Sfîntul Sfințitul Mucenic Evtihie, ucenicul Sfîntului Apostol Ioan și al Sfîntului Apostol Pavel
(24 august)
Viețile Sfinților pe luna august
Sfîntul Evtihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, și-a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu. Deci, urmînd obiceiurilor lui și fiind următor vieții aceluia, învățase de la dînsul cereasca înțelepciune, și scosese darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor.
Umplîndu-se el de rîvna apostolească, a dezrădăcinat din temelie înșelăciunea idolească. Asemenea și pe Sfîntul Apostol Pavel aflîndu-l, ca steaua pe soare, i-a urmat lui, ostenindu-se împreună cu dînsul în propovăduirea cuvîntului și răbdînd bărbătește toate primejdiile. Pentru aceea este numit ucenic al amîndurora, al Sfîntului Evanghelist Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu, și al Sfîntului Apostol Pavel. Numindu-se el apostol - între cei mai mici apostoli -, deși nu se află în numărul celor șaptezeci de apostoli, însă s-a cinstit cu numire apostolească, ca unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli întru buna vestire a lui Hristos și ca unul ce a fost sfințit de dînșii episcop la slujirea cuvîntului și la jertfe. Evtihie a străbătut multe țări, propovăduind pe Hristos, nu numai cu dînșii, ci și singur. El nu umbla singur, ci avea călător împreună pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea și îi spunea mai înainte cele ce avea să i se întîmple. El suferea pretutindeni legături și bătăi, și pătimea cu bărbăție pentru Domnul său.
Odată, fiind chinuit de foame în temniță, i s-a adus pîine de o mînă nevăzută, cu care se întărise atît, încît socotea muncile întru nimic. Iar cînd l-a dezbrăcat ca să-l chinuiască, și cînd i-a strujit trupul cu unghii de fier, a curs din cinstitul lui trup, mir de bună mireasmă și a umplut văzduhul de bună mirosire. După aceea, fiind aruncat în văpaia focului, s-a auzit tunet din cer și s-a pogorît o ploaie mare, încît a stins focul; iar sfîntul a rămas viu și nevătămat, slăvind pe Dumnezeu. Altădată a fost dat spre mîncare fiarelor; dar și acelea s-au îmblînzit înaintea feței lui, și s-au făcut ca niște miei.
Ceea ce este mai de mirare, este faptul că unui leu, dîndu-i drumul asupra lui, acela a grăit cu glas omenesc, propovăduind măririle Mîntuitorului Hristos. Atunci s-au mirat și s-au spăimîntat toți, care se uitau la acea priveliște. Dar ce minune este pentru că Cel ce a putut de demult să deschidă gura măgarului lui Valaam, să vorbească ca oamenii, oare nu putea să rînduiască gura leului ca să grăiască omenește, spre mustrarea și rușinarea păgînilor, și spre mărirea atotputerniciei Sale? Deci și aici tot Domnul este, cum a fost și acolo, făcînd minuni. Însă cum Sfîntul Apostol Evtihie și-a săvîrșit nevoința alergării sale, despre aceasta se povestește în Prolog că s-a sfîrșit fiind adus legat de la Efes în patria sa, Sevastopol. Slujba din Minei pomenește în ce chip s-a sfîrșit, zicînd că i s-a tăiat capul cu sabia, fiind încununat de Iisus cu coroana biruinței.
Notă - Unii povestesc despre Sfîntul Evtihie că ar fi fost tot acela care se pomenește în Faptele Sfinților Apostoli la cap.3. Era un tînăr oarecare, anume Evtihie, care, șezînd la fereastră, amețit de somn, a căzut jos din acea casă, de la rîndul al treilea și, murind, l-a înviat Sfîntul Apostol Pavel. Dar de această înștiințare vrednică de credință n-am aflat încă, și nu se pare să fi fost tot acel Evtihie care a căzut, căci era din Troada, precum se arată tot în cap. 3 al Faptelor Apostolilor, care zice: Am venit în Troada... Patria acestui apostol Evtihie care se cinstește acum era Sevastopolul.
Deci, cetatea Troada este în Frigia, iar Sevastopolul în Palestina. Deși zic cei ce socotesc că Evtihie este unul și același cu tînărul din Troada, care a căzut din casă de la rîndul al treilea, fiind ucenic al Sfîntului Ioan cuvîntătorul de Dumnezeu, însă nu se potrivește cu sfîrșitul. Aceia spun de Evtihie, care este în Faptele Apostolilor, că a propovăduit în Spania, și acolo s-a dus la Domnul. Iar acest Evtihie care se cinstește acum, aducîndu-se de la Efes în Sevastopol, patria sa, s-a sfîrșit prin tăiere cu sabia.