Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuvînt al Sfîntului Ioan Damaschin despre Nașterea Domnului
(25 decembrie)

Viețile Sfinților pe luna decembrie


Cînd primăvara sosește și stihiile trupurilor se întorc iarăși către înnoire, atunci toți oamenii, simțind buna adiere a aerului, primesc sănătatea trupului. Atunci și pămîntul, înflorind cu frumusețea semănăturilor și înfrumusețîndu-se cu tot felul de flori ale ierburilor, își face pregătirea rodurilor sale. Atunci și vitele aflînd pajiște verde de pășune se arată bine întremate cu trupurile. Atunci și neamurile păsărilor, ce zboară la înălțime, ciripesc de veselie. Privighetoarea și rîndunica deschizîndu-și ciocușoarele dau glas, răsunînd munții, văile și copacii; și astfel fac veselă primăvara dulce prin glasurile lor. Atunci și păstorii, glăsuind dulce cîntare de fluier, pasc turma lor prin verdeața veselitoare, atunci și soarele revărsîndu-se pe pămînt, peste văi, peste grădini și peste țarini, împlinind trebuința crinilor și a tot felul de trandafiri, dînd mirosuri dulci, înaintînd creșterea pomilor celor roditori și ale celor neroditori, cum și a florilor de tot felul și a răsadurilor. Atunci și lucrătorii ajung la secerișul ostenelilor lor; atunci și strugurii înflorind în vie, împodobesc via. Atunci și munții odrăslind frunzele copacilor, cu desimea crîngurilor pădurii, toate neamurile ființelor celor sălbatice se păzesc în ele; atunci și marea, liniștindu-și valurile sale, se face lesne de plutit corăbierilor.

Așa și cînd s-a născut Domnul nostru din Fecioara Maria, ca o primăvară veselitoare a răsărit la toată lumea și către înnoire s-a întors. Căci a venit Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu, raza măririi Lui, chipul cel de-a pururea al ipostasului Lui, hotarul și Cuvîntul Tatălui, prin Care și veacurile s-au făcut, atît cele văzute cît și cele nevăzute. Cuvîntul cel preasfînt al Tatălui s-a făcut trup fără schimbare, prin conlucrarea Duhului Sfînt, din Fecioara Maria. A fost mijlocitor între Dumnezeu și între oameni, Cel singur iubitor de oameni, Care nu din voie sau din dorință bărbătească s-a zămislit, în preacuratul pîntece al Fecioarei, ci de la Duhul Sfînt. S-a făcut ascultător Părintelui Său, ca, prin trupul cel luat de la noi, să vindece neascultarea noastră. Pentru că Duhul Sfînt a venit peste dînsa și a curățit-o, dîndu-i puterea primitoare a Cuvîntului, făcînd-o și născătoare.

Atunci a umbrit peste Fecioara Maria înțelepciunea și puterea cea mare a lui Dumnezeu, adică Fiul lui Dumnezeu, cel deoființă cu Tatăl, ca o dumnezeiască sămînță și-a închegat trup însuflețit și suflet cuvîntător din preacuratul și neîntinatul pîntece, fiind ca o pîrgă a frămîntăturii noastre, nu după asemănare, ci după naștere; apoi nu prin adăugirile cele cîte puțin ale trupului împlinindu-se, ci deodată Cuvîntul lui Dumnezeu s-a făcut trup. Nu prin închegarea trupului s-a unit cu dînsul Cuvîntul lui Dumnezeu, ci sălășluindu-se în pîntecele Fecioarei nescris împrejur, cu ipostasul Său, din preacuratul pîntec al pururea Fecioarei s-a făcut trup însuflețit, cuvîntător și gîndit, luînd pîrga frămîntăturii omenești.

Cînd Cuvîntul lui Dumnezeu s-a făcut ipostas trupului, în același timp s-a făcut și trup însuflețit, cuvîntător și gîndit. Pentru aceea îl numim nu om îndumnezeit, ci Dumnezeu înomenit. Fiind cu firea Dumnezeu desăvîrșit s-a făcut cu firea și om desăvîrșit, neschimbîndu-și firea, nici prefăcînd iconomia. Ci cu trupul cel însuflețit, care s-a făcut cuvîntător și gîndit din Sfînta Fecioară și întru dînsa a luat ființa, unindu-se după ipostas, neamestecat, neschimbat, neîmpărțit, și nedespărțit Dumnezeu desăvîrșit și om desăvîrșit.

Pentru aceea cu dreaptă credință mărturisim pe Hristos din două firi deosebite, dar nici unirea nu o luăm ca amestecare, nici despărțirea ca deosebire. De unde mărturisim Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe Preasfînta Fecioară. Precum este Dumnezeu adevărat, Cel ce S-a născut dintr-însa, așa este adevărată Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce a născut pe adevăratul Dumnezeu dintr-însa. Născîndu-se Domnul și Dumnezeul nostru și izbăvindu-ne din iarna înșelăciunii și din frigul rătăcirii, ne-a întors către primăvara bucuriei, după ce a luat asupră-Și chipul nostru și l-a înnoit prin luarea trupului Său. Că îmbrăcîndu-se în toată firea noastră, afară de păcat, ne-a făcut după dar, ca fii ai Tatălui Său și moștenitori ai împărăției Sale.

