Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Viața și pătimirea Sfîntului Foca,
ce s-a numit Grădinarul
(22 septembrie)

Viețile Sfinților pe luna septembrie



În aceeași cetate a Sinopei era, într-altă vreme, alt Foca, care își făcuse o grădină aproape de mare și sădind într-una felurite verdețuri și, vînzînd din acestea, avea hrana pentru sine și ajuta pe cei săraci, iar alte verdețuri din grădina sa le punea lîngă cale ca să le ia cei ce treceau pe acolo. Fiindcă era foarte iubitor de prieteni și de străini, făcea mai mare grădină duhovnicească în sufletul său decît cea materială, sădind florile gîndurilor celor curate și aducînd roadele bunătăților, încît putea sufletul acela sfînt a se numi chiar grădină a Sfîntului Duh. Căci era ea ca o grădină mult roditoare, că în ea se înmulțeau rodurile cele duhovnicești care sînt dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, milostivirea, credința, blîndețea, înfrînarea poftelor; iar încuiată, pentru că acolo nu intrau tîlharii gîndurilor, pentru că n-a putut aici să intre vechiul tîlhar, diavolul, cel ce a furat în grădina Raiului pe strămoașa noastră, nici a furat bunătățile Sfîntului Foca, care cu frică-și lucra mîntuirea sa, ascultînd pe apostolul cel ce zice: "Fiți treji, priveghiați! că potrivnicul vostru, diavolul, ca un leu răcnind umblă, căutînd pe cine să înghită" (I Petru 5, 8).

Deci, viețuind sfîntul așa, a străbătut vestea între oameni pen-tru viața lui cea îmbunătățită. Că fapta cea bună nu poate a se tăi-nui ca lumînarea cea aprinsă, care și în noaptea întunecoasă strălucește de departe. Așa și Sfîntul Foca povățuindu-i în mijlocul întunericului, în neamul cel necredincios și îndărătnic strălucea prin bună credință pe mulți la lumina cunoștinței.

S-a auzit despre dînsul pînă la "necuratul" mai mare al țării aceleia, căruia i s-a spus că Foca crede în cel Răstignit și întoarce și pe alții în urma sa. Iar dregătorul îndată a trimis pe slujitori să ucidă pe robul lui Hristos. Și mergînd slujitorii, căutau pe Foca să-l ducă la moarte. Iar el i-a întîmpinat și a întrebat: "Pe cine căuta-ți?" Atunci ei au zis: "Pe Foca, căutăm". Iar Foca le-a zis: "Întoarceți-vă la mine, domnii mei, și eu voi spune vouă despre dînsul". Și i-a primit pe ei în casa sa și i-a ospătat din destul, pentru că așa se cuvine după Scriptură a face vrăjmașilor tăi: de flămînzește vrăjmașul tău, dă-i lui pîine, sau de însetează, adapă-l pe el. După ce slujitorii s-au veselit bine de vin, i-a întrebat Foca: "Pentru ce pricină căutați pe omul acela?". Iar ei i-au spus lui taina, zicînd: "La chinuire îl căutăm. Că ne-a trimis mai marele ca să-l ucidem că nu cinstește pe Dumnezeu, ci Celui Răstignit se închină". Iar Foca a zis: "Rogu-mă vouă, stăpînii mei, îngăduiți pînă mîine în casa mea mîncînd și bînd și dimineața eu îl voi da pe el vouă. Că nimeni nu-l știe așa precum îl știu eu și locuiește nu departe de mine. Acum s-a dus oareunde, dar va veni fără de zăbavă și eu singur îl voi aduce în mîinile voastre". Iar ei, ascultîndu-l, dănțuiau în chiar casa lui Foca pe care îl căutau.

