Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Areta din Pecerska
(24 octombrie)

Viețile Sfinților pe luna octombrie


Este drept a mulțumi lui Dumnezeu, întotdeauna cu vrednicie, nu numai pentru întîmplările cele bune, ci și pentru cele rele. Căci aceasta nu numai că înmulțește darul dreptului, precum i s-a făcut lui Iov, ci și pe cel mai păcătos om îl preface în sfînt desăvîrșit, precum s-a adeverit cu acest cuvios. Așa mărturisește pentru el Fericitul Simion, care era el însuși văzător.

Era în mănăstirea Pecerska un monah cu numele Areta, de neam din cetatea Poloțk, care avea ascunsă multă bogăție în chilia sa. Și atît de mult era cuprins de zgîrcenie, încît niciodată nu dădea vreun ban milostenie săracilor, nici pentru el nu cheltuia nimic. Într-o noapte, venind tîlharii, i-au furat toată averea lui. Atunci el, de mult necaz și întristare, puțin a lipsit de nu și-a pierdut singur viața și a început a asupri pe cei nevinovați și pe mulți a chinuit fără dreptate. Frații îl rugau să înceteze cu toate acestea și-l mîngîiau, zicîndu-i: "Frate, îndreaptă-ți spre Domnul grija ta și El te va hrăni". Însă el nu asculta nicidecum și cu cuvinte aspre îi ocăra pe toți.

După cîteva zile s-a îmbolnăvit de o boală cumplită și era aproape de moarte, cînd nici atunci nu înceta cîrtirea și hula. Dar iubitorul de oameni, Domnul, Care voiește ca toți oamenii să se mîntuiască, a arătat mila Sa spre dînsul. Căci, zăcînd în boala aceea ca mort, nemaiputînd vorbi, deodată în auzul tuturor, a început a striga cu glas mare: "Doamne, miluiește-mă! Doamne, iartă-mă! Doamne greșit-am! căci a Ta este bogăția, nu plîng eu pentru aceasta". Și după aceasta s-a sculat îndată din boală și a spus fraților că pricina strigării sale a fost această arătare: "Am văzut, zicea el, venind la mine îngerii și mulțimea diavolilor și au început a mă cerceta pentru bogăția mea cea cîștigată necinstit. Diavolii ziceau că nu au lăudat pe Domnul pentru aceasta, ci au hulit și de aceea este al nostru și nouă ne va fi dat". Iar îngerii ziceau către mine: "O, ticălosule de om! De ai fi mulțumit lui Dumnezeu pentru averea ta cea răpită, ți s-ar fi socotit aceasta ca o milostenie, precum s-a socotit lui Iov. Căci de ar face cineva milostenie, mare este înaintea lui Dumnezeu, fiindcă al său bine îl face de bunăvoie. Dar averea jefuită aduce cu sine ispita diavolească, dacă omul nu poate răbda această pagubă, căci vrînd diavolul să arunce pe om în hulă, îi face lui aceasta, iar mulțumitorul, de ar fi jefuit, dacă pe toate lui Dumnezeu le socotește, pentru aceasta este întocmai cu milostenia". Acestea zicîndu-le îngerii către mine, eu am strigat: Doamne iartă-mă! Greșit-am, Doamne! A Ta este avuția, nu plîng pentru aceasta! Și atunci îndată au dispărut diavolii, iar îngerii s-au bucurat și, socotindu-mi argintul cel furat în loc de milostenie, s-au dus".

Acestea auzindu-le frații, au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce povățuiește la cale a pocăinței pe cei ce greșesc și le arată lor o putere ca aceasta. Iar fericitul Areta, fiind povățuit de Dumnezeu, de atunci cu totul s-a schimbat spre bine, cu mintea și cu obiceiul, încît toți se mirau și grăiau despre dînsul cu cuvintele Apostolului: "Unde s-a înmulțit păcatul, acolo a prisosit darul. Căci pe acela care mai înainte nimeni nu putea să-l întoarcă de la hulă, acesta acum niciodată nu se mai abate la rău, lăudînd, slăvind și mulțumind lui Dumnezeu în toate zilele, cu cuvintele lui Iov: "Domnul a dat, Domnul a luat, precum a voit Domnul așa a făcut, fie numele Domnului binecuvîntat". La fel se căia cu osîrdie și de celelalte greșeli ale sale, dorind sărăcia cea nefățarnică, ascultarea nu numai înaintea ochilor, apoi curăția cea din afară și cea dinlăuntru, nevoindu-se în rugăciune neîncetată, în post nemăsurat și în alte bunătăți trupești și sufletești. Toate acestea i le-au adus lui fapta bună a mulțumirii, mai mult decît argintul și aurul, îmbogățindu-se în Dumnezeu cu fapte bune, la care apoi, după osteneli îndelungate, s-a mutat la veșnica odihnă și a fost așezat cu cinste într-o peșteră, unde prin nestricăciunea cea făcătoare de minuni a moaștelor sale mărturisește fericirea sa cea întocmai cu a milostivilor, cu care s-a miluit. Prin ale cărui sfinte rugăciuni, să dea Dumnezeu ca și noi, viețuind cu mulțumire, să fim fericiți împreună cu dînsul întru împărăția cerească și dăm mulțumită lui Dumnezeu în Sfînta Treime, întru nesfîrșiții veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna octombrie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site