Pomenirea Sfîntului Mucenic Constantin Brîncoveanu Voievod, cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi Ianache, rudenia sa, care au fost tăiaţi cu sabia de turci la 15 august 1714
(16 august)

Vieţile Sfinţilor pe luna august

Acest binecredincios şi de Hristos iubitor Voievod al Ţării Româneşti s-a născut la anul 1654 din părinţi de bun neam, după tată fiind coborîtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Şerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întîia dată în întregime Sfînta Scriptură în limba română.

Rămas orfan de tată încă din pruncie, tînărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învăţat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înţelepţi spre a primi învăţătură aleasă. Pentru iscusinţa şi înţelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurîndu-se de multă cinstire încă din tinereţe.

După moartea voievodului Şerban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la stăruinţele tuturor boierilor şi dregătorilor ţării, vrednicul Constantin Brîncoveanu primi scaunul de domn al Ţării Româneşti, fiind uns de către mitropolitul Teodosie. Împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cîrmuit ţara cu adîncă pricepere şi înaltă priveghere, cu blîndeţe şi răbdare creştinească.

Luînd în ajutor pe Hristos, Împăratul veacurilor şi avînd pildă pe vrednicii săi înaintaşi, Constantin voievod, îşi începu slăvita domnie punînd temelia celei mai mari mînăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de veşnică odihnă. Nenumă-rate sînt însă bisericile şi mînăstirile ridicate sau înzestrate de milostivul şi evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Ţării Româneşti.

Dărnicia şi purtarea de grijă a evlaviosului Voievod Constantin Brîncoveanu nu se vor opri însă la hotarele Ţării Româneşti, ci se vor întinde şi la fraţii români din Moldova şi din Transilvania, fiind vrednice de pomenit şi multele ajutoare trimise dreptcredincioşilor creştini aflaţi în suferinţă pe meleagurile siriene, caucasiene şi arabe, precum şi la toate locurile sfinte ale Răsăritului.

"Se întîmplă deci că în Săptămîna Patimilor, în anul de la Hristos 1714 a trimis sultanul turcilor, Ahmed al III-lea, mulţime de ostaşi de l-au luat pe Constantin Vodă cu fiii şi ginerii săi şi în jalea tuturor locuitorilor oraşului Bucureşti l-au dus la Înalta Poartă. Aici creştinul Voievod şi fiul său cel mare au fost chinuiţi cumplit de către necredincioşi vreme de patru luni, fiind supuşi la amarnice suferinţe".

După aproape 25 de ani de strălucită domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brîncoveanu, din iconomia lui Dumnezeu, să-şi încununeze fruntea, el şi cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum şi sfetnicul său, Ianache, cu coroana sfîntă a muceniciei pentru credinţa ortodoxă, pe care au mărturisi-t-o şi nu au părăsit-o nici în faţa călăului păgîn.

În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, cînd Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brîncoveanul împlinea 60 de ani, primi sfîrşitul mucenicesc prin sabie împreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi cu sfetnicul său, Ianache, în cetatea Sfîntului Constantin cel Mare, la Constantinopol, în anul 1714. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredincioşi în mare, de unde au fost culese de creştini milostivi, care le-au îngropat în taină şi cu evlavie, nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mînăstirii Maicii Domnului.

Osemintele Sfîntului Voievod mucenic au fost aduse în ţară la anul 1720 de către doamna Marica, soţia sa şi înmormîntate în biserica Sfîntul Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitoria sa, unde de atunci şi pînă în zilele noastre veghează lumina candelei care aminteşte locul de odihnă al Voievodului.

La 20-21 iunie, 1992, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe marele Voievod martir, Constantin Brîncoveanu, împreună cu cei patru fii şi rudenia sa, Ianache, trecîndu-i în rîndul sfinţilor, cu zi de prăznuire în calendar la 16 august.

Cu ale căror sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-ne şi ne mîntuieşte pe noi. Amin.

Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.