Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pătimirea Sfîntului Ianuarie Episcopul și a celor împreună cu dînsul
(21 aprilie)

Viețile Sfinților pe luna aprilie


Dioclețian și Maximian, păgînii împărați, mîniindu-se asupra creștinilor, Ianuarie episcopul a fost prins și dus înaintea ighemonului Campaniei, Timoteiu. Acesta, silindu-l în multe feluri spre închinarea la idoli, cu îmbunări amăgindu-l și cu îngroziri înfricoșîndu-l, după ce l-a văzut neclintit în credința creștină, rămînînd ca un stîlp, a poruncit să-l arunce spre ardere, într-un cuptor încins. Și a fost sfîntul nevătămat, ca altădată cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Căci îngerul lui Dumnezeu pogorîndu-se la dînsul, puterea focului în răcoreală a prefăcut-o, iar sfîntul dănțuind și cîntînd în mijocul focului, slăvea pe Dumnezeu. După ce a ieșit din cuptor, au văzut toți, că nici de hainele lui nu s-a atins focul și se mirau foarte mult.

Iar ighemonului părîndu-i-se că episcopul creștinilor s-a păzit întreg de foc cu puterea vrăjilor, a poruncit ca atît de mult să-l întindă pe mucenic, încît să se dezlege încheieturile din alcătuirile lor, și așa întins să-l bată fără milă. Aceasta făcîndu-se, atît de mult l-au bătut, pînă ce tot trupul lui s-a sfărîmat, încît se vedeau oasele goale și pămîntul s-a umplut de sînge. La o înfricoșătoare priveliște ca aceasta au mers și doi clerici: Faust diaconul și Desiderie citețul, cum și mulțime de popor, privind la pătimirea sfîntului episcop.

Și păgînii i-au cunoscut că sînt creștini, deoarece pe de o parte aceia se bucurau cu duhul de vitejeasca lui răbdare, iar pe de alta plîngeau pentru chinurile cele cumplite ce i se dădeau, căci și vinele sfîntului se vedeau curmate. Deci, păgînii i-au prins pe amîndoi, pe Faust și pe Desiderie și, legîndu-i împreună cu Sfîntul Mucenic Ianuarie episcopul, i-au dus după ighemon în cetatea Putiol; și acolo i-au aruncat în temniță. Și erau închiși pentru Hristos în temnița aceea Proclu și Sosie, diaconii cetății Putioli, cum și Eutihie și Acution, osîndiți spre mîncarea fiarelor.

Apoi, în ziua următoare au fost scoși toți la vedere, împreună cu episcopul și au fost dați la fiare. Iar Dumnezeu, Care se preamărește în sfinții Săi, a astupat gurile fiarelor la acea priveliște, ca altădată în groapa în care a fost aruncat Daniil, încît nici una din fiare nu s-a atins de vreun mucenic. Ci toate, schimbîndu-și cruzimea cea firească în blîndețe de oaie, au mers și au căzut la picioarele sfîntului episcop. O minune ca aceea mai presus de fire, i-a adus pe toți cei ce priveau în mirare și spaimă.

Însă ighemonul, socotind și această dumnezeiască putere ca vrăjire creștinească, gîndea cum să dea pierzării desăvîrșite pe arhiereul lui Dumnezeu și pe cei împreună cu el. Astfel, tulburîndu-se cu mintea, deodată a orbit și cu ochii cei trupești și fiind orb de demult și cu ochii cei sufletești, căuta un povățuitor, pipăind pereții. Iar după ce arhiereul și mucenicul lui Hristos, Ianuarie, fiind fără răutate, s-a rugat pentru acel vrăjmaș al său, pentru ighemonul Timotei, acela îndată a văzut trupește dar nu și sufletește. Iar oamenii care priveau spre toate acele minuni, au crezut în Hristos, fiind la număr cam cinci mii. Însă nemulțumitorul și împietritul la inimă ighemon, care din orbire se luminase cu rugăciunile mucenicului, nu numai că n-a cunoscut adevărul, ci mai mult a înnebunit. Și în loc să aducă laudă adevăratului Dumnezeu, lui Hristos, Domnul nostru, el Îl hulea.