Deci, de vreme ce am anunțat cuvîntul, veniți toți și culegînd ca niște flori din tot felul de trandafiri, să îndulcim auzurile voastre. Să ascultăm mai întîi pe Matei Evanghelistul, căci el povestind cu de-amănuntul nașterea lui Hristos, bine a zis: "Că nașterea lui Iisus Hristos așa a fost: logodită fiind mama Lui, Maria, cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat avînd în pîntece de la Duhul Sfînt. Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind și nevrînd să o vădească pe ea, voia în taină să o lase. La aceasta gîndind el, îngerul Domnului s-a arătat lui în vis, zicîndu-i: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ce s-a zămislit întru dînsa, din Duhul Sfînt este. Auzim astăzi luminat împlinirea lucrurilor, care aici cu de-amănuntul se tîlcuiesc. Că nu în deșert s-au făcut lucrurile cele pentru întruparea lui Hristos, Dumnezeul nostru, ci toate au oarecare însemnare ascunsă.

Ascultă deci, creștinule în chip minunat însemnarea lor: S-a logodit Maria cu Iosif ca și cu un bărbat, ca necunoscînd diavolul scopul nașterii lui Hristos din Fecioara cea fără bărbat, să fugă de la luptă. Căci ai auzit acum pe evanghelistul Luca, zicînd: Ieșit-a poruncă de la Cezarul August ca să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întîi, domnind în Siria, Cirineu, ca să se scrie fiecare întru a sa cetate. Și s-a dus și Iosif din Galileea din cetatea Nazaret la Iudeea, în cetatea lui David, care este Betleem - pentru că el era din casa și familia lui David, ca să se înscrie cu Maria, cea logodită lui femeie, fiind îngreuiată.

Caută de vezi aici iubirea de oameni a Stăpînului Dumnezeu, Care are scris în cer toată făptura și Care a zis către ucenicii Săi: Pentru aceasta mai vîrtos vă bucurați, căci numele vostru s-a scris în ceruri. El a primit să se scrie Maica Sa în condicile romanilor; ca așa, pe noi, cei ce ne-am făcut de voie robi făpturilor, în dar să ne mîntuiască, ca numele nostru în ceruri să se scrie și robi adevărați ai Săi să ne facă. Ca prin scrierea aceasta să se facă arvună de bună rînduială a lumii. Pentru aceea și El a dat voie stăpînirii romane să-L scrie și pe Dînsul spre adeverirea și întărirea legilor. Atunci legea împăratului stăpînește, cînd împăratul cel ce legiuiește, împlinește și el legea sa. Și ca să se împlinească cele zise de prooroc: În zilele lui va răsări dreptatea și mulțimea păcii. Deci, mergînd ei să se scrie, se zice că două grupuri vedea Fecioara, unul de-a dreapta care era vesel și drăgălaș, adică duhurile proorocilor și ale sfinților - care sălta și se bucura de nașterea lui Hristos - iar altul de-a stînga, care în plîngere se afla, adică cetele diavolilor, care plîngeau și-și tînguiau pieirea lor.

Ascultă iarăși pe evanghelistul, zicînd: Cînd erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască și a născut pe Fiul ei cel întîi născut. O! ce lucruri preaslăvite, Făcătorul vremurilor a așteptat vremea cea de nouă luni hotărîtă firește, ca nu părere sau nălucire să se socotească, că este iconomia Lui. Cînd erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca să nască și a născut pe Fiul ei Cel dintîi născut, L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu aveau loc în casă, căci pustiu era locul și vremea către seară și nu aveau unde, decît numai o peșteră prea mică. Aceasta era bunăvoința Tatălui; căci într-o peșteră mică a primit a Se naște Stăpînul, Cel ce nicăieri nu este încăput și Care are scaun cerul, și pămîntul așternut picioarelor. Ca pe omul cel căzut în mare cădere și care s-a făcut peșteră tîlharilor, prin schimbarea chipului, prin lucrarea cea dumnezeiască să-l îmbrace în podoaba cea mai strălucită a frumuseții de a doua oară. Și s-a înfășat cu scutece de Maica Sa, Cel ce cu lumină, ca și cu o haină dumnezeiască, se îmbracă, ca lanțurile păcatelor noastre cele mult strîngătoare să le dezlege.

