Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Viața Sfîntului Prooroc Samuil
(20 august)


Viețile Sfinților pe luna august

Mai înainte de începerea rînduirii împăraților întru Israel, popoarele lui Dumnezeu fiind conduse de judecători, era un om din neamul leviților cu numele Elcana. El petrecea în cetatea Romata, de la muntele ce se numește Sifa, din partea lui Efrem - cetate care mai pe urmă s-a numit Armatem sau Arimateea, de unde era Iosif, cel ce a îngropat trupul Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Acest om, Elcana, avea două femei, Ana și Fenana. Fenana năștea fii, iar Ana nu. Însă Elcana iubea mai mult pe Ana decît pe Fenana, pentru că Fenana ura pe Ana și o scîr-bea. Tulburîndu-se Ana de zavistnica sa, se întrista de nerodirea sa și se tînguia. Omul acela se ducea adesea cu cele două femei ale sale la praznicele cele numite în toți anii la Silom, că așa se numea muntele și cetatea aceea, aducîndu-și acolo jertfele și rugăciunile Domnului Dumnezeului Savaot. Acolo era mai înainte de Ierusalim, biserica și chivotul lui Dumnezeu, și toate semințiile lui Israel mergeau acolo la închinăciune.

În vremea aceea, era un arhiereu și judecător al lui Israel, cu numele Eli. Acela avea doi feciori, Ofni și Fines. Mergînd odini-oară Elcana cu soțiile sale la Silom și aducînd jertfe lui Dumnezeu, a dat din părțile cele jertfite Fenanei, și copiilor ei cîte o parte fiecăruia, iar Anei i-a dat numai o parte, că nu avea fii. Fenana o batjocorea și o ocăra pe ea; din această pricină, Ana iar s-a scîrbit pentru ocărîrea și nerodirea ei. Ea plîngea, nu mînca și slăbise de mîhnirea cea mare, că Dumnezeu i-a închis pîntecele, și nu i-a dat fii, spre a fi de batjocura Fenanei. Elcana, bărbatul ei, i-a zis: "Ano, ce-ți este ție de plîngi? Pentru ce nu mănînci? De ce îți tulburi inima cu mîhnire? Oare nu-ți sînt eu mai bun decît zece fii?" Dar Ana nu voia să se mîngîie. După mîncarea lor, a mers la biserica Domnului în Silom. Arhiereul Eli ședea pe scaun lîngă pragul ușii bisericii Domnului. Stînd Ana înaintea bisericii, s-a închinat Domnului, și a plîns din amărăciunea inimii sale, începînd a se ruga în taină: "Adonai, Domnul Savaot, dacă vei privi spre smerenia roabei Tale și de-Ți vei aduce aminte de mine și de vei da roabei Tale rod, parte bărbătească, atunci Ți-l voi da Ție ca dar, ca să-Ți slujească în toate zilele vieții lui. Vin sau altă băutură bețivă nu va bea și brici nu se va sui pe capul lui, ca și asupra nazoreilor". Astfel rugîndu-se ea înaintea Domnului, preotul Eli căuta la gura ei, că se ruga în inima ei și numai buzele le mișca, iar glasul ei nu se auzea; deci, el o socotea că este beată. Și a zis către dînsa: "Femeie, pînă cînd stai aici? Du-te de la casa Domnului și te culcă, ca să te trezești!" Ana i-a răspuns: "Nu, domnul meu, nu sînt beată, ci sînt o femeie plină de mult necaz. N-am băut nici vin, nici altă băutură bețivă, ci am vărsat înaintea Domnului, din sufletul meu, multe lacrimi. Nu da pe roaba ta fiicelor lui Israel spre batjocură, că de multe mîhniri și tînguiri m-am topit pînă acum".

Preotul Eli a răspuns: "Mergi cu pace, Dumnezeul lui Israel să-ți împlinească dorința ta, pe care o ceri de la Dînsul". Ana a zis: "Am aflat dar, eu roaba Ta, înaintea ochilor Tăi". Ana, după aceea, s-a întors la bărbatul său și a mîncat cu el, a băut, și fața ei n-a mai scăzut. Apoi, luminîndu-se de dimineață și închinîndu-se Domnului, s-au întors la casa lor. Domnul a căutat la smerenia Anei, auzindu-i rugăciunea, și i-a dezlegat nerodirea ei. Astfel, Ana a zămislit în pîntece și, după împlinirea vremii, a născut un fiu, pe care l-a numit Samuil, și care se tălmăcește, "cerut de la Dumnezeu".

Sosind după aceasta praznicul în care bărbatul ei, de obicei, era ca să meargă cu toată casa sa la Domnul în Silom, ca să aducă jertfe și rugăciuni lui Dumnezeu și să dea zeciuială din roadele pămîntului său, Ana a grăit către bărbatul său: "Nu mă voi sui cu tine acum în Silom, ci voi rămîne acasă ca să înțărc pruncul, și, după ce-l voi înțărca, atunci voi merge, ca să mă arăt feței Domnului, și voi împlini făgăduința mea, ca fiul meu să petreacă pururea slujindu-i Lui". Și a zis bărbatul ei: "Fă precum este plăcut înaintea ochilor tăi, și Domnul să săvîrșească cuvîntul tău ce-ți iese din gură". Ana a petrecut în casă pînă la trei ani, neieșind în Silom la Domnul, pînă ce a înțărcat pe pruncul Samuil. Femeile evreice aveau obicei ca pînă la trei ani să de piept pruncului.

După înțărcarea aceluia, a mers cu el și cu bărbatul său, aducînd spre jertfă trei viței, trei măsuri de făină de grîu și un foale cu vin, și a intrat în casa Domnului în Silom, și pruncul cu dînșii; deci, Ana l-a adus pe el Domnului, precum a făgăduit, și l-a dat preotului Eli, zicînd: "Eu sînt femeia aceea care mai înainte cu trei ani m-ai văzut rugîndu-mă Domnului pentru dezlegarea nerodirii. Deci, Domnul a împlinit cererea mea și mi-a dat pe pruncul acesta, pe care l-am cerut de la Dînsul; iar eu îl dau pe el Domnului, după cum am făgăduit, ca să-I slujească Lui în toate zilele vieții sale". Astfel a dat Ana pruncul în mîinile preotului, apoi s-a închinat Domnului; iar Elcana, bărbatul ei, i-a dat darurile aduse spre jertfă. De atunci Ana s-a umplut de duhul proorociei, și a cîntat, grăind: Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălțatu-s-a fruntea mea întru Dumnezeul meu..., și multe alte cuvinte ale cîntării ei, care acum adeseori se cîntă în biserică.

