Viața Cuviosului Părintelui nostru Nicon din Pecerska
(11 decembrie)
Aduceți-vă aminte de cei legați ca și cum ați fi cu dînșii legați, a poruncit Sfîntul Apostol Pavel, care era legat întru Domnul. Supunîndu-ne aceluia să facem pomenire aici și de minunile fericitului Nicon, întru care Domnul pe față S-a arătat, scoțînd pe cei din obezi cu vitejie.
Acest fericit Nicon era de neam mare din cetatea Kievului și, mergînd în mănăstirea Pecerska, s-a robit singur pe sine cu totul întru ascultarea lui Hristos și s-a făcut monah iscusit. Iar după aceea, venind răucredincioșii polovți - o sectă necreștină și răscolnică - a fost robit de aceia, în aceeași vreme cînd era legat și Sfîntul Evstratie al Pecerskăi și l-au dus din mănăstire în țara lor, unde era ținut ferecat. Dar cineva din cetatea Kievului, fiind iubitor de Hristos, a mers acolo să răscumpere pe cei robiți. Fericitul Nicon nu se îngrijea de aceea, iar acel iubitor de Hristos socotea că pentru aceasta nu se îngrijește, fiindcă are în cetatea Kievului rudeniile sale bogate, prin care voiește să fie răscumpărat. Deci, acel iubitor de Hristos răscumpărînd pe mulți, s-a întors și le-a spus rudelor despre fericitul Nicon.
Rudeniile, auzind, au mers cu multă avere să-l răscumpere, dar fericitul Nicon a zis către dînșii: "Nicidecum să nu risipiți averea voastră în deșert, căci de-ar fi voit Domnul să mă aibă slobod, nu m-ar fi dat în mîinile acestor nelegiuiți, pentru că Acela singur este puternic a da în robie pe cei pe care voiește; iar noi dacă am luat cele bune din mîna Domnului, oare cele rele să nu le suferim?" Iar rudeniile l-au ocărît și, nerăscumpărîndu-l s-au dus cu toată averea înapoi. Atunci cel ce robise pe fericitul cum și ceilalți polovți, văzînd că se lipsesc de dorirea lor, au început cu nemilostivire a munci pe robul lui Dumnezeu. Deci fericitul a fost muncit de dînșii trei ani, în toate zilele, fiind legat, avînd mîinile și picioarele ferecate, pe foc aruncat, cu cuțitele tăiat, de foame și de sete sfîrșindu-se uneori o zi, alteori două și chiar trei, negustînd nimic; vara la soare se ardea, iar iarna pe zăpadă și în ger se arunca.
Acestea toate i le făceau neîndumnezeiții polovți, ca să se răscumpere. Dar fericitul Nicon mulțumea lui Dumnezeu pentru toate și se ruga Lui neîncetat. Iar către muncitorii lui grăia: "Hristos mă va izbăvi în dar din mîinile voastre - căci acum și înștiințare am luat, fiindcă mi s-a arătat fratele meu Evstratie - pe care voi l-ați vîndut iudeilor spre răstignire, pentru care aceia se vor osîndi ca și părinții lor, care au zis: Sîngele lui asupra noastră și asupra fiilor noștri. Iar voi, ticăloșii, munciți veți fi ca și Iuda, cel ce a vîndut pe Domnul; iar mie, celui ce mi s-a arătat astfel, mi-a zis că a treia zi am să fiu în mănăstire, cu rugăciunile sfinților părinți Antonie și Teodosie și ale celorlalți cuvioși ai Pecerskăi".