Vedeți tainica naștere a Fecioarei, pentru că ispită bărbătească n-a cunoscut, și de cele ale maicilor a scăpat. Căci toată nașterea vatămă fecioria și se supune la dureri și chinuri, pentru potrivita certare a blestemului aceluia ce s-a zis: În dureri vei naște fii. Iar ea mai înainte de naștere, a fost Fecioară și după naștere a rămas Fecioară; căci Dumnezeu era Cel ce S-a născut. Aceasta s-a arătat maică fără de bărbat și fără de durere, slujitoare a nașterii și moașă neînvățată s-a făcut, fiindcă pe Cel dintr-însa mai presus de fire, fără de dureri L-a născut, L-a înfășat și în iesle L-a culcat. O! Doamne, ce înfricoșată Taină. În ieslea dobitoacelor s-a culcat Dumnezeu, Cel ce pe scaun de heruvimi se poartă, vrînd să întoarcă din necuvîntare pe oameni către cunoștința cea dumnezeiască. Căci dobitoacele înseamnă starea înaintea Stăpînului cea heruvimicească - după cum li se pare și celor ce bine judecă - care închipuia necuvîntarea oamenilor și slujba cea nefolositoare și dureroasă către dumnezeiasca cunoștință, cum și întoarcerea către îngereasca buna rînduială, care s-a împrietenit cu Stăpînul, adică însemna chemarea neamurilor mai înainte.

Isaia proorocind pentru El, zicea: Cunoscut-a boul pe cel ce l-a cîștigat pe el și asinul ieslea stăpînului Său. Iar Israel nu M-a cunoscut și poporul Meu n-a priceput. Moașa însemna biserica cea din neamuri, fiindcă a primit pe Stăpînul Care s-a născut; ca pe un mire potrivit, care în locul Salomeii, s-a roșit cu sîngele Lui; iar în Betleem se înțelege în loc de Edem. Și din neîntinate și preacurate sîngerări ale Fecioarei, care îi este roșeala hainelor din via Vosorului, adică din adevărata vie - Hristos Dumnezeu, fiindcă s-a vopsit cu scumpul și preacuratul Lui sînge. Mare bucurie a vestit îngerul păstorilor, zicîndu-le: Nu vă temeți căci, iată, vă vestesc bucurie mare, care va fi la tot poporul, căci vi s-a născut vouă astăzi Mîntuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Păstorul păstorilor, mai Marele turmei, Împărat și ocîrmuitor, Care adunînd turme cuvîntătoare, pe păstorii cei înțelepți și învățați îi va pune peste dînsele, care își vor pune sufletul lor pentru oi; după cum Hristos, începătorul păstorilor, pentru toți Și l-a pus și către pajiștile gîndite ale împărăției cerurilor vor porni turma lor. Pe lupii din staulul lor îi va scoate și-i va goni și cu toiagul cel de fier, adică cu Crucea Domnului, arma cea nebiruită, pe toți îi va zdrobi, prin care Hristos a atras neamurile către moștenire și chiar marginile pămîntului.

Acestea vestind îngerul păstorilor și de la dînșii ducîndu-se, altă oaste de îngeri a stat de față în peșteră, care a cîntat, zicînd: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pămînt pace, între oameni bunăvoire. Slavă Celui ce a unit cele de sus cu cele de jos, cu preaslăvire. Slavă Celui ce a voit cu materiale fluiere, împreună să ne ospătăm. Slavă Celui ce prin buna voire s-a întrupat pentru oameni". Acestea astfel săvîrșindu-se și toată zidirea cea văzută și nevăzută dănțuind, de la răsărit a ieșit o stea prealuminată a cerescului Împărat Care S-a născut și care vestea nașterea Lui, a Celui ce săvîrșea pe pămînt minuni preaînfricoșate. Pe aceasta văzînd-o magii, împărații și astronomii perșilor, strănepoții lui Valaam, și spăimîntîndu-se de strălucirea cea luminoasă a stelei, au gîndit la proorocia lui Valaam, adică: Va răsări o stea din Iacov și se va scula un om din Israel, care va sfărîma pe toți domnii Moabului.

Unii care au înțeles și au cunoscut, din strălucirea cea prea încuviințată a stelei celei neobișnuite, că mare Împărat S-a născut, au propovăduit că, El, are să stăpînească domnie mare peste tot pămîntul și peste toată lumea. Nu numai din proorocia lui Valaam au înțeles acest lucru, ci și din altă parte au primit adeverirea nașterii celei după trup a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Celui ce S-a născut, adică din minunea cea înfricoșată care s-a făcut în țara lor.

Căci Casandros, săvîrșindu-se, a lăsat pe sora sa Doriada, a lui Piliad, cel ce a fost ucis în Elada, pe care a poftit-o Atal, împăratul Lachedemonilor, și intrînd în cămară ca să se culce și să doarmă cu dînsa, ea, avînd cuțit, l-a înfipt în inima lui și, după ce l-a înjunghiat, i-a stăpînit împărăția lui. Acest lucru săvîrșindu-se, s-a făcut foarte înfricoșată multora. Iar fratele celui ucis, anume Filip, temîndu-se de Doriada, a fugit la elini și acolo, luînd pe femeia lui Caliop, voievodul lor, care se numea Alsevida, căuta să dea război Doriadei și poporului său, dar se temea; căci cu mulți se luase la război și pe toți i-a pierdut.