După aducerea jertfelor de mulțumire și după împlinirea rugăciunilor, Elcana și Ana s-au întors acasă; iar pe pruncul Samuil l-au lăsat Domnului la Eli preotul, pentru că acum n-au mai voit să-l ia cu dînșii; deoarece l-au dat odată lui Dumnezeu. Pruncul creștea stînd lîngă casa Domnului, învăța carte și dădea ascultare slujitorilor lui Dumnezeu înaintea feței lui Eli. Maica lui adeseori mergea acolo cu daruri pe care le aducea lui Dumnezeu.

Asemenea aducea îmbrăcăminte fiului său și se bucura de dînsul, văzîndu-l crescînd și slujind în biserica Domnului în haine preoțești de lînă. Preotul Eli îl iubea pe el, văzîndu-i osîrdia lui la slujire și văzînd mai dinainte într-însul dăruirea lui Dumnezeu. Apoi el a binecuvîntat pe părinții lui Samuil, zicînd către Elcana: "Să-ți dea Domnul ție alt rod din femeia ta, Ana, pentru acest dar pe care l-ați dăruit Domnului".

După aceasta, Domnul iarăși a cercetat pe Ana, care a înce-put a naște fii și fete. Iar Samuil creștea întru acele zile, nu numai cu trupul, dar și cu înțelegerea, fiind bineplăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Preotul Eli fiind îmbătrînit, fiii lui, Ofni și Fines, deveniseră răi și fărădelege, ca fiii aceia care nu știu pe Domnul, nici păzesc dreptățile omenești; pentru că făceau strîmbătate celor ce aduceau jertfe, luînd pentru ei părțile cele mai bune. Asemenea făceau silă și femeilor care mergeau la biserica Domnului pentru rugăciune și se făcea de către dînșii silă și strîmbătate la tot Israelul. Auzind preotul Eli, tatăl lor, de lucrul acesta, nu-i pedepsea pe ei cu bătăi și cu despărțire, ci numai cu cuvinte îi îndemna să înceteze de la lucrurile cele rele, dar ei nu-l ascultau pe el.

Deci, Domnul S-a mîniat, nu numai asupra fiilor celor răi, dar și asupra tatălui lor, că nu pedepsea pe fiii săi, pentru păcate, cu pedepse cuviincioase, pentru că el singur era bun. Deci, voind Domnul ca să piardă pe Eli cu fiii și toată casa lui, a trimis mai întîi pe un oarecare prooroc neștiut, zicîndu-i: "Eu am ales casa tatălui tău din toate casele lui Israel, ca să-mi slujească în biserica Mea, dar tu n-ai băgat în seamă cinstea Mea, cinstind pe fiii tăi mai mult decît pe Mine și lăsîndu-i pe ei să facă fărădelegi înaintea Mea. Pentru aceasta voi lua cinstea din casa ta, că numai pe cei ce Mă preamăresc pe Mine, îi voi preamări și Eu, iar cel ce Mă defaimă pe Mine, va fi necinstit.

Iată, vin zile în care voi pierde seminția ta și sămînța casei tatălui tău. Deci, acest semn să-ți fie ție de pedeapsa ce va veni asupra casei tale, că amîndoi fiii tăi, într-o zi, vor cădea omorîți de sabie, și voi ridica în locul lor preot credincios Mie, care va face toate după inima Mea". Această proorocie i s-a făcut lui Eli, cînd Samuil era încă prunc mic. După proorocia aceasta, Eli nu s-a sîrguit să pedepsească pe fiii săi, ci numai cu cuvîntul îi certa pe ei, dar ei nu se temeau de tatăl lor. Dumnezeu, fiind mai mult supărat, apropia pedepsirea, și a dorit a spune aceasta mai înainte lui Eli prin Samuil, astfel:

Cînd Samuil avea nouăsprezece ani, și slujea Domnului înaintea preotului Eli, într-o noapte, Eli ședea și se odihnea în umbrarul de lîngă casa Domnului, la locul său cel deosebit, și ochii lui erau îngreunați de somn, iar Samuil dormea în biserica Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu și unde ardea sfeșnicul. Atunci Domnul a strigat dinlăuntru, zicînd: Samuile! Samuile! Și îndată, deșteptîndu-se Samuil, a zis: Iată, eu; apoi a alergat la Eli, zicînd: "Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?" Iar Eli a zis: Nu te-am chemat, fiule! Întoarce-te și dormi. Atunci Samuil s-a întors și a adormit. Iar Domnul l-a strigat a doua oară: Samuile! Samuile! Și, sculîndu-se Samuil, a alergat a doua oară la Eli, zicînd: "Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?" Iar preotul i-a zis: Nu te-am chemat, fiul meu. Întoarce-te și dormi. Dar Samuil nu cunoștea în acea vreme glasul Domnului, de vreme ce nu i se făcuse lui vreo descoperire dumnezeiască. Deci, Domnul a chemat a treia oară pe Samuil, care, sculîndu-se, s-a dus degrabă la preotul Eli, zicîndu-i: "Iată-mă, pentru ce m-ai chemat pe mine?"

