Sfîntul Mucenic Evsignie
(5 august)

Vieţile Sfinţilor pe luna august

Sfîntul Evsignie era de neam antiohian şi cu rînduiala ostaş. El a fost ca ostaş sub împăraţii Romei, Diocleţian şi Maximian, la Constanţiu Chlor, la marele Constantin şi la fiii lui. Acesta a fost împreună vorbitor cu Sfîntul Mucenic Vasilisc şi scriitor al pătimirii lui, pe vremea împărăţiei lui Maximian. Cînd i s-a tăiat capul Sfîntului Vasilisc, Sfîntul Evsignie şi alţi credincioşi ce erau acolo s-au învrednicit de au văzut mulţimea sfinţilor îngeri, luînd sufletul mucenicului şi înălţîndu-l la cer. De asemenea, au văzut şi pe Domnul nostru Iisus Hristos stînd în cer şi primind sufletul pătimitorului. Iar pe vremea împărăţiei lui Constantin, cînd era cu el în ceată, au văzut împreună crucea cea închipuită cu stele şi bine se îmbărbăta nevoindu-se asupra potrivnicilor, fiind înarmat cu puterea Sfintei Cruci. Petrecînd el în ostăşie 60 de ani, a lăsat rînduiala ostăşească, pe vremea împărăţiei lui Constanţiu, fiul lui Constantin, de vreme ce îmbătrînise.

Întorcîndu-se în patria sa, Antiohia, vieţuia după Dumnezeu în rugăciune şi în postiri, cercetînd totdeauna bisericile lui Dumnezeu. El a ajuns pînă pe vremea împărăţiei celui urît de Dumnezeu, împăratul şi călcătorul de lege Iulian. Cînd acel împărat păgîn a mers în Antiohia, a prins pe Sfîntul Evsignie şi l-a dat la muncire în chipul acesta:

Într-una din zile, sfîntul, mergînd la biserică, s-a întîmplat de a văzut doi oameni închinători la idoli, certîndu-se între ei pentru un lucru oarecare. Trecînd el pe lîngă ei, aceştia l-au oprit, zicîndu-i: "Te ştim pe tine om cinstit, care ai fost multă vreme în oaste şi ştii dreapta judecată; deci, ne rugăm ţie, ascultă pricina noastră şi ne judecă cu dreptate". Sfîntul a socotit pricina lor precum se cădea şi din aceea s-a aflat unul drept, iar altul vinovat. Supărîndu-se cel vinovat, s-a dus la împărat şi l-a pîrît pe Evsignie că este creştin. Împăratul îndată a poruncit să-l prindă pe sfînt şi să-l pună înaintea judecăţii sale. Sfîntul, stînd înaintea chinuito-rului, l-a certat fără teamă, pentru călcarea lui de lege, că s-a lepădat de Hristos, s-a închinat idolilor şi a schimbat cinstea lui Dumnezeu în idoli, neurmînd marelui Constantin.

După aceea sfîntul a început a lăuda credinţa lui Constantin, spunînd de la început, cum a văzut crucea pe cer şi cum, cu puterea ei, a biruit pe potrivnici şi, lepădînd închinăciunea idolilor, s-a dăruit lui Hristos. Nu numai el singur s-a luminat cu credinţa şi cu Sfîntul Botez, dar şi pe toată lumea a luminat. Deci, Sfîntul Evsignie, aducînd multe laude marelui Constantin, ocăra pe Iulian, depărtatul de Dumnezeu, pentru păgînătatea lui, şi-l batjocorea cu cuvinte defăimătoare. Iulian, nesuferind să audă aceste cuvinte, a poruncit să-i taie capul ostaşului lui Hristos. Astfel s-a jertfit pentru Hristos, ca un mucenic, Sfîntul Evsignie, avînd vîrsta de 110 ani, şi s-a sălăşluit în viaţa cea neîmbătrînită, unde anii lui nu se vor lipsi în veci.

Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.