Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Toma Maleon
(7 iulie)

Vieţile Sfinţilor pe luna iulie

Cuviosul Toma, din începutul vieţii sale, a fost ostaş mare şi slăvit; pe de o parte pentru bogăţia sa, iar pe de alta, pentru vitejia ce o avea. El era puternic cu trupul şi viteaz în războaie, pentru că de multe ori a biruit cetele potrivnicilor. Deci, iubind pe Hristos, a lăsat lumea cu toată gîlceava ei şi s-a îmbrăcat în chipul monahicesc, asemănîndu-se sărăciei şi smereniei Domnului său. Deci, înconjurînd locaşurile monahiceşti, pe la nevoitorii cei plăcuţi ai lui Dumnezeu întru pustnicie, s-a nevoit spre săvîrşirea faptelor bune. Iar cînd a voit să meargă în pustie pentru desăvîrşita nevoinţă şi linişte, un stîlp de foc mergea noaptea înaintea lui şi Sfîntul Prooroc Ilie i se arăta, povăţuindu-l prin sînurile pustiei. El a fost povăţuit de nişte învăţători ca aceştia spre alt Carmel, în muntele Malein, unde vieţuia cu Dumnezeu şi se învrednicea de dumnezeieşti descoperiri şi vedenii.

Astfel, precum mai înainte în lume biruia cu vitejie pe vrăjmaşii cei văzuţi, tot aşa şi după lepădarea de lume, în viaţa cea pustnicească, taberele cele nevăzute ale duhurilor celor rele, cu rugăciunea cea neîncetată ca şi cu o sabie ascuţită, le surpa şi le izgonea. Dar, deoarece deasupra muntelui era cetatea şi făclia stînd sus şi strălucind la lumina cerului, nu era cu putinţă a se ascunde. De aceea, Cuviosul Toma nu s-a tăinuit în muntele cel pustiu, în care, prin sfinţenia sa, ca o stea luminoasă a răsărit şi a strălucit spre cele pămînteşti. Deci, fiind aflat de oameni, s-a făcut lumină celor întunecaţi şi liman celor ce alergau la dînsul; pentru că, luînd de la Dumnezeu puterea facerii de minuni şi darul cel tămăduitor, vindeca cu minune toate bolile. Orbilor le dădea vederea, şchiopilor, buna umblare şi chiar scotea izvor de apă cu rugăciunea. Dar nu numai în viaţa sa a făcut multe minuni, ci şi după mutarea sa către Dumnezeu se săvîrşeau minuni la cinstitele lui moaşte; pentru că de toate neputinţele şi bolile cele netămăduite mai presus de fire, se dădeau grabnice vindecări celor ce veneau şi se închinau cu credinţă. Asemenea, izgonea duhurile cele necurate din oameni cu rugăciunile cele sfinte şi cu darul lui Hristos, Dumnezeul nostru. Amin.

Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.