Toate neamurile cele dimprejur, fiind biruite și robite de frumusețile ei, îi slujeau ei și pofteau, că doar s-o întîmpla să se dea pe sine lor, spre însoțire de nuntă. Deci se temeau toți de fața ei și au socotit atunci cei mari să trimită la Delfi și de acolo să ia proorocie pentru război. Și ducîndu-se aceia la preoteasa Evoptia, la apa Castalului, au rugat-o să le ghicească pentru ce au venit? Iar ea gustînd din apa izvorului celui vrăjitor, le-a proorocit așa: "Cîndva, după multe vremi, cineva va veni în pămîntul cel mult împărțit și, fără de păcat, se va naște cu trup și cu hotarele cele neobositoare ale dumnezeirii, va dezlega stricăciunea patimilor nevindecate. Acesta va fi pizmuit de poporul necredincios și întru înălțime se va spînzura, ca un osîndit la moarte. Pe acestea toate le va pătimi, voind să le sufere, și murind, spre viața veșnică se va scula".

Aceștia, batjocorind-o și blestemînd-o, au zis: "De trei ori blestemato, noi pentru femeie te-am întrebat, oare pentru un bărbat ți-am zis ție ceva?" Ea le-a răspuns: "Vremi nebiruite au început să se ridice". Apoi a zis că și pe ea și pe acela și pe bărbații cei împreună cu dînsul, pe toți îi vor birui. Iar ei s-au depărtat, după ce au necinstit pe proorociță. Și s-au mai dus și la capiștea Atenei, pentru care țesînd haină preoțească și luînd porfiră vestită și scumpă ei au sărit înăuntru, fără de veste, iar preoteasa Xantipi, mîniindu-se, a zis lor: "În ceas rău ați venit aici, voi cei ce sînteți neurmători". Atunci au ocărît-o și pe aceasta, zicîndu-i că este vrednică de toată necinstea și străină de obiceiul preoțesc; căci defaimă porfira pe care zeii au dăruit-o împăraților, prin care dobîndesc cinste și slavă cei ce o poartă pe dînsa.

Apoi îi ziceau: "Încetează cele străine și netrebnice, trufașo și mîndro". Iar ea le-a răspuns: "Acestea nu mi le aduceți mie, ci dumnezeilor celor nedefăimați. Însă, luînd vrajă întemeiată, mergeți, căci un bărbat fără prihană S-a născut, iconom al lui Dumnezeu celui nebiruit, putere nebiruită avînd și lumea toată, ca pe un ou înconjurînd-o, pe toți cu sulița îi va pierde". Aceștia scuipînd-o, s-au dus. Apoi au zis între dînșii: "Nu isprăvim nimic, fără numai să ne ducem la Apolon". Deci venind ei în capiștea lui Apolon, au zis, rugîndu-se: "Biruitorilor, preacuraților, preabunilor zei, pentru ce faceți așa robilor voștri celor ce cer să biruiască războiul femeiesc? Pentru ce în loc de război, aduceți alt război înăuntru? Nu, o, nemuritorilor zei, nu, adevăraților stăpîni". Atunci, deodată a venit un glas nevăzut și întorcîndu-se tripodul, proorocița a zis: "Întru întreita înconjurare a anului, un Luceafăr din cer trimis a venit, în pîntece curat locuind și trup omenesc pentru milostivirea Lui plămădindu-Și; iar numele ei este de două ori șaptezeci și șase. Acesta surpînd tirania și toată sfințita noastră cinstire, întru preafericită înțelepciune va purta cinstea a toată lauda". Iar ei, auzind acestea, s-au dus mîhniți.

Cir, strănepotul lui Cir, împăratul perșilor, a făcut o capiște și a pus într-însa idolii zeilor de aur, de argint și i-au împodobit pe dînșii cu pietre scumpe. Iar în zilele acelea, după cum spun tablele cele scrise, intrînd împăratul să primească dezlegarea visurilor, preotul Trupiptos a zis: "Mă bucur împreună cu tine, împărate, că Ira a luat în pîntece". Împăratul, zîmbind, a zis lui: "Ceea ce a murit a luat în pîntece?" Iar el a zis: "Da, cea moartă a înviat și viază ca să nască". Împăratul a întrebat: "Ce este aceasta? Descoperă-mi mie". Iar el a răspuns: "Cu adevărat, stăpîne, la bună vreme ai venit aici. Că toată noaptea idolii au petrecut săltînd, și cei bărbătești și cei femeiești, zicînd unii către alții: "Veniți să ne bucurăm împreună cu Ira". Și mi-au zis mie: "Vino, proorocule, și te bucură și tu împreună cu Ira". Iar eu am zis: "Cum putea să fie ceea ce nu este?" Ei au zis: " A înviat și nu se mai numește Ira, ci Urania. Căci soarele cel mare a iubit-o pe dînsa".

