou zidită a lui Saturn o voi încredința ție". Dar episcopul nimic nu i-a răspuns. Atunci Deciu, umplîndu-se de mînie, a poruncit să-l bată cu pietre peste gură. Iar cînd îl bătea, sfîntul și-a înălțat mîinile spre cer și, ridicîndu-și ochii, și-a dat duhul. Deciu, a lăsat trupul mucenicului trîntit înaintea capiștei lui Saturn. În noaptea următoare au mers doi bărbați cinstiți, cetățeni persieni: Avdon și Senis, care, luînd în taină trupul Sfîntului Episcop Polihronie l-au îngropat lîngă zidul Babilonului. Deciu s-a dus la cetatea ce se numea Cordova și care este în țara Persiei, poruncind să aducă după el pe acei preoți și diaconi legați cu lanțuri de fier.

Sfinții fiind duși, fiarele au căzut de pe grumajii lor și de pe mîinile lor. Împăratul Deciu, mergînd în cetatea Cordova, a pus înaintea judecății sale pe legații cei aduși și a zis către dînșii: "O, nebunilor, voiți și voi să pieriți? Eu vă îndemn să jertfiți zeilor celor fără de moarte". Atunci preotul Parmenie, căruia îi era limba tăiată, a răspuns cu glas mare: "O, ticălosule, care ne silești pe noi să ne închinăm idolilor celor făcuți de mîini, închină-te tu Domnului nostru Iisus Hristos, căci de nu te vei închina Lui, vei pieri împreună cu toți zeii tăi". Atunci Deciu a poruncit să-i spînzure pe toți la muncire.

Sfinții, fiind întinși la muncire, mulțumeau lui Dumnezeu și ziceau către preotul Parmenie: "Roagă-te pentru noi, părinte!" Iar el a zis: "Dumnezeu, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, să ne dea nouă mîngîierea Sfîntului Duh, Care împărățește în vecii vecilor". Ei i-au răspuns: "Amin". Deciu, mîniindu-se, a zis: "Iată farmecele! Este oare vreun semn arătat, ca omul să grăiască, fiind fără de limbă?" Preotul Parmenie a răspuns: "Domnul nostru Iisus Hristos, Care a dat altădată mutului grăire, Acela mi-a dat și mie a grăi; iar tu avînd limbă și grăind, ești mut, de vreme ce nu slăvești pe adevăratul Dumnezeu". Atunci Deciu, a poruncit să-i ardă în foc și să le lipească table de fier arse pe coastele lor și cu unghii de fier să le strujească trupurile lor.

Pe cînd sfinții erau astfel munciți, s-a auzit un glas din cer, zicîndu-le: Veniți la Mine cei smeriți cu inima. Deciu, auzind acel glas, îl socotea vrăjitorie. Deci a poruncit să coboare pe mucenici de la muncire și să le taie capetele, iar trupurile lor să le arunce afară din cetate, lîngă calea poporului și să pună păzitori ca să nu le ia cineva și să le îngroape. Astfel și-au săvîrșit pătimirea lor pentru Hristos, Sfinții Mucenici, cei trei preoți: Parmenie, Elima, Hrisotel și cei doi diaconi Luca și Muco. Trupurile lor cele aruncate le-au luat cei doi cetățeni, de care s-a zis mai sus, și le-au îngropat într-un sat al lor, aproape de Cordova.

În aceeași vreme, împăratul Deciu a trimis prin toată Persia, să caute pe creștini și să-i pună la muncire. Unii din slujitorii lui, apropiindu-se de dînsul, i-au zis: "O, împărate, prădații aceia, care i-ai miluit și le-ai dăruit viață și libertate, sînt creștini! Aceia îi vedem că adună trupurile cele creștinești, le îngroapă în satul lor și nu se închină zeilor, nici nu ascultă porunca ta". Deciu a zis cu mînie: "Cine sînt acei credincioși?" Slujitorii au răspuns: "Avdon și Senis". Împăratul a poruncit să-i cheme la el îndată. Venind ei, le-a zis: "Oare așa sînteți de nebuni, că nu vedeți că pentru aceia sînteți supuși și biruiți de stăpînirea noastră, a romanilor, deoarece nu cinstiți pe zei?" Ei au răspuns: "Hristos pentru aceea ne-a făcut, ca să fim biruitori asupra diavolului, defăimînd pe zeii voștri!"

