Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pomenirea Fericitului Nichita ascunsul, plăcut
al lui Dumnezeu, pe care l-a văzut Sozont diaconul
(9 septembrie)

Viețile Sfinților pe luna septembrie



Plăcutul lui Dumnezeu cel ascuns, fericitul Nichita, care se numea Hartularie, s-a născut în Constantinopol, din părinți de neam bun și trecînd prin lume și în taină slujind lui Dumnezeu, I-a plăcut Lui atîta, încît și ușile bisericii i se deschideau singure cînd venea el în mijlocul nopții la rugăciune și sfeșnic aprins nu de mîini omenești îi lumina lui. Despre el se cuvine a ști următoarele:

Un preot dreptcredincios, cu un diacon cucernic, cîștigaseră dragostea cea după Dumnezeu unul către altul, iar după cîtva vreme, prin drăceasca bîntuială, dragostea s-a schimbat în vrajbă. Și numele diaconului era Sozont, iar preotului nu i se știe numele.

Deci, multă vreme petrecînd ei în vrajbă, s-a întîmplat de a murit preotul în mînia aceea. Atunci, diaconul a început a se tulbura cu gîndul și a fi mustrat de conștiință că nu-și dezlegase mînia prin iertare. Deci, s-a dus să caute un părinte duhovnicesc căruia să poată a-i descoperi neliniștea sa; și străbătea locurile cele pustii, căutînd doctor pentru rana inimii sale și, aflînd pe un stareț sporit în fapte bune, mare și sfînt, aceluia i-a mărturisit păcatul mîniei și al vrajbei pe care l-a avut cu preotul și i-a cerut iertare. Iar starețul i-a grăit lui: "Tot cel ce cu credință cere, primește, și celui ce bate i se deschide". Și bine faci, frate, grijindu-te de grabnica dezlegare a acelui mare păcat. Să-ți ajute ție Domnul! Însă nu stă în puterea mea, o, fiule! ca să te împac pe tine cu cel mort. Drept aceea, întoarce-te la Constantinopol de unde ai venit și la biserica cea mare a Sfintei Sofii mergînd, noaptea să stai lîngă frumoasele uși cele mari și pe care îl vei vedea mai întîi venind la uși, să te închini lui și să-i spui de noi, dînd lui această scrisoare pecetluită. Și-ți va fi dînsul ocîrmuitor în păcatul tău.

Iar diaconul, împlinind această poruncă a părintelui său celui duhovnicesc, a mers în cetate și noaptea, tîrziu, a ajuns la ușile bisericii Sfintei Sofia și a stat așteptînd venirea feței celei neștiute. Și, iată, a văzut pe un bărbat apropiindu-se și acela era fericitul Nichita, despre care ne este nouă cuvîntul - iar diaconul, închinîndu-i-se aceluia și sărutîndu-l pe el, i-a dat scrisoarea starețului și i-a spus lui mîhnirea sa, iar bărbatul acela ascultînd cele spuse de diacon și citind scrisoarea de la stareț, zicînd, se tînguia: "Cine sînt eu, mai micul, ca să îndrăznesc a face lucrul cel ce covîrșește puterea mea? Însă, cu rugăciunile celui ce te-a trimis pe tine, nădăjduind, mă voi nevoi pe cît îmi va ajuta Dumnezeu, la lucrul ce mi se poruncește mie". Aceasta zicînd, a stat înaintea ușii și, mîinile spre cer ridicîndu-și, se ruga în șoaptă.

Apoi, plecîndu-și genunchii și lipindu-și capul de pămînt, făcea rugăciunea încet și, după puțin sculîndu-se, a zis: "Deschide lor, Doamne, ușa milostivirii tale". Și, îndată, ușa cea dintîi singură s-a deschis, iar el, luînd pe diacon, au intrat în tindă și, de ușile bisericii apropiindu-se, a zis diaconului: "Aici să stai nemișcat". Iar el singur a făcut închinăciune pe pragul bisericii și s-a deschis ușa și a intrat înăuntru. Și, cînd sta în mijlocul bisericii rugîndu-se, un sfeșnic luminos prins (atîrnat) de bolta bisericii, ce se afla deasupra capului bărbatului acestuia, s-a pogorît și a luminat toată biserica. Apoi, a mers la jertfelnic, dar și acolo ușile singure i s-au deschis; plecîndu-și capul și rugîndu-se în tăcere, a ieșit la diacon, iar ușile toate s-au închis numai la vedere. Aceasta văzînd-o diaconul s-a înspăimîntat și nu îndrăznea să se apropie de bărbatul acela, pentru că o frică mare îl cuprinsese pe el și fața aceluia o vedea ca o față de înger preaslăvită de rugăciune.