Iar idolii cei femeiești au zis către cei bărbătești: "Este fîntînă ceea ce s-a iubit. Au doară Ira este? Căci cu teslarul s-a logodit". Atunci au zis cei bărbătești: "Fîntînă după dreptate s-a numit, însă Maria este numele ei. Care în pîntece ca într-un noian o poartă corabia cea aducătoare de nenumărate poveri. Iar dacă fîntîna este aceeași, așa înțeleagă-se. Că fîntînă de apă este, fîntînă de-a pururea izvorîtoare a Duhului, care numai un pește are și care de undița dumnezeirii s-a prins. Pe toată lumea, ca și cum ar petrece într-o mare, o va hrăni cu trupul său. Bine a zis că aceea teslar are logodnic, însă nu din însoțire bărbătească este teslarul Acela pe Care Îl naște. Teslarul Acesta Care se naște, adică copilul, va fi începător teslarilor și întregul acoperămînt al cerului l-a cioplit cu meșteșuguri preaînțelepte și întreit sălășluitul acesta acoperămînt cu cuvîntul l-a înfipt.

Deci idolii au vorbit pentru Ira și pentru fîntînă, apoi cu un glas au zis: "După ce se vor împlini zilele, toți și toate vom cunoaște lucrul cel arătat. Acum, stăpîne, îngăduiește și cealaltă parte a zilei că negreșit va fi lucrul și arătarea desăvîrșit. Că lucrul ce s-a ivit nu este cum s-ar întîmpla". Apoi rămînînd împăratul acolo și privind idolii, au început cîntărețele a cînta cu alăutele și muzele cîte erau înăuntru de cele cu cîte patru picioare, cum și păsările cele de aur și de argint, fiecare scoteau glasul cu jale. Iar împăratul, de frică cuprinzîndu-se și cu totul de groază umplîndu-se, a voit să se ducă, că nu suferea tulburarea făcută de idoli. Preotul Trupip i-a zis : "Îngăduiește, împărate, că a sosit descoperirea cea desăvîrșită, pe care Dumnezeu a voit să ne-o arate nouă".

Acestea în acest chip săvîrșindu-se s-a deschis numaidecît acoperămîntul capiștei și s-a pogorît o stea preastrălucită și a stat deasupra stîlpului fîntînii și s-a auzit un glas: "Stăpînă fîntînă, Soarele cel mare m-a trimis să-ți vestesc ție și să-ți slujesc întru cele ce sînt pentru naștere. Nuntă neîntinată făcîndu-ți ție, căci maică a Făcătorului rînduielilor celor de sus te-ai făcut și mireasă ești a stăpînirii Celui cu trei nume. Și pruncul cel fără de sămînță se numește Început și Sfîrșit. Început al mîntuirii și sfîrșit al pieirii". După ce s-a dat glasul acesta, toți idolii au căzut și s-au zdrobit de tot, rămînînd numai al fîntînii în care se afla înfiptă o diademă împărătească, care avea deasupra o stea ferecată cu pietre scumpe de antrax și de smarald, iar deasupra ei era steaua din cer pogorîtă.

Împăratul a poruncit degrabă să se aducă toți înțelepții și ghicitorii de semne, cîți vor fi în împărăția lui. Iar propovăduitorii și crainicii cu trîmbițele sîrguindu-se și strigînd, au venit toți la capiște. Dacă au văzut steaua deasupra fîntînii și diadema, adică coroana cu steaua împodobită cu pietre scumpe, și pe idolii zdrobiți la pămînt, au zis: "Împărate, o rădăcină dumnezeiască și împărătească a răsărit, Care poartă caracterul cerescului și pămîntescului împărat. Fîntîna este a Mariei, fiica Betleemului, și coroana este închipuire împărătească, iar steaua este vestire cerească, care se lucrează cu minune pe pămînt. Din Iuda s-a ridicat împărăție, care toate pomenirile iudeilor le va ridica din mijloc și le va șterge, iar dacă zeii au căzut la pămînt, arată că a sosit sfîrșitul cinstei lor, că Cel ce a venit, avînd mai multă vrednicie, cum va lăsa în vrednicia lor pe cei noi și de curînd veniți? Deci acum o, împărate, trimite la Ierusalim, că vei afla pe Fiul Împăratului a toate, purtîndu-se în brațe trupești de femeie". Și a îngăduit steaua deasupra fîntînii care se numea Urania, pînă cînd au ieșit magii și au purces și împreună cu ei a mers și steaua.

