Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pomenirea Sfintelor trei femei,
ce s-au aflat într-un munte pustiu
(10 septembrie)

Viețile Sfinților pe luna septembrie



Pavel, episcopul Monomvasiei, ne-a spus: "Fiind eu, zice, mirean, trimis am fost la Răsărit ca să adun dajdia împărătească. Și mi s-a întîmplat în cale o mînăstire pustnicească și am vrut să intru într-însa, iar egumenul cu călugării au ieșit în întîmpinarea mea și, sărutîndu-ne unul pe altul, am șezut afară.

Deci, era acolo o grădină de pomi avînd roduri și am văzut păsările zburînd și rupînd ramuri cu poame și ducîndu-se cu ele. Și am întrebat pe egumenul zicînd: "De ce nu mănîncă aici păsările acestea poamele ci, rupîndu-le cu ramuri, le duc în altă parte?" Și mi-a zis mie egumenul: "Iată, unsprezece ani sînt de cînd așa fac totdeauna păsările acestea." Iar eu, zise Pavel, ca de Dumnezeu îndemnîndu-mă, am zis: "Sînt undeva, în munți, sfinți bărbați sau femei în Dumnezeu petrecînd și după a Lui poruncă, păsările acestea le duc lor acele poame". Acestea grăindu-le eu, iată, a zburat un corb și a rupt o ramură cu rodul. Și am zis eu egumenului: "Să mergem după dînsul!" Și așa am mers, iar corbul zbura înaintea noastră cu rodul și, zburînd, a șezut pe un deal, lăsînd jos din cioc ramura. Iar noi, suindu-ne la dînsul, îndată a luat corbul ramura și a zburat din nou într-o vale ce era deosebit de adîncă și acolo, lă-sînd ramura, a venit de acolo neavînd nimic. Iar noi apropiindu-ne la prăpastia aceea am aruncat o piatră în jos și am auzit un glas de acolo zicînd: "De sînteți creștini, nu ne ucideți pe noi!" Iar noi am zis: "Dar voi cine sînteți?" Iar ele au zis: "De voiți să ne vedeți pe noi, aruncați-ne nouă trei haine, că sîntem femei goale. Și mergînd pe sub munte veți afla o cărăruie strîmtă și pe aceea veți putea veni la noi".

Acestea dacă le-am auzit noi, îndată trei călugări din cei ce erau cu mine s-au dezbrăcat de hainele lor și învăluind într-însele niște pietre, le-au aruncat jos la dînsele. Și pogorîndu-ne din munte, am aflat o cale mică și strîmtă, precum ne spusese ele, încît abia puteam să mergem pe dînsa, și am ajuns pînă la acea intrare de munte, în care petreceau sfintele. Și am aflat trei femei care, văzîndu-ne pe noi, s-au închinat nouă pînă la pămînt. Și, făcînd rugăciune, am șezut.

Deci, una dintre dînsele a stat jos, iar două în picioare. Atunci egumenul a zis către ceea ce ședea: "De unde ești, stăpînă și maică, și cum ai venit aici?" Răspuns-a aceea zicînd: "Eu, părinte, sînt din Constantinopol și am avut bărbat cu dregătorie la curtea împărătească; el tînăr pristăvindu-se, am rămas văduvă la ceva mai mult de douăzeci de ani.

