Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Arătarea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită Tolgsca
(8 august)


Viețile Sfinților pe luna august

În anul de la facerea lumii 6822, iar de la Hristos, 1314, în zilele Sfîntului Petru, mitropolitul Kievului și a toată Rusia, domnea în Iaroslav binecredinciosul domn David Teodorovici. Prohor, episcopul Rostovului și al Iaroslavului, care de alții era numit Trifon, cercetîndu-și păstoria sa, s-a dus și în mînăstirea Cuviosului Chiril Biloezeski și de acolo a plecat cu luntrea pe apă în josul rîului Șecsna, care curge în Volga; deci, plutind pe rîul Volga, făcea călătorie spre cetatea Iaroslav. Cînd era aproape la șase stadii de Iaroslav, s-a plecat ziua spre noapte, și atunci s-a oprit la malul cel de sub deal, în partea aceea în care este cetatea și, suindu-se în deal, și-a întins cortul.

Starea lui era în dreptul acelui loc unde, în cealaltă parte de Volga, este un pîrîu ce se numește Tolga, și care se varsă în Volga. În partea aceea a Volgăi era o pădure mare. Episcopul, rămînînd noaptea acolo, s-a deșteptat la miezul nopții și a văzut lumină în cortul său. Deci, sculîndu-se în grabă și ieșind din cort, a văzut pe toți ce erau cu dînsul dormind - preoți, clerici, slugi și păzitori -, iar lumina cea mare strălucea partea aceea. Întorcîn-du-se el spre rîu a văzut în partea cealaltă a rîului un stîlp de foc prealuminos, strălucind negrăit, și vedea pod peste Volga pînă la stîlpul acela; deci, episcopul se mira cu spaimă de vedenia aceea. Apoi, rugîndu-se lui Dumnezeu, și-a luat toiagul lui cel arhieresc, a ieșit din cort și a mers la rîu, nedeșteptînd pe nimeni. Deci, suindu-se pe podul cel văzut, mergea pe apă ca pe lemne; căci niciodată nu a fost pod acolo, ci prin dumnezeiasca poruncă i se închegase lui apa și se făcuse ca un pod sub picioarele lui. Trecînd în partea cealaltă și apropiindu-se de stîlp, a văzut chipul Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, ținînd în brațe pe Domnul nostru Iisus Hristos, nu stînd pe lemn, ci în văzduh, la înălțime de la pămînt mai mult de cinci coți. Deci, episcopul a început a se ruga cu căldură, închinîndu-se la chipul acela și curgîndu-i lacrimi din ochi, și, rugîndu-se din destul, s-a întors înapoi, uitîndu-și toiagul în locul în care se rugase. După aceea, trecînd podul cel văzut peste rîu, a intrat în cortul său, toți dormind și neștiind nimeni de umblarea sa peste rîul Volga, și s-a odihnit pînă dimineață.

Făcîndu-se ziuă și toți sculîndu-se din somn, au cîntat Utrenia după obicei. Dar cînd era vremea ca episcopul să meargă în luntre, slugile au început a căuta toiagul arhieresc, dar nu l-au găsit, și au spus arhiereului, că aseară puseseră în cort toiagul și nu se știe ce s-a făcut. Atunci arhiereul, aducîndu-și aminte că uitase toiagul în partea cealaltă de rîu și înțelegînd că Dumnezeu voiește ca minunea aceea să vină la arătare, a arătat cu degetul peste Volga, căci nu putea de lacrimi să grăiască ceva cu limba; apoi, abia grăind, le-a spus pe rînd ce a văzut și cum a trecut peste Volga; deci, le-a poruncit să treacă rîul Volga și să ia toiagul din locul ce le-a arătat lor cu degetul.

Slugile, trecînd rîul Volga, căutau toiagul arhieresc și astfel au găsit în pădure icoana aceea a Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, nu în văzduh, ci pe pămînt stînd între copaci, și aproape de ea era toiagul arhieresc. Deci, închinîndu-se icoanei, au luat toiagul și s-au întors la arhiereu și i-au spus de icoana Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu. Atunci arhiereul, lăsînd calea ce ducea spre cetate, a trecut rîul Volga cu toți oamenii ce erau cu dînsul și, văzînd chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a cunoscut că este acela pe care l-a văzut noaptea în văzduh, strălucind ca stîlpul cel de foc și, căzînd, a început a se închina cu osîrdie, a face rugăciuni cu lacrimi, și a o săruta cu dragoste; deci, bucurîndu-se el și veselindu-se cu duhul, se bucurau și cei ce erau cu dînsul și vărsau lacrimi de bucurie, și astfel făceau multe închinăciuni și rugăciuni.

Această minunată arătare a chipului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-a făcut în opt zile ale lunii august, în care se cinstește pomenirea Sfîntului Emilian, episcopul Cizicului. Apoi, episcopul a început în același ceas a tăia pădurea cu mîinile sale, și a pregătit lemne de biserică. Același lucru făceau toți cu osîrdie și au croit în aceeași zi o biserică mică pe care au și întemeiat-o pînă la amiază. Despre acest lucru toți s-au înștiințat din cetatea Iaroslavului, și mulțime multă de oameni a alergat la episcop în acel loc: clerici, mireni, bătrîni, tineri, bogați, săraci, sănătoși și neputincioși, care, văzînd icoana Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, negrăit s-au bucurat și se închinau la ea cu osîrdie, ajutînd la lucrul ce se făcea, tăind lemne și ajutînd meșterilor.

