Pomenirea Cuvioșilor Părinți Isachie, Dalmat și Faust
(3 august)
Viețile Sfinților pe luna august
Viața cea plăcută lui Dumnezeu a Cuviosului Isachie și rîvna lui cea mare pentru buna credință, prin care a mustrat pe răucredinciosul împărat Valent, proorocindu-i pieirea lui, cum și fericitul sfîrșit al acestui cuvios, s-a scris din destul la 30 mai. Cel ce voiește să o afle, să citească acolo.
Cuviosul Dalmat, fiind în viață mirenească, a fost mai întîi ostaș în împărăția lui Teodosie cel Mare, de care era foarte cinstit. Apoi, pentru Dumnezeu, a defăimat toate cele lumești și, lăsîndu-și femeia și copiii, a luat cu dînsul numai pe un fiu al său cu numele Faust și s-a dus la Cuviosul Isachie, care avea mînăstire în cetatea dinaintea Constantinopolului. El a fost tuns de dînsul în rînduiala monahicească împreună cu fiul său, și trăiau amîndoi cu dumnezeiască plăcere, nevoindu-se în pustniceștile osteneli. Dar, după ce Cuviosul Isachie a ajuns la adînci bătrîneți și se apropia de sfîrșit, a chemat pe frați și, învățîndu-i despre mîntuire, le-a pus egumen în locul său pe Cuviosul Dalmat, după al cărui nume mai pe urmă s-a numit și mînăstirea aceea "a lui Dalmat".
Cuviosul Dalmat a fost hirotonit preot de către Atic, patriarhul Constantinopolului. El a postit atît de mult, încît petrecea fără hrană pînă la patruzeci de zile, biruind astfel, prin post și rugăciuni, puterea diavolului. El s-a nevoit încă și asupra diavolilor celor văzuți, adică asupra ereticilor nestorieni care huleau pe Preasfînta Fecioară Maria, Maica Domnului, și a fost mare ajutător Sfinților Părinți la al treilea Sinod ecumenic, care s-a ținut în Efes, în timpul împăratului Teodosie cel Mic. Cuviosul era foarte iubit de împărat și de sfinții părinți care l-au pus arhimandrit în Mînăstirea Dalmatului. Plăcînd el lui Dumnezeu desăvîrșit, s-a mutat la Dînsul la adînci bătrîneți. De asemenea și fiul lui, Cuviosul Faust, străbătînd prin toată dumnezeiasca plăcere și prin toată nevoința monahicească și sfîrșind bine alergarea pustnicească, s-a mutat la veșnicile locașuri și s-a numărat cu cuvioșii părinți în viața cea fără de moarte.