Pomenirea Cuviosului Petru, care a fost patriciu
(1 iulie)
Viețile Sfinților pe luna iulie
Cuviosul Petru s-a născut din părinți slăviți și bogați și a crescut în Constantinopol. Tatăl său, cu numele Constantin, a fost patriciu și povățuitor de oști. Acest Petru, silindu-se din tinerețe la învățătura cărții, s-a deprins foarte bine la filosofie și a străbătut toată înțelepciunea cea din afară. Ajungînd la vîrsta cea desăvîrșită, s-a însoțit cu femeie, iar după sfîrșitul tatălui său, i-a luat cinstita lui dregătorie, făcîndu-se patriciu în zilele dreptcredincioasei împărătese Irina și a fiului ei, Constantin.
După ce a luat împărăția Nichifor, avînd bulgarii război cu grecii, Petru a fost făcut voievod de către împărat și pus mai mare peste cete. El s-a dus cu împăratul împotriva bulgarilor și, făcîndu-se mare război, grecii au biruit întîi pe bulgari. Apoi, cu dumnezeiasca voie, bulgarii, întărindu-se, au lovit pe greci cumplit și au ucis pe împăratul lor. Atunci și fericitul Petru, cu cincizeci de boieri greci, a fost prins de bulgari și a fost ținut în legături spre muncire și spre moarte. Rugîndu-se lui Dumnezeu, pentru a sa izbăvire, noaptea i s-a arătat Sfîntul Ioan Evanghelistul, cel care s-a rezemat pe pieptul lui Hristos, și l-a izbăvit din legături, ducîndu-l pînă la Roma. Dintr-acea vreme Petru s-a dat cu totul în slujba lui Dumnezeu și, pe toate socotindu-le ca niște gunoaie, s-a dus la muntele Olimpului, unde, luînd viața îngerească, se nevoia împreună cu marele Ioanichie și s-a deprins la toată bunătatea.
Petrecînd acolo treizeci și patru de ani, a mers la Constantinopol, după ce murise soția și fiul lui, și a petrecut mai întîi cîtăva vreme lîngă biserica zidită de dînsul, care se numea Evandria. Apoi, ducîndu-se la un loc osebit de liniștit, și-a zidit o chilie mică. El a petrecut într-însa opt ani, purtînd pe trup o haină aspră de păr, iar picioarele le-a avut neîncălțate în toată vremea vieții sale pustnicești. Obosindu-se foarte mult cu postul, cu privegherea și cu celelalte nevoitoare osteneli, a petrecut cu bine și cu iubire de Dumnezeu. Apoi s-a odihnit în Domnul și s-a numărat în ceata drepților, care slăvesc pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfîntul Duh, în veci. Amin.