Săvîrșindu-se acea mică biserică, episcopul a sfințit-o în aceeași zi spre seară, ducînd în ea acel chip făcător de minuni. Deci, slujind în ea, a numit-o în numele Preasfintei Fecioare Născă-toare de Dumnezeu, a cinstitei ei intrări în biserică; iar prăznuirea arătării icoanei a săvîrșit-o și a arătat-o în opt zile ale lunii august. Cîți din popor erau bolnavi atunci, au luat tămăduire cu darul Preasfintei Fecioare Maica Domnului. Arhiereul a poruncit ca lîngă această biserică să fie o mînăstire și un egumen, pe care l-a și pus în aceeași zi. De atunci s-a așezat acolo un locaș, întîi mic, apoi, după o vreme, s-a făcut mai mare. Acel locaș este și acum, păzindu-se de Dumnezeu. El se numește Tolgsca, de la rîul Tolga, care se varsă în Volga. De ziua arătării acelei icoane făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, au început multe minuni a se săvîrși, prin care cele mai alese de pomenit sînt acestea:

În anul 6900 (1392 de la Hristos), în ziua de 16 septembrie, pe vremea egumenului Ghermano, cîntînd frații în biserică Utrenia, la a noua pesnă, cînd preotul a zis: "Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii întru cîntări, cinstindu-o, să o mărim", îndată din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a curs mir, din mînă dreaptă; biserica s-a umplut de mare și bună mireasmă, și toți priveau acea minune cu mirare și cu spaimă. Pentru aceia ei au preamărit pe Dumnezeu și pe Preacurata Lui Maică. După Utrenie au cîntat paraclisul și după ce l-au sfîrșit, au cîntat: "Stăpînă, primește rugăciunea robilor...". Atunci, de la Pruncul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, din piciorul Lui cel stîng a curs mir; astfel că din acea icoană se vedeau curgînd două izvoare de mir, unul din mîna dreaptă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și altul din piciorul stîng al Domnului nostru Iisus Hristos. Egumenul și frații, văzînd acestea, se veseleau cu duhul de acea preaslăvită minune, și cu lacrimi cădeau la preacurata icoană, primind binecuvîntare din sfîntul mir pe tîmplele lor. Acel mir era dătător de tămăduiri, căci cîți se ungeau cu el, fiind cuprinși de orice neputință, îndată cîștigau sănătate.

Trecînd cîtăva vreme, un bărbat cinstit cu numele Nichita, din Moscova, dinspre părțile Iezerului Alb, a fost trimis de stăpînitor în cetatea Iaroslav. Venind el cu femeia și cu oamenii săi, a șezut în luntre, ca să călătorească pe apa rîului în sus. Acel Nichita avea un fiu născut, copil mic, care nu avea decît patru ani de la naștere și care era bolnav. Pe drum a murit și l-a adus mort la mînăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Tolga, vrînd să-l îngroape acolo. Deci, tatăl și mama copilului plîngeau în fața icoanei cea făcătoare de minuni a Maicii Domnului și se tînguiau nemîngîiați, căci nu mai aveau alt fiu. Ei se îngrijeau de trupul mortului și găteau groapa și pe cele de îngropare; astfel că vremea s-a lungit de la întîiul ceas la al nouălea; și, cîntîndu-se rugăciunea și obișnuita rînduială deasupra gropii, a înviat pruncul cel mort și a vorbit. Atunci toți s-au înspăimîntat și s-au bucurat, dar mai ales părinții s-au umplut de mare bucurie, deoarece și-au luat copilul viu și sănătos; deci, au dat mulțumire lui Dumnezeu și Preacuratei Maicii Lui.

După cîțiva ani, cu voința lui Dumnezeu, s-a întîmplat un foc mare în mînăstire, și văpaia a cuprins repede întreaga biserică, încît frații nu au putut să deschidă ușile bisericii, și să scoată cîte ceva de acolo. Biserica a ars cu toate lucrurile ce erau în ea și toți credeau că a ars și icoana cea făcătoare de minuni, pentru care erau triști. Însă după acel foc au găsit sfînta icoană din biserică, în dumbravă, stînd pe un copac, fiind scoasă din foc de mîini îngerești, nu de mîini omenești, și acolo strălucea cu lumină.

Apoi iarăși au luat-o cu bucurie și îndată au zidit o biserică mai frumoasă decît cea dintîi, înfrumusețînd-o cu toate podoabele. Acum se vedea biserica și mînăstirea zidită din piatră aleasă. Iar darul Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu nu încetează și acum a face minuni, curgînd mir ca din izvor din sfînta icoană, dînd tămăduiri la toate neputințele și izgonind duhurile viclene din oameni.

Despre acele minuni se scrie pe larg în locașul acela, iar noi, din cele multe, pentru că nu ne ajunge vremea, am povestit puține, ca să preamărim pe Dumnezeu, pe Preasfînta Fecioară Maria care L-a născut pe Hristos, și să cinstim preacinstita ei icoană cu dreaptă închinăciune, pe care toate neamurile creștine sînt datoare să o cinstească, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna august


Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site