Iar el în acea vreme și-a gătit lui însuși un mormînt în grădină și a rînduit toate cele spre trebuința îngropării. Orice avea le-a împărțit la săraci, și a petrecut toată noaptea aceea în rugăciune, gătindu-se de moarte înainte. Cînd a fost a doua zi, slujitorii aceia trimiși de mai marele, sculîndu-se, au zis către dînsul: "Oare unde este Foca pe care te-ai făgăduit să-l dai în mîinile noastre?"; el le-a zis cu veselie: "Este aici, stăpînii mei! Faceți cu dînsul ce vreți"! Slujitorii ziseră: "Dar unde este el?" Foca a răspuns: "Eu sînt Foca pe care voi îl căutați să-l ucideți. Eu sînt robul lui Iisus Hristos, ca-re de spurcații voștri idoli mă lepăd. Deci, omorîți-mă!" Ei, auzind, s-au mirat și s-au rușinat, nevrînd să-și sîngereze mîinile cu sîngele unui om bun ca acesta, care îi ospătase și le făcuse bine destul și, vrînd să se ducă, au zis. "Vom spune mai marelui că deși l-am căutat pretutindenea pe Foca, nu l-am aflat". El s-a închinat lor și apucîndu-se de picioarele lor i-au rugat să-și îndeplinească porunca: "Cu nimic - zicea - nu-mi veți răsplăti binele ce v-am făcut eu, decît atunci cînd, dezlegîndu-mă din legăturile trupului, mă veți tri-mite la doritul meu Hristos". Sfîntul Foca dorea să se dezlege și să petreacă cu Hristos, și cu osîrdie vroia ca pentru Hristos, Domnul său, să-și verse sîngele. "O dragoste ca aceea a avea către Dumnezeu îmi este mai bună mie - zice - decît viața aceasta vremel-nică". Și rugînd așa pe slujitori, a luat cununa muceniciei pentru că ei i-au tăiat capul cu sabia și el a trecut de la grădina pămîntească la cea cerească. Iar sfintele lui rămășițe au fost îngropate în mor-mîntul gătit de dînsul, deasupra cărora, mai pe urmă, răsărind bunacredință, s-a zidit o Biserică în numele lui. Și multe daruri sco-teau credincioșii de la sfintele moaște ale pătimitorului lui Hristos ca dintr-un izvor care izvora neîmpuținată apă de minuni; pentru că unii primeau tămăduiri în boale, alții mîngîiere în necazuri, iar alții ajutor în primejdii cu rugăciunile Sfîntului Mucenic Foca.

Și nu numai în acea cetate a Sinopei, ci în toată lumea, pe pămînt și pe mare, tuturor celor ce cu credință chemau numele lui, și se încredințau ajutorului și rugăciunilor lui, s-a arătat mare făcă-tor de bine și ajutător grabnic în nevoie.

Cei ce înoată pe mare au obicei a chema în ajutor pe Sfîntul Foca, pentru că de multe ori li se arăta lor aievea; uneori noaptea, întîmplîndu-se să fie învăluire, îl deștepta pe cîrmaciul dormind lîngă cîrmă; alteori, se vedea singur că întinde vetrelile; uneori se arăta stînd pe partea dinainte a corăbiei și socotind trecerea mării, iar alteori se vedea umblînd pe mare. Era mărit numele Sfîntului Foca în multe corăbii, care pluteau pe Marea Neagră, pe Marea Adrianopolului și pe Ocean. Și cîntecele acelea pe care obișnuiesc corăbierii a le cînta, le prefăcuseră ei în cîntări de laudă Sfîntului Foca, așa încît în tot ceasul numele lui era în gurile oamenilor celor ce umblau pe mare în corăbii și făceau lucrări pe ape; și în odihna lor aveau pe Sfîntul Foca, cel ce era acolo mereu. Ei aveau o rînduială ca aceasta: cînd ședeau la masă sau la vreun ospăț, deosebeau o parte din bucate și din băutură Sfîntului Foca. Dar de vreme ce nu putea să fie una ca aceea, adică să șadă cu dînșii sfîntul la masă, să mănînce și să bea, fiind fără de trup și nevăzut, și nu-i trebuia hrană sau băutură; unul dintre dînșii cumpăra acea parte de hrană a Sfîntului Foca, iar prețul se punea într-un sicriaș anume. Și aceasta o făceau în toate zilele: o parte din masa lor o hărăzeau sfîntului și, unul după altul, cumpărînd acea parte; astăzi unul dintre dînșii, mîine altul, poimîine al treilea și așa mereu; începînd de la cel dintîi, pînă la cel de pe urmă, partea aceea o cumpărau și adunau prețul ei deosebit. Iar cînd soseau la un mal undeva, prețul acela ce se aduna din părțile cele vîndute ale Sfîn-tului Foca le împărțeau la săraci, la neputincioși, la sărmani și la străini. Și s-a păzit acea obișnuită rînduială între dînșii timp de mulți ani, pînă la acea vreme cînd vrăjmașii sfintei Cruci, prin voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre luînd toate părțile acelea, smeriră foarte mult sfînta credință, și îi împuținară pe creștini. Cu toate acestea, și acum Sfîntul Foca, folositorul tuturor cel de obște, nu încetează a ne ajuta nouă, celor ce înotăm pe marea lumii acesteia, în corabia cea de puțină vreme a vieții noastre; spre cerescul liman să îndreptăm plutirea noastră, prin rugăciunile cele calde ale sale pentru noi către Dumnezeu, prin care de toată înecarea, învăluirea și furtuna să ne izbăvim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna septembrie
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.