Sfîntul Mucenic Favie, Episcopul Romei
(5 august)

Vieţile Sfinţilor pe luna august

Sfîntul Favie (Favian) era de neam roman şi cu rînduială de preot, pe vremea păgînilor împăraţi ai Romei, care erau prigonitorii Bisericii lui Hristos, fiind întunecaţi cu închinarea la idoli. Locuinţa sa o avea mai întîi într-un sat aproape de Roma, apoi s-a mutat chiar în Roma. El se silea la îngroparea trupurilor muceniceşti, pentru că mulţi creştini erau chinuiţi şi ucişi de chinuitorii lui Hristos, şi trupurile lor aruncate afară din cetate spre a le mînca cîinii, fiarele şi păsările. El le lua noaptea în taină şi le îngropa cu cinste. Atunci, pe vremea împărăţiei lui Maximin, fiind ucis pentru Hristos preasfinţitul episcop Anter, credincioşii care se ascundeau din pricina prigonirii şi păzeau în taină sfînta credinţă, s-au adunat la un loc cu episcopii şi cu preoţii lor în biserica pe care o aveau şi care era neştiută de prigonitori, pentru a alege alt episcop. Biserica lor era o casă ascunsă din pricina prigonirii, iar la acel sinod era şi preotul Favie.

Făcîndu-se încercare pentru a alege pe cel mai vrednic pentru o slujbă ca aceasta, mulţi pomeneau pe bărbaţi cinstiţi şi aleşi care puteau să păstorească bine turma lui Hristos; dar pe preotul Favie, nici gînd nu avea cineva să-l numească, de vreme ce el era din cei mai de pe urmă şi nu era de multă vreme venit din sat în cetate. Fiind neînţelegere în sobor, deodată s-a arătat un porumbel alb ca zăpada, zburînd de sus. Toţi l-au văzut şi l-au privit cum, coborîndu-se de sus, a şezut pe capul preotului Favie, apoi iarăşi, ridicîndu-se, s-a făcut nevăzut. Atunci toţi au cunoscut că Însuşi Dumnezeu, cu Duhul Său cel Sfînt, l-a ales pe el să fie întîi şezător şi păstor al Bisericii Sale. Deci, luîndu-l pe dînsul cu mare bucurie, l-au pus pe scaunul patriarhal, şi astfel Sfîntul Favie a fost ales episcop al Romei. Deci, îndată s-a făcut linişte Bisericii, căci, prigonitorul Maximin fiind ucis de ostaşii săi, a urmat la împărăţie Gordian şi a încetat prigonirea împotriva creştinilor, deoarece acel împărat, cu toate că era păgîn, era însă blînd şi bun la obicei şi nu poruncea să se facă răutate creştinilor.

În zilele lui, creştinii aveau viaţă paşnică şi zideau pretutindeni bisericile lor. Sfîntul Favie a zidit multe biserici de rugăciune în Roma, la gropniţele cele deasupra mormintelor muceniceşti. El le făcea largi ca să încapă credincioşi mulţi în ele. Asemenea a făcut şi deasupra acelor peşteri în care se ascundeau creştinii pe vremea prigonirilor. Deci, Biserica lui Hristos creştea, întorcîndu-se în toate zilele mult popor de la păgînătatea idolească la Hristos. Dar mai ales după sfîrşitul lui Gordian, cînd a luat împărăţia Romei, Filip cu fiul său, cel de un nume şi o împărăţie cu el. Ei au primit credinţa în Hristos de la un bărbat dreptcredincios şi unul din cei dintîi senatori, anume Pontie; iar Preasfinţitul Favie i-a botezat. Atunci s-a înmulţit foarte mult numărul credincioşilor, căci împăratul şi cu fiul său fiind botezaţi la arătare, mulţi s-au botezat, căutînd la dînşii, şi într-acea vreme credinţa lui Hristos se bucura de mare libertate.

Preasfinţitul episcop Favie, avînd de ajutor pe senatorul Pontie, adevăratul rob al lui Hristos, sfărîma idolii şi le dărîma capiştile lor, iar bisericile lui Dumnezeu le ridica. Dar nu multă vreme a fost Biserica lui Hristos întru această odihnă şi libertate - doar abia patru ani - căci Hristos, Capul Bisericii, pe Mireasa Sa, pentru care Şi-a vărsat sîngele, vrînd să o aibă pe pămînt, ca aurul în ulcea şi precum crinii între spini, a slobozit asupra ei multe primejdii şi pătimiri. Astfel s-a ridicat prigonire de la balaurul iadului, care, şi altădată, precum i s-a arătat în vedenie Cuvîntătorului de Dumnezeu Ioan, prigonea pe femeia cea împodobită cu podoabe cereşti, a aruncat după dînsa apă din gura lui spurcată ca un rîu, ca s-o înece apa. Acel urîtor de bine, de demult, nesuferind să vadă mărindu-se slava lui Hristos, a îndemnat pe oamenii robiţi lui, pe păgînii închinători la idoli, să se răscoale împotriva împăraţilor celor luminaţi şi care străluceau în dreapta credinţă.

Deci, adunîndu-se toţi cîţi urau pe Hristos şi pe creştini, şi avînd ca povăţuitor pe necuratul Deciu, au ucis pe împăratul Filip şi pe cel de o împărăţie cu el, pe Filip, fiul său, nu pentru vreo altă pricină, decît numai pentru că amîndoi au crezut în Hristos şi au dat libertate creştinilor. Ucigînd ei pe amîndoi împăraţii, s-au pornit şi împotriva tuturor creştinilor; şi a fost într-acea vreme în Roma mare vărsare de sînge creştinesc.

Întîi a fost prins preasfinţitul Favie, pe care îl urau mai mult păgînii, deoarece era întîiul povăţuitor şi învăţător creştinesc. După aceea a mai fost căutat şi acel bărbat credincios, senatorul Pontie, care era prietenul împăraţilor Filip; dar nu a fost găsit, căci se ascunsese, precum făcuseră şi cei mai mulţi credincioşi care fugiseră din Roma. Iar Preasfinţitului episcop Favie, din porunca lui Deciu, ce împărăţea atunci, i s-a tăiat capul cu sabia şi a trecut de la Biserica care se osteşte, la Biserica care se prăznuieşte, cu oile păstoriei sale fără de număr, şi care au fost înjunghiate într-o vreme cu dînsul. Sfîntul Pontie, fiind prins mai pe urmă, şi-a luat mucenicescul sfîrşit pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, I se cuvine slavă în veci.

Notă - Pe acest sfînt episcop Favie, romanii l-au numit Favian, şi îi săvîrşesc pomenirea la 3 ianuarie. El a aşezat ca în toţi anii în Sfînta şi Marea Joi a Cinei celei de Taină a Domnului nostru Iisus Hristos să se sfinţească Sfîntul Mir, iar pe cel vechi să-l ardă în biserică.

De vreme ce în pomenirea sfinţitului Mucenic Favie s-a pomenit Sfîntul Mucenic Pontie, am judecat să punem aici viaţa şi pătimirea lui, ca să nu fie trecut cu vederea un plăcut ca acesta al lui Hristos. El a adus la Hristos pe doi împăraţi Filip şi s-a ostenit împreună cu Sfîntul Favie, întorcînd pe mulţi de la întunericul rătăcirii închinării la idoli, şi povăţuindu-i la luminoasa cale a sfintei credinţe; iar mai pe urmă şi-a pus sufletul pentru Domnul său.

Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.