Atunci Eli, cunoscînd că Domnul cheamă pe copil, i-a zis: Întoarce-te, fiule, și dormi, și cînd te va mai chema pe tine Cel ce te cheamă, atunci să zici: "Spune, Doamne, că robul Tău ascultă! Apoi Samuil s-a dus la locul său și a adormit. Venind Domnul, a stat aproape de el, și l-a strigat ca întîia, a doua și a treia oară, zicîndu-i: Samuile! Samuile! Samuil, deșteptîndu-se, a zis: Grăiește, Doamne, că robul Tău ascultă! Și a zis Domnul către Samuil: Iată, Eu voi face graiurile Mele întru Israel, încît tot cel ce le va auzi, va răsuna în amîndouă urechile lui! În ziua aceea voi ridica asupra lui Eli toate cîte le-am gătit asupra casei lui! Voi începe și voi sfîrși! Și i-am spus lui că Eu voi pedepsi casa lui pînă în veac, pentru nedreptățile fiilor lui, de care știa că rău au vorbit pe Dumnezeu, și nu i-a pedepsit pe ei.

Aceste cuvinte ale Domnului le asculta Samuil cu cutremur. Deci, după ce s-a sfîrșit arătarea Domnului, iarăși a adormit pînă dimineață; iar a doua zi, sculîndu-se, a deschis ușile bisericii Domnului, și se temea să spună stăpînului său, preotului Eli, această vedenie. Iar Eli, chemîndu-l pe el, i-a zis: Fiule Samuile, ce-a grăit Domnul către tine? Mă rog ție, nu tăinui aceasta înaintea mea. Și a jurat Eli pe Samuil ca să nu ascundă înaintea lui nici un cuvînt din cuvintele Domnului. Deci, Samuil a spus lui toate cîte a auzit; iar preotul Eli a zis cu smerenie: Precum este plăcut Domnului meu, așa să facă. Dar acum Eli nu mai putea să pedepsească și să îndrepteze pe fiii săi, de vreme ce acum era foarte bătrîn și fiii săi nu se temeau de el nicidecum. Samuil din zi în zi creștea și se întărea cu duhul, și darul lui Dumnezeu, care era întru dînsul, se înmulțea, pentru că era Domnul cu el. Cuvinte proorocești erau în gura lui și nici un cuvînt al lui nu era deșert, astfel că Domnul era cu dînsul. Atunci toate popoarele israelite au cunoscut că Samuil este prooroc credincios al Domnului.

Trecînd cîtăva vreme, a sosit pedeapsa lui Dumnezeu asupra casei lui Eli, iar pe lîngă aceea și asupra întregului Israel. Pentru că nu numai fiii lui Eli au mîniat pe Dumnezeu, dar și israelitenii care se învățaseră de la păgîni la închinarea de idoli, deși nu toți, însă mulți nu părăseau idolatria. Slujeau unii Dumnezeului ceresc, iar alții aduceau jertfe idolilor și supărau pe Dumnezeul lor. Însă Dumnezeu, fiind îndelung răbdător, îndura păcatele poporului lor, pînă ce nu L-au mîhnit fiii lui Eli, care erau preoți și mai-mari în Israel.

Dar cînd aceia, cu fărădelegile lor, au pornit pe Dumnezeu spre mînie și izbîndire, atunci dreptul Judecător și răsplătitor, aducîndu-și aminte de păcatele poporului, a adus izbîndire asupra tuturor; pentru că prin cei mai mari, și cei de sub stăpînire se pedepsesc de Dumnezeu. Și nu atît de degrabă păcatele poporului pornesc spre izbîndire pe Dumnezeu cel supărat, precum sînt păcatele acelora care sînt rînduiți de Dumnezeu la stăpînirea și povățuirea poporului. Atunci filistenii s-au sculat cu război contra israelitenilor; iar israelitenii au ieșit la război împotriva lor. Bătîndu-se ei, au fost biruiți de filisteni și au căzut uciși din tabăra lui Israel ca la 4000 de bărbați.

Atunci cei mai bătrîni ai lui Israel și-au zis: "Pentru ce ne-a bătut Domnul astăzi înaintea celor de alte seminții? Să luăm chivotul Dumnezeului nostru din Silom și să-l aducem în cetatea noastră, ca să fie în mijlocul nostru cînd ne luptăm cu cei de altă seminție, că ne va mîntui Domnul pe noi din mîinile vrăjmașilor!" Astfel sfătuindu-se, au trimis la Silom și au luat de acolo chivotul Legii care șade pe Heruvimi; iar lîngă chivotul Legii erau amîndoi fiii lui Eli: Ofni și Finees. Cînd a adus chivotul Domnului în cetate, tot Israelul a strigat cu glas mare de bucurie, încît a răsunat pămîntul. Cei de altă seminție au auzit glasul acela și au zis: "Ce este această strigare mare în tabăra jidovească?" Și s-au înștiințat de venirea chivotului Legii în tabăra lui Israel. Deci, atunci s-au temut și au zis: "Zeii au venit la dînșii în cetate, ca să oștească contra noastră; amar nouă, cine ne va scoate pe noi din mîinile lor, căci aceia au bătut Egiptul cu toate rănile? Dar să ne întărim, bărbați filisteni, ca să ne luptăm vitejește cu iudeii, astfel ca să nu ne robim lor, precum ne-au robit ei nouă".

Astfel, filistenii, îmbărbătîndu-se cu cuvinte unul pe altul, s-au înarmat cu tărie. Și s-a făcut război și tăiere mare de amîndouă părțile. Deci, în loc ca filistenii să fie biruiți, ei au biruit pe iudei. Pentru că Dumnezeu, fiind mîniat, n-a ajutat nici sfintele cele aduse în tabără, căci unde ajunge mînia cea dreaptă a lui Dumnezeu, acolo nu cruță nici sfințenia. Filistenii au biruit pe israeliteni și au ucis oastea lor ca la 30.000. Ei au luat chivotul Legii și l-au dus în robie, omorînd pe amîndoi fiii lui Eli, care erau lîngă chivot; și așa au căzut amîndoi de ascuțișul sabiei, după cuvîntul Domnului. Astfel Dumnezeu îi dă la pedeapsă pe cei de sub stăpînire, pentru păcatele celor mai mari și pentru faptele cele necurate ale slujitorilor altarului, lăsînd sfintele altare spre stăpînirea mîinilor păgînești și bisericile lor în pustiire. Fiii lui Eli, care erau preoți în locul tatălui lor cel îmbătrînit, judecători și îndreptători a tot Israelul, aceia au mîniat pe Dumnezeu prin fărădelegile lor și tot Israelul a suferit printr-înșii pedeapsă de la Dumnezeu. Din pricina lor chivotul Domnului a fost dat în mîinile cele necurate ale celor de altă seminție.

