Pătimirea Sfinţilor Mucenici Pasicrat şi Valentin
(24 aprilie)

Vieţile Sfinţilor pe luna aprilie

Pasicrat şi Valentin, mucenicii lui Hristos, erau din Rodostol, cetatea Misiei, ostaşi creştini pe lîngă ighemonul acelui loc, numit Avsolan. Văzînd pe oameni cuprinşi de înşelăciunea idolească şi închinîndu-se diavolilor, după porunca stăpînitorilor - căci mulţi din creştini temîndu-se de torturi, fugeau şi se ascundeau -, ei pe faţă şi cu îndrăzneală au mărturisit că sînt creştini şi pe Unul adevăratul Dumnezeu preamărindu-L, au blestemat pe idolii cei fără de suflet. Deci, i-au prins închinătorii la idoli şi, ducîndu-i la judecată, îi sileau să aducă tămîie idolilor. Şi era acolo idolul lui Apolon, la care alergînd, Sfîntul Pasicrat l-a scuipat în faţă şi a zis: "Astfel de cinste se cuvine acestui zeu". Pentru aceasta cu grele lanţuri de fier l-au legat şi l-au aruncat în temniţă. Dar cu acele lanţuri se împodobea ostaşul lui Hristos, ca şi cu nişte podoabe de aur împărăteşti, bucurîndu-se că s-a învrednicit a purta unele ca acestea pentru Hristos. Şi a fost adus cu el şi Valentin. Şi iarăşi i-a pus pe amîndoi la judecată înaintea ighemonului.

A mers acolo şi fratele lui Pasicrat, cu numele Papian, care era creştin, dar temîndu-se de munci, a jertfit idolilor. Acela cu lacrimi ruga pe Pasicrat, fratele său, ca să aducă tămîie idolului, precum a adus şi el, şi să se facă pentru o vreme că ar fi închinător la idoli, ca aşa să se poată izbăvi de muncile cele cumplite. Dar Sfîntul Pasicrat l-a izgonit de la el şi l-a numit nevrednic neamului său, deoarece s-a depărtat de la credinţa în Hristos. Apoi, singur alergînd la capişte, şi-a băgat mîna în foc şi a zis către ighemon: "Acest trup muritor, precum vezi, se arde cu foc; iar sufletul, fiind fără de moarte, nu are grijă de aceste munci văzute". Fiind întrebat de ighemon şi Sfîntul Valentin, tot unele ca acestea a zis, ară-tîndu-se gata pentru Hristos la toate muncile. Deci pe amîndoi i-a condamnat la tăiere.

Pe cînd slujitorii călăului duceau pe sfinţi la moarte afară din cetate, maica lui Pasicrat mergea după dînşii şi-l sfătuia, ca o maică pe fiul său, să se apropie de moarte fără frică; căci se temea ca dînsul să nu se înfricoşeze, fiindcă era tînăr; şi aşa le-au tăiat capetele sfinţilor. Şi era Sfîntul Pasicrat de douăzeci şi doi de ani, iar Valentin de treizeci, iar maica cu bucurie şi veselie luîndu-le trupurile, le-a îngropat cu cinste, slăvind pe Hristos Dumnezeu.