Viața Cuviosului Părintelui nostru Damian Prezbiterul, tămăduitorul Pecerskăi
(5 octombrie)
Cei cuprinși de multe boli sufletești și trupești, de vor chema în ajutorul lor pe prezbiterii care ung cu untdelemn sfințit, după cum zice Sfînta Scriptură, precum și pe acest prezbiter tămăduitor bine primit de Dumnezeu, adică pe fericitul Damian, - care cu dumnezeiască plăcere s-a nevoit în Sfînta Mănăstire Pecerska, în vremea egumeniei cuviosului Teodosie - mult se vor folosi sufletește și trupește. Pentru că acest călugăr vrednic de cinste a urmat cu toată rîvna viața cea îngerească a cuviosului părinte și povățuitor al său Teodosie, în toate lucrurile cele bune. Mulți au mărturisit despre viața lui cea îmbunătățită, despre smerenia și ascultarea lui, încît toți i se supuneau. Dar mai ales cei ce viețuiau cu dînsul în chilie au văzut blîndețea lui, nedormirea lui în toate nopțile, citirea cu osîrdie a cărților sfinte și scularea lui adeseori la rugăciune.
Aceasta și multe altele se spuneau despre acest bărbat: că postea mult și că era înfrînat, astfel încît în afară de pîine și de apă nimic altceva n-a mîncat pînă în ziua morții sale. Drept aceea, s-a învrednicit de la Domnul și cu facerea de minuni, dar, în mod deosebit, cu darul tămăduirilor, dar pe care l-a avut mai înainte Damian, cel de un nume cu el. De-i aducea cineva vreun copil cuprins de vreo boală sau un om vîrstnic, bolnav fiind, de era adus în mănăstire la cuviosul Teodosie, apoi el poruncea acelui fericit Damian să facă rugăciune asupra acelui bolnav. Iar acesta, cu smerenie și cu adîncă umilință, socotindu-se nevrednic de darul tămăduirii, făcea rugăciuni asupra celui bolnav și îl ungea cu untdelemn sfințit, apoi, cu darul lui Dumnezeu, toți primeau tămăduire și se însănătoșeau.
După ce fericitul Damian a viețuit mulți ani în osteneli călugărești cu dumnezeiască plăcere și a săvîrșit multe fapte spre folosul sufletesc, s-a făcut vrednic de veșnica viață și ajungînd la sfîrșitul acestei vremelnice vieți, a căzut bolnav și, aproape de moarte fiind, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, învrednicește-mă să fiu părtaș slavei sfinților Tăi și cu aceștia să mă împărtășesc Împărăției Tale; dar, rogu-te, Stăpîne, să nu mă desparți pe mine de părintele și povățuitorul meu, cuviosul Teodosie, ci împreună cu el să mă numeri întru lumina Ta, pe care ai pregătit-o drepților". Așa rugîndu-se, a venit îndată îngerul lîngă patul lui, în chipul cuviosului Teodosie, care, căzînd pe pieptul lui și sărutîndu-l cu dragoste, zicea către el: "Iată, o, fiule, fiindcă te rogi, Domnul m-a trimis acum ca să te vestesc că după cererea ta îți va fi ție și cu sfinții Lui te va număra și cu aceia te vei sălășlui în Împărăția cerească a Stăpînului. Iar cînd Domnul Dumnezeu îți va porunci ca să te muți din lumea aceasta și să te duci la El, atunci nu ne vom mai despărți de tine și împreună vom fi întru lumina aceea".
Zicînd acestea, s-a făcut nevăzut de la dînsul, iar fericitul Damian a înțeles că de la Dumnezeu i s-a făcut această descoperire, căci nu l-a văzut pe cel care i-a grăit nici intrînd pe ușă, nici ieșind, ci în locul unde i s-a arătat, tot în acel loc s-a făcut nevăzut. De aceea degrabă a chemat pe omul care-i slujea și l-a trimis la cuviosul Teodosie ca să-l roage să vină la dînsul. Sfîntul, venind îndată, fericitul Damian i-a zis cu fața veselă: "Părinte, va fi oare așa precum mi te-ai arătat mie acum și mi-ai făgăduit?" Iar cuviosul, ca cel care nu știa despre ce este vorba, i-a răspuns: "Nu știu, fiule, ce este aceea ce ți-am făgăduit". Atunci fericitul Damian i-a spus cum singur s-a rugat și cum i s-a arătat lui acela care i-a dat făgăduința în chipul cuviosului. Auzind acestea, insuflatul de Dumnezeu, Teodosie, a lăudat pe Dumnezeu și lăcrimînd, a zis: "Adevărat, fiule, așa va fi, precum îți este făgăduit, căci îngerul lui Dumnezeu ți s-a arătat în chipul meu, iar eu, fiind păcătos, cum pot să fiu astfel de făgăduitor al slavei aceleia care este gătită drepților?" Iar fericitul Damian, auzind această înștiințare, s-a bucurat și avea multă nădejde în Domnul. După aceasta s-au adunat frații și pe toți i-a sărutat și în bună mărturisire și-a dat sufletul său cu pace în mîinile Domnului. Și venind la dînsul îngerii, s-a luminat el la față, arătînd bucuria despărțirii sufletului de trup. Atunci cuviosul Teodosie a poruncit să bată toaca pentru ca să audă și ceilalți frați și așa, cu cîntare mare și cu multă cinstire, a fost îngropat în peșteră, cinstitul trup al plăcutului lui Hristos, întru cinstirea lui Dumnezeu celui slăvit în Sfînta Treime care, cu rugăciunile tămăduitorului Damian, să ne învrednicească și pe noi unde nu este durere și a fi părtași împărăției Sale, în vecii vecilor. Amin.
La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna octombrie
Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.