Astfel fiind biruită tabăra lui Israel, un bărbat din seminția lui Veniamin, cu numele Iemeneiu, fugind de la război, a venit în Silom, avînd hainele rupte și țărînă pe capul lui. Acela spunea prin cetate de uciderea taberelor, și toată cetatea a strigat cu glas de plîngere. Iar Eli ședea pe scaunul său lîngă ușile bisericii Domnului, și inima lui era în spaimă mare pentru chivotul lui Dumnezeu. Deci, auzind glasul strigării poporului, a zis către cei ce erau înaintea lui: Ce este această strigare? Și a venit la Eli omul acela, care era din tabără, și i-a zis: "Eu am scăpat astăzi de la război". Eli i-a zis: "Ce s-a făcut acolo, fiule?" El a zis: "Bărbații lui Israel sînt biruiți de cei de altă seminție, și au fugit din fața lor. Luptă mare s-a făcut între popoare, încît amîndoi fiii tăi au murit, iar Chivotul Legii este luat de biruitori".

Eli, cînd a auzit de luarea chivotului lui Dumnezeu, îndată a căzut pe spate de pe scaun, i s-a sfărîmat spatele și a murit; căci era un om bătrîn și greoi, avînd 98 de ani. Apoi cei de altă seminție, după biruirea oștirii lui Israel, luînd chivotul lui Dumnezeu, l-au dus în cetatea lor; iar Azot dănțuia și se lăuda că au robit pe Dumnezeul lui Israel. Ei l-au dus pe el în capiștea zeului lor, Dagon, și l-au pus împreună cu idolul lor; iar a doua zi, intrînd în capiștea lui Dagon, au găsit pe zeul Dagon căzut la pămînt și zăcînd cu fața în jos înaintea chivotului lui Dumnezeu. Deci, ridicîndu-l de la pămînt, l-au pus la locul său; dar dimineața iarăși sculîndu-se, au intrat în capiște și au găsit pe Dagon, nu numai căzut înaintea chivotului lui Dumnezeu, dar și sfărîmat. Capul și amîndouă gleznele picioarelor lui erau luate fiecare deosebit și aruncate în prag, iar amîndouă palmele mîinilor lui zăceau lîngă ușă; astfel că numai trupul lui Dagon rămăsese.

Dar nu numai pe Dagon, zeul filistenilor, l-a pedepsit puterea lui Dumnezeu, care era chivotul, ci și pe toți filistenii și pămîntul lor, căci i-a lovit pe ei, de la mic pînă la mare, cu neobișnuite boli și cu bube pline de puroi și din această pricină mureau mulți, iar cei ce erau vii, pătimind de rănile cele cumplite, scoteau țipete de durere, încît glasul strigării lor se suia pînă la ceruri. Încă și pămîntul se umpluse de șoareci care mîncau toate, și din această pricină se împuțise de mulțimea șoarecilor. Filistenii, cunoscînd că Dumnezeul lui Israel îi pedepsește pentru chivotul Său luat în robie, l-au trimis pe el iarăși la israeliteni însoțit cu daruri de aur. Despre aceasta se scrie pe larg în cele dintîi cărți ale împăraților. Noi însă să ne întoarcem la povestirea care ne stă înainte, despre Sfîntul Prooroc Samuil.

După războiul acela și după moartea preotului și judecă-torului lui Israel, Eli, și a fiilor lui, israelitenii au fost 20 de ani sub jugul robiei filistenilor, stăpîniți de vrăjmașii săi și dîndu-le lor dajdie. După 20 de ani, Dumnezeu, văzînd primejdia poporului Său cel strîmtorat de filisteni, S-a milostivit spre dînșii și a voit să-i izbăvească pe ei din mîinile vrăjmașilor lor; deci, a ridicat mai întîi între ei pe propovăduitorul pocăinței, pe acest credincios rob și preot al său, pe proorocul Samuil; pentru că în alt chip nu voia Domnul să miluiască pe poporul Său, fără numai prin pocăință. Sfîntul Samuil propovăduia la toate semințiile lui Israel, zicînd: "Dacă vă întoarceți cu toată inima către Domnul, lepădați zeii cei străini din mijlocul și din dumbrăvile voastre și gătiți-vă inimile spre El, slujindu-I Lui singur, căci El vă va izbăvi din mîinile celor de altă seminție". Popoarele au ascultat și au crezut cuvintele lui Samuil, căci cuvintele lui erau nemincinoase. Atunci fiii lui Israel au lepădat zeii cei străini ai lui Baal și dumbrăvile lui Astarot, și au început a sluji Domnului. Ei aveau pe Sfîntul Samuil ca prooroc, preot, judecător și îndreptător. Sfîntul Samuil a poruncit ca să se adune la dînsul - în cetatea Masifat -, toți israelitenii, la un munte înalt, ca acolo să facă pocăință și sobornicească rugăciune către Dumnezeu. Adunîndu-se popoarele lui Israel la Samuil, proorocul lui Dumnezeu, și rugîndu-se, posteau și-și mărturiseau păcatele, zicînd: "Am greșit înaintea Domnului". Iar Sfîntul Samuil, ca un preot, aducea jertfă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor.

Atunci filistenii, cei de altă seminție, auzind de adunarea poporului lui Israel și socotind că el se gătește de război împotriva lor, au năvălit fără de veste asupra lui înarmați în putere, vrînd să-i piardă desăvîrșit. Auzind fiii lui Israel că vrăjmașii sînt aproape, s-au temut și au zis către Samuil proorocul lui Dumnezeu: "Nu tăcea, ci roagă-te către Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne izbă-vească din mîinile celor de altă seminție". Iar Sfîntul Samuil îi întărea pe ei, ca să nu fie fricoși, ci să se roage Domnului și să nădăjduiască spre El. El se ruga și singur pentru ei, înălțînd arderi de tot, iar Domnul l-a ascultat pe el. Samuil încă nu isprăvise jertfa și cei de altă seminție se apropiaseră de ei. Dar Dumnezeu a tunat tare în ziua aceea, asupra celor de altă seminție, dînd asupra lor tunete și fulgere înfricoșătoare, încît ei, tulburîndu-se de frică, au căzut înaintea israelitenilor.