Auzind acestea, polovțul care îl lovise, socotea că o să fugă; pentru aceea i-a tăiat pulpele ca să nu scape și pe lîngă acestea îl străjuia cu tărie. Dar iată că a treia zi în ceasul al șaselea, șezînd toți împrejur cu arme, fără de veste fericitul legat s-a făcut nevăzut; numai străjerii au auzit un glas, zicînd: Lăudați pe Domnul din ceruri. Și astfel a fost dus sfîntul în chip nevăzut în biserica Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu de la Pecerska, în vremea cînd se începuse dumnezeiasca Liturghie și se cîntau fericirile. Îndată toți frații, adunîndu-se, întrebau cum a venit aici? Iar el voia mai întîi să tăinuiască acea minune. Dar, văzîndu-l toți că era legat cu fiare grele pe dînsul, cu ranele netămăduite pe tot trupul și încă curgînd sînge din tăietura pulpelor, în tot chipul l-au silit să le spună adevărul. Drept aceea, chiar nevrînd, mai pe urmă le-a arătat ceea ce se făcuse și nu-i lăsa să scoată fiarele de pe mîinile și din picioarele lui.
Egumenul a zis: "Frate, de-ar fi voit Domnul ca în nevoia aceasta să te aibă, nu te-ar fi scos din robie, deci acum să te supui voii noastre". Și astfel, scoțîndu-i fiarele, le-a lăsat pentru trebuința altarului. Iar după cîteva zile, făcîndu-se pace cu polovții, a venit în Kiev acel polovțian care avusese în robie pe fericitul Nicon și a intrat în mănăstrirea Pecerska, unde văzînd pe fericitul său rob, Nicon, l-a recunoscut și a spus toate despre dînsul cu de-amănuntul egumenului și fraților și nu s-a mai întors înapoi. Ci, umilindu-se, s-a botezat și s-a călugărit, cu ceilalți polovți de neamul său cu care venise în Kiev și cu care și-a sfîrșit viața întru pocăință în mănăstirea Pecerska, slujind robului său, adică fericitului Nicon.
Multe alte prea minunate fapte a săvîrșit acest fericit sfînt bărbat Nicon din care pomenim acestea: "Cînd era în robie fericitul, oarecînd, robiții ceilalți se îmbolnăviseră de foame și de supărare, încît erau aproape de moarte. Atunci fericitul, fiind cu dînșii în legături, le-a poruncit ca din bucatele păgînești nimic să nu guste, iar cu rugăciunea sa pe toți i-a adus la sănătate și i-a scăpat din legături în chip nevăzut.
Iarăși, în aceeași robie fiind sfîntul, oarecînd s-a îmbolnăvit păgînul care-l robise pe el și cînd era să moară, a poruncit femeilor sale și copiilor, ca pe robitul Nicon să-l răstignească deasupra mormîntului său. Iar fericitul Nicon, văzînd cu duhul înainte pocăința lui cea mai de pe urmă, s-a rugat pentru dînsul și l-a tămăduit. Astfel și pe sine s-a tămăduit de moartea cea groaznică și pe acela, nu numai de cea trupească, ci și de cea sufletească. Acest fericit Nicon se mai numește slabul, căci i-a curs sîngele și s-a uscat astfel, încît se puteau spune pentru el cuvintele lui David: Uscatu-s-a ca un vas de lut vîrtutea mea. Și iarăși: Oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Pentru aceasta și noi mirîndu-ne de minunata putere a lui, nu de cea trupească, ci de cea sufletească și de cea a puterilor cerești celor fără de trupuri, să zicem ca Apostolul: Avem această comoară în vase de lut.
Arzînd cu focul dragostei lui Dumnezeu, legatul Nicon, cu minune fiind slobozit, s-a luminat prin fapte bune, cu dumnezeiască plăcere. Apoi s-a eliberat și din legăturile trupești. Iar pentru slăbiciunea care vestejește pe om în viața aceasta, a luat după moarte nestricăciunea cea nevestejită a trupului său, care pînă acum se odihnește în peșteră. Însă cu duhul a intrat în moștenirea cea nestricată și nevestejită păstrată în ceruri pentru dînsul, lîngă izvoarele vieții veșnice și a luat cununa slavei cerești, cu care, prin rugăciunile cuviosului plăcut al lui Dumnezeu, să ne învrednicim și noi a fi încununați de Împăratul slavei Hristos Dumnezeu, Căruia se cuvine slava, împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte și cu Preasfîntul, bunul și de viață făcătorului Său Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna decembrie
Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.