Împăratul Persiei, nemaiașteptînd, a chemat la sine pe magii de sub stăpînirea sa și i-a trimis cu daruri spre închinarea Împăratului, Care S-a născut, aducînd pîrga oamenilor. Iar ei făcînd călătoria vreme de zile nenumărate, au ajuns la Ierusalim și au întrebat: Unde este Împăratul Iudeilor, Care S-a născut acum? Că spre închinăciunea Aceluia am venit, văzînd steaua lui la răsărit și am venit să ne închinăm Lui. Irod auzind s-a tulburat și tot Ierusalimul cu dînsul și, chemînd pe preoții și pe cărturarii poporului, i-a întrebat unde are să se nască Hristos? Ei au răspuns: "În Betleemul Iudeii, că așa este scris de prooroc: Și tu, Betleeme, pămîntul Iudeii, nu ești nicidecum mai mic între domnii Iudeii, că din tine va ieși Povățuitor, Care va paște pe poporul Meu Israel. Atunci Irod, chemînd în ascuns pe magi, i-a întrebat cu dinadinsul despre vremea stelei care s-a arătat, iar ei au răspuns: "Un an de zile este astăzi de cînd vedem steaua și făcînd călătoria pînă aici ne-am povățuit de dînsa".

Irod căuta să afle vremea nașterii lui Hristos, nu ca să-L cinstească, ci spre a-L ucide. Atunci întrebau și iudeii pe magi, voind să afle lucrul ce va să vie și pentru ce au venit. Magii răspundeau: "Acela, pe Care voi Îl numiți Mesia, S-a născut". Iudeii, auzind, s-au tulburat, însă n-au îndrăznit a le sta împotrivă; dar au zis către dînșii: "Pentru osînda cerească, spuneți-ne ce ați cunoscut?" Ei au răspuns: "Cu boala necredinței boliți și nici cu jurămînt, nici fără jurămînt nu credeți că s-a născut Hristos, Fiul Celui Preaînalt, Care va strica și va dezlega legea și sinagogile voastre". Ei, sfătuindu-se între dînșii, i-au rugat să primească daruri și un lucru ca acesta să nu-l spună în țara lor, ca să nu se facă vreo zarvă între dînșii. Iar ei au răspuns: "Noi în cinstea Lui am adus daruri, ca să propovăduim minunile cele mari care s-au făcut în țara noastră cînd El s-a născut. Voi ziceți ca să luăm daruri, iar pe cele arătate de dumnezeirea cerească să le ascundem și să trecem cu vederea poruncile Împăratului cel de-a pururea vecuitor". Iudeii, auzind acestea, s-au înfricoșat foarte și rugîndu-i prea mult, i-au liberat.

Ieșind ei din Ierusalim, s-au dus unde erau trimiși, arătîndu-le steaua pe Pruncul cel stăpînesc. Apoi văzînd pe aceea care L-a născut și pe Cel ce Se născuse, deschizîndu-și visteriile lor, I-au dat daruri: aur, tămîie și smirnă; aur ca unui Împărat; tămîie ca unui Dumnezeu și smirnă ca unui muritor. Atunci s-a împlinit cuvîntul cel zis prin prooroc: Împărații arabilor și Sava daruri vor aduce. Împărații Tarsisului și ostroavele vor aduce daruri și I se va da Lui din aurul Arabiei.

Magii au zis către Fecioară: "Cum îți este numele, o! prea vestită Fecioară și maică?" Ea a răspuns: "Maria". Iar ei au zis: "De unde ești de neam?" Ea a răspuns: "Din această latura a Betleemului". Apoi ei au zis: "Dar n-ai avut bărbat pe cineva?" Ea a răspuns: "M-am logodit numai făcîndu-se tocmelile de nuntă". Magii au zis către dînsa: "De ce neam ești de ai născut un prunc ca acesta?" Ea a răspuns: "Sînt din neam împărătesc și preoțesc, din al lui David și al lui Aaron; acestora sînt strănepoată, din rădăcina Iudeii și fiică a lui Ioachim și a Anei". Atunci ei au zis către dînsa cu blîndețe: "O, maică a maicilor, toți zeii perșilor te-au fericit, lauda ta este mare, că ai covîrșit pe toate femeile cele slăvite, și, decît toate împărătesele, mai mare împărăteasă te-ai arătat". Pruncul, începînd al doilea an, avea oarecare trăsături ale feței la fel cu ale celei ce L-a născut. Ea era puțin mai înaltă decît altele și cu trup gingaș, cu fața de culoarea grîului, avînd părul foarte bine și cu cuviință legat pe cap. Magii, avînd cu ei un tînăr zugrav, au dus în țara lor chipurile amîndorura și au pus în biserică icoanele lor, ca să fie cinstite de toți și au scris pe table de aur cuvintele acestea: "În biserica Diopet a dumnezeului soarelui, pe acestea lui Dumnezeu, marele Împărat Iisus, împărăția perșilor le-a afierosit". Și luînd magii în brațe pe pruncul Iisus, sărutîndu-L fiecare și închinîndu-se Lui, au zis: "Ție, ale Tale Ți le dăruim cu osîrdie, preaputernice Iisuse. Nu s-ar fi ocîrmuit bine lucrurile lumii de n-ai fi venit. În alt chip nu s-ar fi unit cele de sus cu cele de jos, dacă nu Te-ai fi pogorît Tu. Se cădea aceasta înțeleptului Tău cuvînt, Stăpîne, ca pe cei potrivnici cu un trup ca acesta să-i amăgești și să-i surpi prin nașterea Ta". Pruncul rîdea și sălta de mîngîierile magilor.