Și petreceam plîngînd de două lucruri: de văduvie și de nerodire. Iar după cîteva zile, un oarecare boier auzind de mine, a trimis slugile sale, vrînd să mă răpească pe mine cu sila; și nu mă slăbeau trimișii, vrînd să mă ducă la stăpînul lor. Deci, m-am rugat Domnului meu Iisus Hristos ca să mă izbăvească de acel silnic care voia să-mi întineze sufletul și trupul. Și am zis către slujitori: "Stăpînii mei! Au doar n-aș vrea eu să merg cu bucurie la stăpînul vostru cel lăudat?! Dar acum, fiind în neputință de boală, nu pot. Deci, îngăduiți-mă pînă ce mă voi tămădui și atunci voi merge la dînsul cu veselie". Aceasta auzind-o slugile, se duseră zicînd: "Stăpînul nostru te va aștepta pe tine pînă la patruzeci de zile." Iar după ducerea tuturor acelora, tuturor slugilor și slujnicelor mele le-am dat drumul, plătindu-le, și din toate am oprit numai pe aceste două, pe care le vedeți acum, și am împărțit toată averea mea la săraci. După aceasta chemînd pe un om iubitor de Hristos din neamul meu, cu jurămînturi înfricoșate l-am jurat pe el ca să vîndă moșiile mele și casa și aurul și pe toate să le împartă la săraci. Apoi, sculîndu-mă noaptea, am luat pe aceste două slujnice - iar acum surori ale mele - și am intrat cu dînsele în corabie și, povățuindu-ne mîna lui Dumnezeu, am venit la locul acesta. Și acum sînt unsprezece ani de cînd om nu am văzut, fără numai pe voi astăzi. Iar hainele noastre după un an rupîndu-se, au căzut de pe noi.

Și a zis către dînsa egumenul: "De unde, stăpîna mea, aveți voi hrană?" Iar ea a zis: "Bunul și Iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce a hrănit pe poporul Său în pustie patruzeci de ani, acela și nouă nevrednicelor roabelor sale ne trimite hrană, că peste tot anul - cu purtarea Lui de grijă cea Dumnezeiască - păsările ne aduc nouă tot felul de poame, nu numai de trebuința noastră, ci și de prisosit. Și goale noi fiind, ne acoperă și ne încălzește Dumnezeu cu darul Său, încît nici iarna nu ne temem de ger, nici vara de zăduf, ci petrecem ca în rai salășluindu-ne și slăvind totdeauna pe Sfînta Treime."

Acestea auzindu-le noi și minunîndu-ne, a zis către dînsa egumenul: "De vei porunci, stăpînă, aș trimite un frate la mînăstire ca să aducă bucate, și să mîncăm cu voi". Iar ea a răspuns: "De vei voi, părinte, ca să faci aceasta, apoi să poruncești ca să vină un preot și să săvîrșească aici sfînta slujbă, ca să ne împărtășim cu Prea Curatele Taine ale lui Hristos, că de cînd am plecat de la cetate nu ne-am învrednicit să primim sfințirea acelora." Și îndată egumenul a trimis un monah la mînăstire, ca să cheme un preot și să aducă bucate. Deci, venind preotul a săvîrșit Sfînta Liturghie și s-a împărtășit întîi ea singură, apoi și slujnicele ei cu Prea Curatele Taine. Și au mîncat acolo cu noi - grăiește Pavel episcopul - și a zis stăpîna către egumen: "Rogu-mă sfinției tale, părinte, ca să petreci aici trei zile". Și a făgăduit egumenul. Apoi, sculîndu-se acea fericită femeie s-a rugat Domnului cu dinadinsul și s-a pristăvit. Iar noi, cu lacrimi cîntînd deasupra gropii cîntări, am îngropat-o. Iar în dimineața zilei a doua rugîndu-se, s-a pristăvit și a doua cu pace: Așijderea și cea de a treia a murit în a treia zi. Și, îngropîndu-le pe ele, ne-am întors, slăvind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce face minuni prea slăvite întru sfinții Săi, căruia Se cuvin cinstea și închinăciunea în veci. Amin.



În această zi mai facem și pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci, Apolos și Luție. Vezi pentru dînșii la luna ianuarie în 4 zile, cum și a Sfîntului Mucenic Baripsav care, de la un pustnic luînd sînge de cel curs din prea curată coasta Domnului nostru Iisus Hristos, multe tămăduiri făcea cu dînsul. Pentru aceea, fu ucis noaptea de cei necredincioși.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna septembrie
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.