Ieșind bărbații israeliteni din cetatea Masifat, au gonit pe vrăjmașii lor și i-au bătut, fugărindu-i pînă în valea Betfor. Israelitenii au bătut pe filisteni cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfîntului Samuil, plăcutul Lui, și pentru pocăința lor. Astfel a smerit Domnul pe cei de altă seminție înaintea poporului Său, iar ei n-au mai îndrăznit să meargă în hotarele lui Israel în toate zilele lui Samuil, și cetățile ce le luaseră de la israeliteni le-a întors înapoi. Deci, pacea poporului lui Dumnezeu era în toate zilele judecății și stăpînirii Sfîntului Samuil, căci povățuia bine pe toți israelitenii. El cerceta cetățile și îndrepta pe cei ce aveau trebuință de îndreptare, judecînd drept și fără de plată, pentru că de la nimeni nu primea daruri nici nu judeca, căutînd la față. Întoarcerea lui era la Armatem unde s-a născut, că acolo era casa lui. Acolo judeca el pe Israel, și tot acolo a zidit altar Domnului.

Sfîntul Samuil, judecînd pe Israel mulți ani, a îmbătrînit, și a pus în locul său pe doi fii ai săi, Ioil și Avia, ca să fie judecătorii popoarelor. Dar ei n-au voit să umble în căile lui, ci s-au abătut în urma lăcomiei și au început a lua daruri de la cei ce căutau judecăți - judecînd cu plată -, și astfel făceau judecăți nedrepte. Deci, bărbații lui Israel au mers la Sfîntul Samuil și i-au zis: "Iată, tu ai îmbătrînit, iar fiii tăi nu umblă pe calea ta; deci, să pui împărat peste noi, ca să ne judece și să ne îndrepteze, precum au și celelalte neamuri împărații lor". Aceste cuvinte n-au fost plăcute înaintea lui Samuil, pentru că nu cereau să-și pedepsească fiii, sau să-i îndepărteze de la judecători, lucru care era gata să-l facă, ci cereau să le pună împărat. Deci, poporul stătea asupra-i, zicîndu-i: "Dă-ne împărat, ca să ne judece." Atunci Samuil s-a rugat către Domnul, iar Domnul a zis: "Ascultă glasul popoarelor acestea și fă precum cer, că nu te-au defăimat pe tine, ci pe Mine, ca să nu împărățesc peste ei. Spune-le însă stăpînirea împăratului care va împărăți peste dînsele".

Samuil a grăit către popoare: "O, bărbați ai lui Israel, să știți că va stăpîni peste voi împăratul pe care îl cereți. El va lua pe fiii voștri și îi va face slujitorii lui. Îi va îmbrăca în arme, pe cai îi va pune și le va porunci să alerge înaintea caretelor sale. Îi va pune polcovnici și sutași, și încă îi va robi pentru mine. Îi va face să are țarinilor sale, secerători secerișurilor sale, culegători viilor sale, și lucrători la toate lucrurile plăcute lui. Fetele voastre le va lua la fierberile de mirosuri, la bucătării și la pitării. Satele, viile, măsli-nișurile și toate bunătățile le va lua și le va da slugilor sale; iar semințele, viile și țarinile ce vă vor rămîne vouă le va zeciui, adică și din acelea să-i dați a zecea parte. Asemenea și slugile și dobi-toacele voastre cele mai bune le va lua de la voi pentru el, și voi veți fi robii lui, și veți striga îngreuiați în zilele acelui împărat, dar Domnul nu vă va auzi, pentru că singuri ați cerut împărat". Astfel grăindu-le Sfîntul Samuil, popoarele nu au voit să asculte cuvintele lui, ci strigau către dînsul: "Vrem împărat, ca să fim și noi cum sînt celelalte neamuri, adică împărat care să ne judece pe noi și să ne ducă la război împotriva vrăjmașilor". Sfîntul Samuil le-a poruncit să se ducă fiecare la locul lui, pînă ce Dumnezeu le va arăta un bărbat vrednic de împărăție.

În seminția lui Veniamin, în cetatea ce se numea Gava, era un om anume Chiș, și acela avea un fiu pe care îl chema Saul, frumos la mărimea statului și bun. Nu era altul între fiii lui Israel mai bun decît el. Chiș pierduse asinii și a trimis pe Saul, fiul său, cu o slugă, să-i caute. Căutîndu-i și străbătînd pretutindeni, nu-i găseau, apoi s-au apropiat de muntele Sifa, unde era cetatea și casa Sfîntului Samuil. Saul a zis către sluga sa: "Să ne întoarcem la tatăl meu, că mi se pare că se întristează mai mult de noi decît de asini." Sluga i-a zis: "Iată, aici în cetate este omul lui Dumnezeu, cel mai înainte-văzător, care spune celor ce se duc la dînsul, cele ce au să fie; deci să mergem la dînsul, poate ne va spune unde vom putea afla asinii. "Ei s-au dus la omul lui Dumnezeu. Însă Domnul spusese mai înainte Sfîntului Samuil toate despre Saul și i-a poruncit, ca pe acela să-l ungă împărat al lui Israel.

Sfîntul Samuil, văzînd pe Saul, fiul lui Chiș, l-a primit cu dragoste, și i-a zis să nu se mîhnească pentru asini, că s-au aflat. Deci, l-a odihnit la el în ziua și noaptea aceea. A doua zi, liberîn-du-l, a luat un vas cu untdelemn și l-a turnat pe capul lui Saul, apoi l-a sărutat și i-a zis: "Uite, Domnul te-a uns pe tine pentru împărăția popoarelor Sale din Israel și vei împărăți peste popoarele Domnului și le vei mîntui din mîinile vrăjmașilor lor dimprejur."