Deciu le-a zis cu mînie: "Nu știți oare că viața voastră stă în mîinile mele?" Sfinții au răspuns: "Viața noastră este în mîinile Dumnezeului nostru și Lui ne închinăm, căci El, plecînd cerul, S-a pogorît pe pămînt pentru mîntuirea noastră!" Atunci Deciu a poruncit să-i lege cu lanțuri grele și să-i închidă într-o temniță strîmtă. Sfinții, fiind legați cu lanțuri, au zis: "Iată slava noastră pe care totdeauna o nădăjduiam de la Domnul nostru!" Tot în aceeași zi au fost pîrîți la împărat că sînt creștini și alți doi bărbați cinstiți, Olimpie și Maxim. Împăratul, prinzîndu-i, a poruncit să-i bată îndată cu bețe, fără să-i cerceteze, pentru că zicea: "Nu sînt vrednici să le ascult cuvintele lor, deoarece nu cinstesc pe zeii mei; ci sînt vrednici de moarte toți cei ce au de Dumnezeu pe Omul Care a murit". Sfîntul Maxim a grăit: "Ai zis bine, Cel ce a murit, dar pentru ce nu zici că tot Acela a și înviat?"

Deciu a zis: "Spuneți-ne nouă comoara voastră". Sfîntul Olimpie a răspuns: "Comoara noastră, adică aurul, argintul și toată bogăția, este Domnul nostru Iisus Hristos, pentru Care nu ne cruțăm viața noastră, defăimînd toate bogățiile pămîntești". Sfinții, fiind bătuți aspru, strigau: "Slavă Ție, Doamne Iisuse Hristoase, că ai binevoit să ne rînduiești cu robii Tăi!" Deciu, iuțindu-se și mai mult, a poruncit să-i bată cu vergi de plumb. După aceea i-a încredințat unui oarecare Anisie. Acela, luîndu-i, i-a muncit și la sfîrșit le-a tăiat capetele cu securea, iar trupurile le-a aruncat spre mîncarea cîinilor. Ele au zăcut neîngropate cinci zile, dar nimic nu s-a atins de dînsele. Iar după cele cinci zile, creștinii, luîndu-le noaptea, le-au îngropat cu cinste.

După aceasta, Deciu, păgînul împărat, s-a întors la Roma, fiind aduși, legați cu lanțuri, și sfinții mucenici din Persia: Avdon și Senis. El i-a pus pe aceștia în priveliștea romanilor spre slava sa. În acea vreme, Valerian eparhul prinsese în Roma pe preasfințitul Xist, episcopul Romei, împreună cu tot clerul său și nu puțini din ceilalți creștini, închizîndu-i pe toți în temnița poporului. Șezînd acolo multe zile preasfințitul, veneau la dînsul creștinii cei tăinuiți și aduceau pe fiii lor, pe rude și pe cunoscuți, care se întorceau de la păgînătatea idolească spre Hristos, spre a fi botezați de Sfîntul Xist acolo în temniță.

În altă zi, Deciu, chemînd sfatul Romei și pe Valentin eparhul, a adus înaintea lor pe toți creștinii prinși în Persia, legați cu lanțuri și îmbrăcați boierește, cu aur, cu argint și cu podoabe de mare preț și pietre scumpe. Astfel fiind împodobiți spre slava lui Deciu, deși pe cale fuseseră chinuiți cu diferite munci, arătînd cu degetul spre dînșii, a zis către sfat: "Vedeți pe vrăjmașii pe care zeii și zeițele ni i-au dat în mîinile noastre? Aceștia sînt potrivnicii împărăției Romei".