După aceasta, luîndu-și ziua bună de la mama sa, iar ea cinstindu-i și aceștia slăvind-o precum se cădea, s-au dus. Și dacă au sosit la locul în care poposise, povesteau unii către alții cele despre Prunc, adică cum S-a arătat lor. Cel dintîi a zis: "Eu Prunc Îl vedeam"; cel de al doilea a zis: "Tînăr, ca de treizeci de ani L-am văzut"; iară cel de al treilea zise: "Bătrîn, vechi de zile L-am văzut". Minunîndu-se de schimbarea feții Pruncului, a sosit seara, li s-a arătat în vis îngerul Domnului ca un fulger înfricoșat și le-a zis: "Degrabă să ieșiți de aici ca să nu pătimiți ceva rău". Aceia au zis cu frică: "Cine este acela care aduce solie atît de mare, o! dumnezeiescule Arhanghel"? El a răspuns: "Irod, împăratul Iudeilor". Acestea auzind magii, au încălecat pe cai sprinteni și puternici și pe altă cale s-au dus în țara lor.

Ducîndu-se magii, s-a arătat îngerul Domnului în vis lui Iosif, zicîndu-i: Sculîndu-te, ia pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și fii acolo pînă cînd îți voi zice; căci Irod vrea să caute Pruncul, să-L piardă.

Sculîndu-se Iosif în acel ceas, s-a pogorît în Egipt cu toată casa, după cuvîntul îngerului, ca să împlinească ceea ce s-a zis prin proorocul: Din Egipt am chemat pe Fiul meu. Atunci Irod, văzînd că l-au batjocorit magii, a trimis satrapi, adică stăpînitori, să ucidă pe toți pruncii Betleemului, de doi ani și mai jos, după vremea despre care cu dinadinsul a întrebat pe magi. Venind satrapii în Gavaa, în Rama și în cetățile Rahilei și ale seminției lui Veniamin, au ucis pe toți pruncii dintr-însele. Seminția lui Veniamin a căzut aproape de soarta Iudeii, asemenea și cetățile ei, Betleemul și Ebus, adică Ierusalimul, asemenea și cetățile lui Veniamin: Gavaa, Rama și Rahil; fiindcă cetățile Iudei și ale lui Veniamin sînt aproape unele de altele.

Atunci s-a împlinit cuvîntul cel zis de Ieremia proorocul: Glas în Rama s-a auzit, plîngere și jale și tînguire multă, Rahil plîngînd pentru fiii săi și nu voia să se mîngîie că nu mai erau. Deci să vedem acum cuvîntul și scopul pentru care evanghelistul pomenește aici de proorocul care zice: Glas în Rama s-a auzit, plîngere, jale, și tînguire multă, Rahil plîngînd pe fiii săi și nu voia să se mîngîie, căci nu mai erau. Toți știți că Iacov a avut doisprezece fii; adică din Lia, femeia lui cea dintîi, șase: Ruvim, Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon; din Rahila, doi: Iosif și Veniamin. Din Vala, slujnica Rahilei: Dan și Naftalim; și din Zelfana, slujnica Liei, doi: Gad și Asir. Din care s-au făcut cele douăsprezece seminții ale lui Israel, după numărul celor doisprezece patriarhi luîndu-și numirile.

A fost un bărbat Levit care locuia în hotarele muntelui Efraim și care și-a luat femeie din Betleem, pămîntul Iudei. Însă a fugit femeia lui de la dînsul, la casa părintelui său, în Betleem și a stat acolo patru luni. Atunci bărbatul ei s-a dus din hotarele Efraimului și a venit la Betleem ca să ia femeia înapoi la dînsul. După ce a stat în casa tatălui femeii lui cinci zile, pe la amiază sculîndu-se cu femeia lui, s-a întors iarăși și a venit pînă în dreptul Iebusului, adică Ierusalimului. Cu dînsul avea o pereche de asini împovărați, femeia lui și sluga lui; apoi plecîndu-se ziua apunînd soarele au mers aproape de Gavaa, care este în seminția lui Veniamin și s-au abătut acolo să găzduiască. Deci au intrat înăuntru și au șezut în ulița cetății, căci nu era cine să-i primească în casă. Spre seară a venit un om bătrîn de la lucrul lui de la țarină și omul acela era din muntele Efraim, iar acum era trecător prin Gavaa și oamenii acelui loc erau fii ai lui Veniamin. Bătrînul a ridicat ochii și a văzut pe acel bărbat călător șezînd în ulița cetății și a zis către dînsul: "De unde vii și unde mergi?". Iar ei au răspuns: "Venim de la Betleem, pămîntul Iudeei și mergem pînă în părțile hotarului lui Efraim. Și am venit ca să găzduiesc aici; dar nu este cine să ne primească în gazdă. Paie și grăunțe pentru asinii noștri, pîine și vin avem destul, eu, soția mea și copilul, și nu avem lipsă de nici un lucru".