Această ungere s-a făcut în taină, ca o proorocie a împărăției lui Saul ce avea să fie. Sfîntul Samuil a spus lui Saul cel uns toate cele ce aveau să i se întîmple în cale, zicîndu-i: "Acest semn să-ți fie, că Domnul te-a uns împărat; că, plecînd astăzi de la mine, vei vedea doi bărbați lîngă mormîntul Rahilei, în hotarele lui Venia-min în Silom, care îți vor zice: S-au aflat asinii pe care îi căutați și tatăl tău a lepădat grija pentru asini, iar acum se îngrijește foarte mult de voi! Apoi, cînd vei pleca de la acei doi bărbați și vei merge la dumbrava Taborului, vei afla acolo trei bărbați suindu-se la Dumnezeu în Vetim cu aducere de jertfe, unul aducînd trei capre, altul, trei saci de pîine, iar al treilea, un butoi cu vin. Aceia ți se vor închina și-ți vor da două pîini. Apoi te vei sui în muntele Domnului și vei întîmpina ceata proorocilor. Acolo se va pogorî peste tine Duhul Domnului și vei prooroci cu dînșii. Aceste semne cînd le vei vedea împlinindu-se, după cuvîntul meu, să știi că Dumnezeu este cu tine!" Saul plecînd de la Sfîntul Samuil, toate i s-au întîmplat așa precum i le spusese proorocul.

După aceasta, Sfîntul Samuil a poruncit tuturor popoarelor să se adune la Domnul în cetatea Masafit. Deci, ducîndu-se și el acolo, a zis către fiii lui Israel: "Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu sînt Cel ce am scos pe părinții voștri din pămîntul Egiptului. Eu sînt Acela care v-am scos din mîinile lui Faraon și de la toți împărații care vă mîhneau; iar voi M-ați defăimat astăzi pe Mine, Dumnezeul vostru, Cel ce v-am mîntuit de toate răutățile și ziceți că vă trebuie împărat, ca să domnească peste voi; deci, să fie după dorința voastră". Samuil, zicînd acestea, a pus înaintea Domnului toate semințiile lui Israel, după steagurile lor și a început a arunca sorți, din care seminție să le aleagă împărat; și a căzut sorțul pe seminția lui Veniamin. Apoi a aruncat iar sorți din seminția lui, care să fie din bărbații cei vestiți, și a căzut sorțul pe Saul, fiul lui Chiș. Ei îl căutau pe Saul prin mijlocul lor dar nu l-au aflat, pentru că se ascunsese într-o casă, făcîndu-se nevrednic de o cinste înaltă ca aceea, și fugea de dînsa. Dar Domnul l-a făcut arătat și, popoarele, alergînd împreună cu Samuil, l-au luat de acolo și, aducîndu-l, l-au pus în mijlocul soborului și le era la statură mai înalt decît toate popoarele. Samuil a zis către popor: "Vedeți pe cine a ales Domnul, că nici unul din voi nu este ca el". Toate popoarele s-au bucurat și au strigat: "Să trăiască împăratul nostru!"

Atunci Samuil a pus înaintea popoarelor legi împărătești, a scris o carte din acele legi și a pus-o înaintea Domnului. Dar nu s-a întărit atunci desăvîrșit împărăția lui Saul, fiindcă erau unii care cîrteau și nu se învoiau. Atunci Samuil a eliberat toate popoarele, ducîndu-se fiecare la locul său. Apoi s-a dus și Saul la casa sa, în cetatea care se numea Gava, și s-au dus cu dînsul și fiii celor puternici, ale căror inimi le plecase Domnul spre Saul. Iar fiii celor potrivnici au zis: "Oare acesta ne va izbăvi din mîinile vrăjmașilor noștri?" Și îl necinsteau pe el, neaducîndu-i daruri, dar Saul se făcea că nu aude ocările lor.

După o lună, Naas, împăratul amonitenilor, a venit cu putere mare asupra cetății care se numea Iavis a Galaadiei, cea din ținutul lui Manase, și a tăbărît asupra ei cu tărie. Cetățenii cei înconjurați, văzînd puterea cea mare a lui Naas, i-au zis: "Să ne pui așezămînt și noi îți vom sluji ție". Naas le-a răspuns: "Așezămîntul pe care îl voi pune este acesta, că voi scoate fiecăruia din voi ochiul cel drept și voi pune ocară asupra lui Israel". Atunci cetățenii au trimis la Saul, rugîndu-l să le ajute și să-i scape din înconjurarea aceea. Saul a trimis îndată în toate hotarele lui Israel, și, adunînd degrabă oaste multă și luînd cu dînsul și pe Sfîntul Prooroc Samuil, s-a dus fără de veste asupra lui Naas, împăratul amonitenilor. El a năpădit asupra lui foarte de dimineață, a biruit oastea lui și a izgonit-o, omorînd chiar și pe împărat.

Atunci popoarele lui Israel au zis către proorocul lui Samuil: "Cine este cel ce zicea să nu împărățească Saul peste noi? Dați-ni-i nouă pe aceia ca să-i ucidem". Saul a zis: "Să nu moară nici unul pentru mine în ziua de acum, că Domnul a făcut astăzi mîntuirea lui Israel". Sfîntul Samuil a grăit către popoare: "Veniți să mergem în Galgal, să înnoim acolo împărăția!" Toate popoarele s-au dus acolo și Samuil la arătare a uns pe Saul la împărăție înaintea Domnului. Și au jertfit acolo înaintea Domnului jertfele cele de pace, veselindu-se Saul foarte mult și împreună cu dînsul toți bărbații lui Israel.

Popoarele veselindu-se pentru împăratul lor cel pus din nou, cu care cîștigaseră biruința asupra amonitenilor, Sfîntul Samuil a zis către dînșii: "Am ascultat glasul vostru pentru toate cîte m-ați rugat și v-am pus împărat, acum împăratul merge înaintea voastră, iar eu am îmbătrînit mergînd cu voi din tinerețile mele pînă în ziua de astăzi; de aceea, să-mi spuneți acum înaintea lui Dumnezeu și înaintea unsului meu, împăratul vostru: "Am luat eu de la cineva din voi vreun vițel, vreun asin sau altceva? V-am făcut eu vreo strîmbătate sau silă, sau am luat din mîinile cuiva plată sau oricare dar? Spuneți dacă am făcut ceva din acestea și vă voi întoarce".

