Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pătimirea Sfintei Mucenițe Vasilisa din Nicomidia
(3 septembrie)

Viețile Sfinților pe luna septembrie



În împărăția rău credinciosului Dioclețian nici o altă cetate nu s-a înroșit cu sîngele mucenicilor așa ca Nicomidia, întru care era atîta mulțime de credincioși uciși pentru Hristos, încît într-o lună s-au numărat șaptesprezece mii de mucenici, fără de cele douăzeci de mii care au fost arși în biserică, în ziua Nașterii lui Hristos. Această nevinovată junghere a credincioșilor s-a sfîrșit nu într-o lună, ci multă vreme s-a întins, fiind acea urmărire grea și cumplită prigonire, între care, cîți creștini uciși au fost, cine poate să-i numere, fără numai singur Dumnezeu, Cel ce numără mulțimea stelelor.

În aceeași cetate a Nicomidiei a pătimit și această sfîntă mu-ceniță Vasilisa. Și slava Atotputernicului Dumnezeu știe că nu numai în oamenii cei desăvîrșiți, ci și în copiii cei mici poate să-și arate puterea Sa cea mare. Pentru că această muceniță a fost fecioară de nouă ani, mireasă curată a cerescului Mire și fiind pusă înaintea ighemonului Alexandru al Nicomidiei cu așa îndrăzneală a mărturisit pe Hristos, încît toți s-au mirat de buna înțelegere și de sloboda ei limbă, căci ca un bărbat desăvîrșit, așa se lupta cu chinuitorul pentru cinstea Domnului. Pe aceasta, după multe cuvinte îmbunătoare și făgăduințe, văzînd-o prigonitorul neplecată, a poruncit să o bată peste obraz, iar ea a mulțumit lui Dumnezeu. Apoi a poruncit s-o dezbrace de haine și cu vergi să o bată, iar ea a dat lui Dumnezeu mai multă mulțumire. Deci, mîniindu-se ighemo-nul, a poruncit să o bată și mai mult. Și atîta o bătură peste tot trupul, încît s-a făcut trupul ei numai o rană, iar ea striga: "Doamne, mulțumesc Ție de toate".

După aceea prigonitorul a poruncit să i se sfredelească gleznele și, legînd-o cu funia, să o spînzure cu capul în jos, iar sub dînsa să se aprindă focul, deasupra căreia să se pună smoală, pucioasă, untdelemn și plumb, ca din acea silnică durere și de iuțimea focului degrabă să-i iasă sufletul. Sfînta, pătimind așa, se simțea ca într-o răcorire a raiului și cînta lăudînd pe Dumnezeu. Văzînd ighemonul că nu ia în seamă chinuirea lui, a poruncit să ardă un cuptor și acolo să o arunce pe sfînta. Iar ea, însemnîndu-se cu semnul cinstitei Cruci, a intrat în mijlocul văpăii și, stînd multă vreme în focul arzător, a fost păzită fără vătămare. Toți cei ce vedeau se spăimîntară și nu pricepeau acea preaslăvită vedere. Apoi, scoțînd pe Vasilisa din cuptor, a dat drumul la doi lei asupra ei ca s-o mănînce. Dar sfînta, rugîndu-se, a rămas nevătămată de fiare, că rugăciunea cea feciorească, ca și a lui Daniil, a astupat gurile leilor.

Văzînd acestea, ighemonul Alexandru s-a spăimîntat și a fost în uimire multă vreme. După aceea a zis: "Acestea sînt judecățile lui Dumnezeu!" și îndată a căzut la picioarele sfintei, zicînd: "Miluiește-mă, roaba cerescului Împărat și Dumnezeu, și mă iartă pe mine de cîte răutăți ți-am făcut, iar pe Dumnezeul tău roagă-L pentru mine să nu mă piardă pentru tine, căci iată și eu de acum cred într-Însul". Atunci sfînta muceniță, deschizîndu-și gura, a preamărit cu mare glas pe milostivul Dumnezeu, care a luminat orbirea ighemonului și la cunoștința adevărului l-a povățuit. Apoi, chemînd pe episcopul Antonin, i-a poruncit să-l povățuiască și, învățîndu-l credința, să-l boteze.

Mare bucurie a fost credincioșilor ce se aflau acolo pentru întoarcerea lui Alexandru care, fiind botezat, se căia de păgînătatea sa dinainte și pentru tirania cu care pierdea pe cei ce mărturiseau pe Hristos. Apoi se rugă Sfintei Vasilisa să-i ceară milă de la Dumnezeu, prin ale cărei mijlociri și rugăciuni în puțină vreme, plin de adevărată pocăință, s-a mutat la Domnul în mărturisirea cea bună și s-a îngropat de credincioși cu cinste. Iar sfînta, după îngroparea lui, a ieșit din cetate ca la trei stadii și, oprindu-se, a aflat o piatră și stînd pe dînsa s-a rugat și îndată a curs apă din piatră, din care, bînd, s-a depărtat puțin de acolo și, plecîndu-și genunchii la pămînt cu rugăciune, și-a dat Domnului duhul său.

Înștiințîndu-se de aceasta, episcopul Antonin a mers și a îngropat pe sfînta, făcîndu-i mormîntul aproape de piatră, unde cu rugăciunea ei a ieșit apa. Prin rugăciunile Sfintei Vasilisa, Doamne, varsă peste noi mila Ta cea mare și bogată. Amin.



În această zi mai facem pomenirea sfințitului mucenic Aristion, episcopul Alexandriei, cum și pomenirea Cuviosului părintelui nostru Teoctist, care a fost împreună pustnic cu marele Eftimie. Catalogul de mucenici cel latinesc în această zi pune pomenirea sfintei Fiva, pe care Sfîntul Apostol Pavel, în scrisoarea cea către Romani, la capitolul 17 o pomenește, zicînd: "Încredințez vouă pe Fiva, sora noastră, care este slujitoarea Bisericii din Kencreas, ca să o primiți în Domnul cu vrednicia sfinților și să o ajutați ori de ce lucru va avea trebuință de la voi. Căci aceasta a fost folositoare multora și mie însumi". Kencreas era sat și liman de corăbii în Corint.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna septembrie
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.