Uitîndu-se spre dînșii tot sfatul Romei, s-au mirat toți de cinstita lor vedere și s-au umplut de jale pentru dînșii. Pentru că Domnul dăduse robilor Săi atîta dar, încît cei ce căutau la dînșii, se umileau mai mult decît să se mînie. Deciu a poruncit să cheme pe slujitorul cel mai mare al Capitoliului, cu numele Claudie. Venind, acela a adus cu sine un idol și trispodul. Deciu a zis către sfinți: "Jertfiți zeilor și veți fi cetățeni liberi ai Romei. Vă veți stăpîni toate averile voastre, vă veți îmbogăți cu mai multe bogății și veți lua de la noi mare cinste". Sfinții au răspuns: "O dată ne-am adus jertfă Dumnezeului nostru, Domnul Iisus Hristos, iar zeilor tăi jertfește-le tu!"

Împăratul a poruncit ca a doua zi să fie gata priveliștea, ca să dea fiarelor spre mîncare pe Avdon și Senis, cetățenii persani. A doua zi, după ce s-a făcut ziuă și priveliștea era gata, împăratul Deciu n-a mers la priveliște, ci a trimis pe eparhul Valerian în locul său. Valerian, ducîndu-se și punînd pe mucenici de față, mai întîi i-a îndemnat la închinarea idolilor, zicîndu-le: "Cruțați-vă neamul vostru cel bun și puneți zeilor tămîie pe altar, pentru că de nu veți face aceasta, veți pieri sfîșiați de dinții fiarelor". Sfinții au răspuns: "Ți-am spus că Domnului nostru Iisus Hristos îi aducem jertfă de laudă și tămîie de rugăciuni și Lui Unuia ne închinăm; iar pe idolii cei făcuți de mîini, nu-i vom cinsti niciodată!"

Idolul soarelui stătea înaintea priveliștii și Valerian a poruncit ostașilor să aducă pe mucenici la idolul acela și să-i silească să se închine lui. Sfinții, apropiindu-se de idol, au scuipat asupra lui. Valerian, umplîndu-se de mînie, a poruncit să bată pe sfinții mucenici cu vergi de plumb, apoi să-i ducă dezbrăcați la locul care era îngrădit împrejur și unde erau să fie mîncați de fiare, înaintea ochilor poporului care privea de pe trepte înalte. Deci, sfinții stăteau dezbrăcați, dar îmbrăcați întru Hristos, fiind îngrădiți cu semnul Sfintei Cruci. Atunci au dat drumul asupra lor mai întîi la doi lei, apoi la patru urși. Dar nu i-au vătămat deloc, ci ședeau la picioarele lor ca niște păzitori. Valerian a zis: "Acum este dovedită vrăjitoria creștinească".

Atunci a poruncit să ducă fiarele, iar ostașii cei înarmați să intre la mucenici să-i ucidă. Și astfel i-au înjunghiat cu săbiile. Apoi legîndu-i de picioare, i-au tras și i-au aruncat înaintea idolului soarelui, din porunca ighemonului, spre înfricoșarea creștinilor. Și așa au zăcut acolo trei zile. Dar un creștin tăinuit, anume Chiric, cu rînduiala ipodiacon, petrecînd aproape de priveliște, a luat noaptea trupurile mucenicilor, le-a pus într-o raclă de plumb și le-a îngropat în casa sa.

Astfel s-au sfîrșit Sfinții Mucenici Avdon și Senis, cetățeni persieni. După aceea și Sfîntul Sixt, episcopul Romei, cu clerul său, a fost muncit după dînșii, a cărui pătimire împreună cu Sfîntul Lavrentie arhidiaconul, se cinstește în 10 zile ale lunii august. Cinstitele moaște ale acestor doi sfinți mucenici, Avdon și Senis, au stat în pămînt pînă pe vremea împărăției Marelui Constantin. Iar în zilele lui, prin dumnezeiasca descoperire, au fost găsite de credincioși și au fost mutate în gropnița lui Pontian, întru cinstea și slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site