Și gîndea în sine diaconul: "Nu cumva înger, iar nu om este acesta ce văd?" Chiar și aceasta nu s-a tăinuit de bărbatul acela, pentru că a zis către diacon: "De ce cu cugetul te tulburi pentru mine, omule? Să crezi că și eu sînt om, zidit din țărînă, născut din sînge și carne, crescut în casă luminoasă și în această cetate, dar darul lui Dumnezeu lucrează și în cei neputincioși. Ci, să mergem pe calea care ne este nouă înainte". Și au mers la locul unde se făcea tîrgul, iar diaconul mergea după el. Apoi, ajungînd acolo la biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciune s-au deschis ușile bisericii și în biserică fiind și rugîndu-se au ieșit, și ușile singure s-au închis. Iar diaconul privind la aceea, nefăcînd nimic altceva, fără numai încetinel zicea cu spaimă în sineși: "Doamne miluiește". După aceea, merseră la biserica Vlahernei; și adeveri mai în urmă diaconul că atît de iute era mergerea lor pe la biserici, precum ar fi zburat o pasăre. Sosind ei la ușile bisericii Vlaherniei, cînd bărbatul acela a făcut rugăciune cu lacrimi, îndată, ca și la celelalte biserici, s-au deschis ușile de la sine; și punînd pe diacon în uși și poruncindu-i ca să privească cu dinadinsul înăuntru, singur a intrat în biserică și, plecîndu-și genunchii, se ruga cu osîrdie. Iar diaconul, stînd în ușă și privind, a văzut lumină înăuntrul bisericii, scăldînd-o cu totul în strălucirea ei. Și un diacon luminos, ieșind din altar, cădelnița atunci toată biserica, iar după puțin timp, a văzut o ceată de preoți îmbrăcați cu haine albe, ieșind din altar în mijlocul bisericii. Apoi, a văzut altă ceată de preoți îmbrăcați în veșminte mohorîte și toți adunîndu-se împreună în mijlocul bisericii cîntau cîntări foarte frumoase și alese, din care nici una n-a putut diaconul să învețe, decît numai "Aliluia".

Deci, bărbatul acela, sculîndu-se de la rugăciunea sa, a zis către diacon: "Frate, să intri înăuntrul bisericii fără de temere și, spre ceata cea de-a stînga privind, ia aminte la preoții cei ce stau, doar vei cunoaște pe preotul acela cu care ai avut vrajbă". Iar diaconul, intrînd cu cutremur și apropiindu-se de omul lui Dumnezeu, privea spre ceata cea din stînga și n-a aflat pe preotul cel căutat. Apoi, bărbatul cel în chip de înger a poruncit diaconului să ia seama la ceata preoților din dreapta și, cercetînd diaconul, a văzut pe preotul acela cu care avea vrajbă și l-a arătat pe dînsul cu degetul omului lui Dumnezeu. Iar el a zis diaconului: "Mergi de spune preotului pe care l-ai cunoscut: Nichita Hartularie stă afară și te cheamă pe tine să vii la dînsul". Iar diaconul, mergînd după porunca lui, a luat pe preot de mîna dreaptă și l-a dus la omul lui Dumnezeu care ieșise afară din biserică. Iar el, căutînd spre dînsul cu ochi blînzi, i-a zis cu glas lin: "Cucernice preot! Să vorbești cu fratele tău, diaconul, și să dezlegați vrajba pe care ați avut-o între voi". Și îndată preotul și diaconul unul la altul și-au plecat genunchii și, cu deplină sărutare, își dezlegară vrajba. Deci, preotul dînd iertare, a intrat în biserică și a stat în ceata sa. Iar omul lui Dumnezeu Nichita, pe pragul bisericii a făcut închinăciune și îndată ușile bisericii s-au închis. Și luînd pe diacon, s-au dus înapoi de unde veniseră. Apoi, mergînd o parte de cale, a zis către diacon: "Frate Sozont, mîntuiește-ți sufletul tău și îl adaugă pe el spre al meu folos. Iar părintelui celui ce te-a trimis pe tine să-i spui: Curăția sfintelor tale rugăciuni și îndrăznirea cea către Dumnezeu poate și pe morți a-i învia". Și, acestea zicînd, s-a dus de la ochii diaconului. Iar diaconul, închinîndu-se la locul acela unde au stat picioarele minunatului bărbat, a mers la stareț, înspăimîntat, dar bucuros, slăvind și mulțumind lui Dumnezeu că s-a învrednicit, prin acel uimitor și minunat chip, a se împăca cu pristăvitul preot, cu rugăciunile acelui rob ascuns al lui Dumnezeu, Nichita Hartularie, care, viețuind în mijlocul poporului și al gîlcevilor, atît de mult a plăcut lui Dumnezeu.



Apoi, se mai face pomenirea sfinților mucenici Hariton și Strator. Acesta din urmă, legat fiind la doi copaci de cedru, l-au rupt în două pentru Hristos. Mai pomenim și pe al treilea sfînt Sinod de două sute de Părinți care s-au adunat în Efes, și au surpat pe rău credinciosul Nestorie la anul 431.

În această zi, se mai face și pomenirea cuviosului părintelui nostru Teofan pusnicul și mărturisitorul, care a urmat lui Hristos de la o vîrstă tînără. El a suferit bătăi de la împărații Caros, Carin și Numerian, pentru mărturisirea numelui lui Iisus Hristos și, fiind mîntuit, s-a pristăvit în pustnicie.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna septembrie
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.