Popoarele au zis către dînsul: "Nu ne-ai făcut strîmbătate în nimic, nici ne-ai silit, nici ne-ai jefuit, nici plată n-ai luat de la noi, nici oarecare daruri". Samuil a zis către dînșii: "Martor este Domnul în această zi și unsul Lui, împăratul vostru, că n-ați avut pricini asupra mea, pentru care v-ar fi trebuit împărat, deoarece singur Domnul era împăratul vostru și vă povățuia prin diferiți judecători, scăpîndu-vă din mîinile vrăjmașilor voștri. Dar ca să înțelegeți că răutatea voastră este mare înaintea Domnului, fiindcă ați cerut împărat, iată, acum veți vedea semnul". Zicînd aceasta a început a se ruga Domnului. Ziua era senin și uscat - vreme de seceriș - dar deodată au început tunete mari, fulgere înfricoșate și din nori vărsînd ploaie puternică, încît s-au temut toate popoarele de Domnul și de Samuil.

Atunci ei au zis către Samuil: "Roagă-te Dumnezeului Tău pentru robii tăi, ca să nu murim, pentru că vedem că am adus această răutate pentru păcatele noastre, cerînd împărat". Și a zis Sfîntul Samuil către ei: "Nu vă temeți, că Domnul nu va părăsi poporul Său. De acum fiți lîngă împăratul vostru și slujiți Domnului cu toată inima voastră, și voi cu împăratul să faceți voia Lui, iar eu nu voi înceta a mă ruga Domnului pentru voi, numai să vă temeți de Dînsul. Să-i slujiți în adevăr, știind toate minunile și facerile de bine ce v-a făcut vouă; iar dacă veți încerca a face rele, atunci veți pieri împreună cu împăratul vostru". Astfel zicînd Sfîntul Samuil către popoare, a lăsat puterea judecătoriei și lua aminte numai la aducerea jertfei.

Împărățind Saul în Israel, a început după o vreme a se îndă-rătnici și a mînia pe Dumnezeu. El a îndrăznit după o vreme a se atinge de rînduiala preoțească, ca să aducă jertfe lui Dumnezeu fără Samuil, preotul Lui. S-a arătat și neascultător poruncii Domnului, cînd i s-a poruncit prin gura proorocului Său Samuil să meargă și să piardă poporul lui Amalic, pentru o răutate veche a lor; că, mergînd popoarele în Egipt, la pămîntul făgăduit, le-au făcut mare împiedicare pe cale. Deci, i-a poruncit: "Să nu cruți pe nimeni din ei, de la parte bărbătească la parte femeiască, de la tineri pînă la cei ce sug piept, de la capre pînă la oi și de la cămile pînă la asini".

Adunînd împăratul Saul oaste multă, a mers asupra țării lui Amalec, biruind puterea acelora; deci, robindu-le țara, au ucis cu sabia tot poporul lui Amalec, pe bătrîni și pe tineri, pe femei și pe bărbați, cruțînd numai pe împărat. Saul și poporul lui au luat pentru ei ce a fost mai bun din turmele lor, iar cele proaste și defăimate le-au prăpădit. Asemenea și toate bunătățile lor le-au jefuit pentru ei, nepăzind porunca Domnului, ca să nu cruțe nimic, nici să ia pentru ei, ci toate să le dea pierzării. Apoi a fost cuvîntul Domnului către proorocul Samuil, zicînd: "M-am căit că am pus pe Saul la împărăție, deoarece s-a întors de la Mine și cuvintele Mele nu le-a păzit". Samuil s-a mîhnit pentru Saul și a strigat către Domnul, rugîndu-se toată noaptea pentru dînsul.

Samuil, sculîndu-se de dimineață, a mers întru întîmpinarea israelitenilor care se întorceau de la război, și a aflat pe Saul în Galgal singur, înălțînd Domnului ardere de tot. Văzînd împăratul pe Sfîntul Samuil, i-a zis: "Binecuvîntat ești tu Domnului, că am făcut toate cîte mi-a grăit prin tine". Sfîntul i-a zis: "Ce este glasul turmelor acestea în urechile mele și glasul dobitoacelor pe care îl aud?" Împăratul a zis: "Le-am adus din Amalec, că cele ce erau bune le-au cruțat popoarele și le-au adunat; iar cele ce erau mai proaste le-am ucis". Sfîntul Samuil i-a zis: "Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului în toate cîte ți-a grăit, și te-ai pornit spre cîștiguri, și ai făcut vicleșug înaintea Domnului?" Și Saul a zis către Samuil: "Am ascultat glasul Domnului și am făcut precum mi-a poruncit. Am dezrădăcinat pe Amalec, iar pe Agag, împăratul lor l-am prins și l-am adus viu. Popoarele au luat dobîndă din turmele cele bune, oi au luat și bivoli spre arderea cea de tot și spre jertfa lui Dumnezeu".

Deci Sfîntul Samuil a zis către Saul: "Oare sînt plăcute lui Dumnezeu arderile de tot și jertfele voastre? Nu era oare mai bine să ascultați porunca Lui? Ascultarea este mai bine primită Lui decît toate jertfele și grăsimile cele de vaci. Precum este păcat de vrăjitorie, tot așa este păcat și de împotrivirea la porunca Domnului; precum este păcat închinarea la idoli, tot așa este păcat a călca poruncile Lui. Dar, deoarece tu ai defăimat cuvîntul Domnului, apoi să știi că te va defăima și pe tine Domnul, și casa ta nu va împărăți întru Israel". Saul a zis: "Am greșit de am călcat cuvîntul Lui și cuvintele tale, pentru că m-am temut de popoare și am ascultat glasul lor. Mă rog ție, îndur greșeala mea și te întoarce cu mine la jertfă, ca să mă închin lui Dumnezeu înaintea ochilor tăi". Iar Sfîntul Samuil și-a întors fața, vrînd să plece de la el, dar Saul l-a apucat de marginea hainei și a rupt-o, trăgînd la sine pe omul lui Dumnezeu.