Bătrînul a zis către dînsul: "Pace ție, însă în uliță nu te vei sălășlui". L-a dus în casa lui, a făcut loc asinilor lui și a spălat picioarele lor, au mîncat și au băut. Și pe cînd ei se veseleau, iată oamenii cetății, fiii celor fărădelege au înconjurat casa, bătînd în ușă și zicînd: "Scoate afară pe bărbatul pe care l-ai găzduit ca să-l cunoaștem pe dînsul". Stăpînul casei a ieșit la dînșii și le-a zis: "Nu, fraților, să nu faceți rău bărbatului care a intrat în casa mea, să nu faceți nebunia aceasta. Iată, fiica mea este fecioară, iată femeia lui, să le scoț pe dînsele și să le vedeți". Deci a luat bărbatul cel călător pe femeia lui, a scos-o afară la dînșii, pe care au necinstit-o și apoi au eliberat-o.

Către ziuă femeia a venit și a căzut lîngă ușa casei unde era găzduit bărbatul ei și a murit. Dimineața sculîndu-se bărbatul ei a deschis ușile casei și a ieșit ca să meargă în calea lui, și iată, femeia lui era căzută lîngă ușile casei. Și a zis către dînsa: "Scoală-te să mergem". Dar nu era glas într-însa și nu era auzire. Atunci a luat-o și a pus-o pe asin și a mers la pămîntul său. Apoi a luat sabia și a tăiat-o în douăsprezece părți, pe care le-a trimis la toate hotarele lui Israel. Toți cei care le-au văzut au plîns. Apoi s-au sculat toate semințiile asupra seminției lui Veniamin și au cerut pe bărbații cei fărădelege să-i ucidă, dar ei n-au vrut să-i dea, ci, ieșind din Gavaa, s-au pregătit a sta împotrivă la război. Toate semințiile s-au luat la război cu seminția lui Veniamin și au căzut în ziua aceea din fiii lui Israel douăzeci și două de mii.

După aceasta fiii lui Israel au judecat să nu treacă cu vederea această nedreptate. S-au adunat iarăși la bătălie împreună și au ieșit fiii lui Veniamin în întîmpinarea lor din Gavaa, în ziua a doua și au căzut din fiii lui Israel optsprezece mii. Apoi s-au suit fiii lui Israel în Betel, înaintea Domnului, au plîns înaintea Lui cu plîngere mare și a auzit Domnul glasul lor și le-a zis: "Mai suiți-vă încă o dată, căci mîine îi voi da în mîinile voastre". Suindu-se fiii lui Israel în ziua a treia împotriva fiilor lui Veniamin, s-au pornit la război lîngă Gavaa și au făcut ocolire împrejurul ei, adunîndu-se și făcînd război mare. De această dată s-au biruit fiii lui Veniamin, i-au omorît de la mic pînă la mare, au înconjurat cetățile lor, fiii lui Israel și le-au prădat și le-au ars pînă în temelii, încît s-a pierdut de tot din ziua aceea seminția lui Veniamin și fiii Rahilei.

Pentru aceasta evanghelistul pomenește de Rahila, că își plînge pe fiii ei, arătînd proorocia aceasta. Că precum în vremea de atunci s-a pierdut seminția lui Veniamin și fiii Rahilei, așa s-a făcut și aici la nașterea Domnului, căci s-a pierdut toată odrasla pruncilor de doi ani și mai jos, după cum zice și evanghelistul: Și nu vrea să se mîngîie, căci nu mai erau. Că glas în Rama s-a auzit, se înțelege înaltă propoveduire, că Rama se tîlcuiește înalt. Drept aceea, acest glas, care în Rama s-a auzit, înseamnă glas de înaltă propovăduire. Căci cu adevărat s-a vestit în marginile lumii, prin glasul apostolilor, cu înaltă propovăduire, uciderea pruncilor și pînă la marginile lumii s-a auzit.

Deci și noi cele de cuviință să le prăznuim astăzi și să cinstim nașterea lui Hristos și luminat să strigăm; cu păstorii să dănțuim, cu îngerii să cîntăm, cu magii să ne închinăm Dumnezeului nostru, Cel ce S-a născut pentru noi și mulțumită fie Celui ce a venit întru ale Sale ca un străin, că pe cel străin l-a proslăvit. Lui se cuvine slava, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu preasfîntul și de viață Făcătorul Său Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna decembrie


Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site