Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pomenirea Sfîntului și fericitului Iacob de la Borovițchi
(23 octombrie)

Viețile Sfinților pe luna octombrie


Patria cea de jos a fericitului Iacob și nașterea sa, unde și din cine s-a născut, nu se știe de noi, tăinuindu-se prin dumnezeiască voire; pentru aceea, ca să știm cu încredințare că sfinții lui Dumnezeu nu caută patria cea de jos, ci pe cea de sus, nu cu seminția neamului pămîntesc se laudă, ci se sîrguiesc a fi într-o ceată cu locuitorii cei cerești, se laudă nu cu tatăl cel trupesc, ci cu cel duhovnicesc, cu Bunul Dumnezeu Care este pretutindeni. Știm că acest vrednic făcător de minuni, deși a avut naștere trupească, a petrecut cu viață duhovnicească, arzînd cu duhul și slujind Domnului; deși în trup material a fost, a avut mintea celor spirituali, adică a avut pe sfinții îngeri împreună-viețuitori și împreunăvorbitori; deși a locuit pe pămînt, însă prin dumnezeiască vedenie stă înaintea lui Dumnezeu Care petrece în ceruri, făcîndu-se întru toateca o slugă a lui Dumnezeu, fiind credincios în răbdare multă, în necazuri, în primejdii, în nevoi, în ostenelii, în privegheri și în posturi.

Sfîrșindu-și alergarea vremelnicei vieți, celei cu multe necazuri, sufletul lui cel drept, împodobit prin fapte bune ca o mireasmă, a fost dus de îngerii lui Dumnezeu în cămara Mîntuitorului. Iar trupul cel cinstit creștinește a fost pus în raclă și, sosind vremea preamăririi sfîntului, racla cu cinstitele lui moaște au fost duse în stăpînirea Novgorodului, în apropiere de satul care se numea Borovițchi, fiind purtate pe o bucată de gheață pe rîul ce curgea pe acolo, care se numea Nistea, plutind împotriva curentului apei către țărmul Borovițchiului. Aceasta s-a întîmplat cu dumnezeiască voie, în marțea săptămînii celei luminate. Oamenii care locuiau acolo, fiind cuprinși de îndoială, nu au primit de la început moaștele făcătoare de minuni ale multplăcutului lui Dumnezeu, ci, nesuferindu-le și legîndu-le cu funia, le-au dat înapoi pe rîu. Însă moaștele făcătoare de minuni iarăși s-au întors la cei ce le-au lepădat, plutind către același loc. Dar nici așa nu au putut oamenii care locuiau acolo să vină la cunoștința minunii care se făcuse, căci racla plutea cu moaștele împotriva curgerii rîului și iarăși au lepădat-o. Deci, s-au lipsit de comoara cea dată de Dumnezeu și pe care ei n-o primeau. De vreme ce poporul care locuia acolo era simplu și, nu din răutate, ci din neștiință făcea toate acestea, lesne li s-a iertat lor ceea ce făcuseră. Pentru aceasta, a treia oară plutind sfintele moaște la locul ce s-a zis mai înainte, fericitul făcător de minuni s-a arătat în vis unor cinstiți și cucernici bărbați, zicîndu-le: "Pentru ce, dreptcredincioșilor, iubitori ai creștinătății, nu mă primiți pe mine care sînt creștin în Hristos cu dreaptă credință? Oare pentru neștiința numelui meu? Dacă vă trebuie să-l știți pe acesta, aflați că eu mă numesc Iacov, primitorul numelui lui Iacov, fratele Domnului".

Aceste cuvinte auzindu-le în vedenie din fericita gură a cuviosului, îndată ce s-au sculat din somn, s-au umilit și, spunîndu-le celorlalți oameni, îndată au alergat cu mult popor la locul unde tîrîse cu îndrăzneală sfintele moaște ale cuviosului Iacov, căutîndu-le cu dinadinsul iar cînd le-au aflat, s-au veselit. Apoi l-au scos cu cucernicie din apă la marginea rîului și, punîndu-le în aceeași raclă cu cinste, au așezat împrejurul ei copaci și s-au dus de acolo.

Preabunul Dumnezeu, preamărind pe plăcutul Său, a dat putere sfintelor lui moaște de a face minuni, tămăduind multe neputințe, lucrul pe care văzîndu-l oamenii, au dat mulțumire Preamilostivului Dumnezeu, Cel ce le-a trimis un doctor ca acesta, fără de plată. Iar pe cuviosul făcător de minuni și tămăduitor de boli l-au cinstit și, vrînd să-l pună la loc de cinste, au mers la Prea Sfințitul Teodosie, arhiepiscopul marelui Novgorod, și i-au spus toate minunile care se făceau cu vrednică încredințare. Iar el îndată a înștiințat prin scrisoare pe Înalt Prea Sfințitul Macarie, mitropolitul a toată Rusia și, luînd sfat bun de la dînsul, degrabă a cercetat cu dinadinsul minunile sfîntului de la cei ce cîștigaseră tămăduiri de neputințele lor. Dovedindu-se toate adevărate și nemincinoase, a trimis pe Constantin, egumenul de la mănăstirea Nașterii Maicii Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, cu preoți și diaconi, în satul Borovițchi, și au mutat cu evlavie cinstitele și de minuni făcătoarele moaște ale sfîntului și dreptului Iacob, în biserica cea nouă a Pogorîrii Sfîntului.

Moaștele au fos așezate la ușa dinspre miazăzi a bisericii, în anul de la zidirea lumii 7053 (sau în anul 1545 după Hristos), în ziua a douăzeci și treia a lunii octombrie. În acestă zi s-a hotărît să se prăznuiască pomenirea cea de peste an a fericitului de minuni făcător, întru slava Celui preamărit între sfinți, a lui Iisus Hristos Dumnezeul, în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna octombrie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site