Deci, i-a zis Sfîntul Samuil: "Domnul a luat astăzi împărăția lui Israel din mîna ta și o va da aproapelui tău, cel mai bun decît tine". Și a zis Saul către Sfîntul Samuil: "Am greșit Domnului, dar nu mă rușina înaintea bătrînilor lui Israel și înaintea poporului meu; deci, întoarce-te cu mine, ca să mă închin Domnului Dumnezeului tău". Sfîntul Samuil s-a întors cu Saul și s-au închinat. Apoi el a zis către Saul: "Să-mi aduci aici pe Agag, împăratul lui Amalec". Agag a venit la dînsul tremurînd și zicînd: "O, cît de amară este moartea!" Sfîntul Samuil a zis către Agag: "Precum sabia ta a făcut fără de fii pe femei, tot astfel va rămîne și maica ta fără de fii". Atunci Sfîntul Samuil a înjunghiat pe Agag înaintea Domnului în Galgal, nu chinuindu-l, ci împlinind porunca Domnului. După aceea, Samuil s-a dus în Armatem și Saul s-a dus la casa sa în Gava. Și n-a mai văzut Sfîntul Samuil pe împăratul Saul pînă în ziua morții sale, ci plîngea de pierzarea lui, fiindu-i jale.

După cîtva timp, Domnul a zis către Samuil: "Pînă cînd plîngi tu pe Saul, pe care eu l-am lepădat, ca să nu împărățească în Israel? Umple cornul tău de untdelemn și mergi în Betleem la Iesei, că între fiii lui i-am aflat vrednic de împărăție". Și a zis Sfîntul Samuil: "Cum voi merge? Că dacă mă va auzi Saul și mă va ucide?" Domnul i-a zis: "Ia o junică și, ducînd-o acolo, vei zice: Am venit să aduc jertfă Domnului; și vei chema la jertfă pe Iesei și pe fiii lui. Eu îți voi arăta cele ce vei face și-mi vei unge pe acela ce-ți voi zice". Deci, Sfîntul Samuil a făcut după cuvîntul Domnului, a mers în Betleem și cei mai bătrîni s-au înspăimîntat de venirea lui și au ieșit în întîmpinarea lui și i-au zis: "O, înainte văzătorule, cu pace este intrarea ta?" Și a zis sfîntul: "Pace! Am venit să aduc jertfă Domnului; deci, sfințiți-vă prin înfrînare și prin rugăciune și să veniți la mine ca să fac jertfă".

După săvîrșirea jertfei, Sfîntul Samuil, mergînd la casa lui Iesei, i-a poruncit să aducă la dînsul pe fiii săi unul cîte unul. Deci, Iesei a adus la prooroc pe Eliav, cel mai mare fiu al său, și, rugîndu-se, proorocul a întrebat pe Domnul dacă acesta este cel înainte ales de dînsul la împărăție. Deci, Domnul a zis lui Samuil: "Nu căuta în fața lui, nici la mărimea statului lui, căci l-am lepădat pe el; pentru că eu nu judec căutînd în față, omul caută la față, iar Dumnezeu caută la inimă". Apoi Iesei a chemat pe Aminadav și l-a pus pe el înaintea feței lui Samuil, care a zis: "Nici pe acesta nu l-a ales Domnul". Deci, Iesei a adus pe cei șapte fii ai săi înaintea lui Samuil, care a zis către dînsul: "N-a ales Domnul dintre aceștia".

Apoi Samuil iarăși a zis către Iesei: "Nu mai ai alți fii?" Iesei a zis: "Mai am încă unul, dar acesta paște oile la iarbă". Samuil a zis către Iesei: "Trimite și adu-l aici pe el, că noi vom ședea pînă ce va veni el aici". Apoi Iesei, trimițînd, a adus pe David. Acesta era rumen și frumos la ochi și la față. Deci, a zis Domnul către Samuil: "Scoală-te și-l unge pe el, că acesta este". Deci, Samuil a luat cornul cu untdelemn și l-a uns împărat în mijlocul fraților lui; iar duhul Domnului din acea zi a trecut peste David. Samuil, sculîn-du-se, s-a dus în Armatem în casa sa, unde sfîrșindu-se zilele bătrîneților sale, a adormit cu somn de moarte. Adunîndu-se tot Israelul, l-a plîns pe el și l-a îngropat acolo, în casa cea din Armatem.

Pe Sfîntul Prooroc Samuil l-a fericit cu laude Isus Sirah, zi-cînd: "Samuil, proorocul cel iubit al Domnului, a ridicat împărăția și a uns pe Saul și pe David peste poporul Lui". Domnul a judecat adunarea și a cercetat cu legea pe Iacov prin rugăciunile lui, și a fost cunoscut întru credința sa că este prooroc. El a chemat pe Domnul cel puternic, cînd îl împresurau vrăjmașii, iar Domnul a turnat din cer, și cu zgomot mare a fost auzit glasul lui. El a pierdut pe stăpînitorii Tirului și pe toți boierii filistenilor. Mai înainte de sfîrșitul său, Samuil s-a mărturisit înaintea Domnului și a unsului Lui, că din averi și pînă la încălțăminte n-a luat de la nimeni ceva. Lui nu i-a făcut ocară nici un om. După adormirea sa a proorocit și a arătat împăratului Saul sfîrșitul lui. Apoi a înălțat din pămînt glasul său din proorocie, pentru ca să piardă fărădelegile popoarelor. Iar noi, păcătoșii, nădăjduindu-ne ca, prin rugăciunile acestui sfînt plăcut al lui Dumnezeu, să cîștigăm iertare de păcate și mîntuire, slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, pe un Dumnezeu în Treime, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă - Cum Sfîntul Prooroc Samuil după adormirea sa a spus împăratului Saul moartea, caută despre aceasta în cartea împăraților, în cap. 28 și în 11 zile ale lunii martie. Caută la pătimirea Sfîntului Mucenic Pione, iar pe urmă istoria pătimirii lui.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna august


Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site