Iar pentru întoarcerea către El a poporului cel atît de numeros, îndrăcindu-se de mînie, a poruncit ca să taie cu sabia pe sfinții mucenici. Și astfel, arhiereul lui Dumnezeu Ianuarie, sfințitul mucenic, împreună cu ai săi pătimitori: Faust, Proclu și Sosie diaconii, Desiderie citețul, Eutihie și Acution, au luat cunună mucenicească, fiind uciși cu sabia împreună cu dînșii, afară din cetatea Putioli. Iar trupurile sfinților le-au adunat cîte unul, cetățile cele dimprejur, străduindu-se fiecare cetate, ca să aibă pe mijlocitorul său către Dumnezeu. Iar trupul Sfințitului Mucenic Ianuarie l-au luat napolitanii și, ducîndu-l cu cinste în cetate, l-au pus în biserica lor.

În acea vreme, cînd au luat trupul sfîntului din cetatea Putioli, sîngele lui care se închegase acolo, adunîndu-l de pe pămînt, l-au pus într-un vas de sticlă și-l aveau în pază. Iar dacă îl puneau lîngă capul mucenicului, îndată acel sînge închegat, fierbea ca din nou vărsat. Se făceau și minuni de multe feluri în cetatea Neapoli, cu rugăciunile Sfîntului Mucenic Ianuarie. Iar mai ales acolo se slăvea prin această minune, cînd muntele ce se numea Vezuviu, a dat din lăuntrul său, din sînul pămîntului, o văpaie mare de foc, încît nu numai asupra cetăților celor de aproape, ci și celor de departe, mare frică și cutremur le-a adus. În acea înfricoșată vreme, alergînd popoarele la mormîntul Sfîntului Mucenic Ianuarie și cu lacrimi strigînd către el și cerînd ajutor, îndată, cu rugăciunile lui, s-a ascuns acea văpaie de foc în muntele acela și a încetat frica. Astfel nu s-a făcut vătămare nici cetăților de departe, nici celor de aproape.

Și altă preaslăvită minune s-a făcut asupra unui prunc mort. O femeie văduvă, cu numele Maximila, avea un fiu abia născut și acela murind, ea plîngea fără mîngîiere. Iar după ce și-a venit puțin în sine din tînguire, a privit spre biserică și a văzut deasupra ușii bisericii o scîndurică, ce avea pe sine închipuirea Sfîntului Episcop Ianuarie. Și și-a adus aminte de minunea, care s-a făcut odată în Legea Veche, cum Sfîntul prooroc Elisei a înviat pe fiul Sumanitencii.

Deci, pornindu-se cu mare nădejde femeia aceea spre Dumnezeu și spre plăcutul Lui, a făcut după asemănarea aceea. A luat icoana Sfîntului Mucenic Ianuarie și a pus-o deasupra pruncului său mort, cu ochii spre ochi, gura către gură și pe cealaltă asemănare a trupului celui închipuit, către trupul celui mort. Apoi cu suspine și cu lacrimi fierbinți s-a rugat, zicînd: "Robule al lui Dumnezeu, miluiește-mă și-mi potolește mîhnirea mea, înviind pe fiul meu, că unul născut îmi este". Astfel rugîndu-se ea, îndată a înviat pruncul și s-a sculat sănătos. Și toți cei ce se adunaseră la îngroparea aceluia, văzînd o minune preaslăvită ca aceea, s-au minunat, au preamărit și au mulțumit lui Dumnezeu, Care face minunate lucruri prin sfinții Săi. Iar pe Sfîntul Mucenic Ianuarie, ca pe un grabnic ajutător, cu laude l-au preamărit.

Cu ale cărui sfinte rugăciuni, să arate și spre noi Domnul mila Sa în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna aprilie

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.