Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuviosul Acachie Ascultătorul
(29 noiembrie)

Viețile Sfinților pe luna noiembrie


Acest cuvios Acachie, a cărui viață o mărturisește Sfîntul Ioan Scărarul, ca pildă de ascultare - în cuvîntul al patrulea cel pentru ascultare -, din tînără vîrstă lepădîndu-se de lume, a alergat la o mînăstire, din Asia. Îmbrăcîndu-se în chipul monahicesc, petrecea viața pustnicească, simplu fiind, dar înțelept. Și era în acea mînăstire un bătrîn trîndav și foarte mînios.

Acesta, nu se știe cum - zice Sfîntul Ioan Scărarul - a luat de ucenic pe pururea pomenitul și de un nume cu nerăutatea, adică Acachie, pilda ascultătorilor și împreună pătimitor cu mucenicii, care suferea grele pătimiri de la acest bătrîn, de necrezut multora. Căci nu numai cu ocări și cu necinstiri îl asuprea pe dînsul, ci și cu bătăi și cu răni îl chinuia. Iar răbdarea lui era fără de margini.

Deci văzîndu-l pe dînsul un stareț, potrivit povestirii Sfîntului Ioan Scărarul, l-a adus pildă și dovadă de faptă bună a ascultării, în cuvîntul său. Văzîndu-l în fiecare zi, ca un rob cumpărat, cele mai grozave rele pătimind, de multe ori zicea către dînsul: "Ce este, frate Acachie? Cum te afli astăzi? Cîștigat-ai vreo cunună?" Iar el îndată îi arăta uneori ochiul învinețit, iar alteori grumazul sau capul rănit.

Deci, cunoscînd starețul că răbdarea lui nu este dobitocească și fără de socoteală, zicea către dînsul: "Bine, bine, frate, rabdă cu bucurie și te vei folosi".

Deci petrecea sub învățătura bătrînului aceluia nemilostiv, răbdînd unele ca acestea, nu un an, nici doi, nici trei, ci nouă ani - fiindcă el ajunsese acum întru măsura faptelor bune, hotărîte de Cel ce știe inimile și rărunchii tuturor -, s-a dus către Domnul, ca să ia de la El cununa răbdării și a muceniciei, și ca un mucenic să se odihnească.

Îngropat fiind în cimitirul părinților, bătrînul Sfîntului Acachie, după cinci zile s-a dus la stareț și a zis către el: "Părinte, fratele Acachie a murit". Iar starețul, auzind, a zis către dînsul: "Crede-mă, bătrînule, eu nu cred că a murit fratele Acachie". Iar el a zis a doua oară: "Dacă nu mă crezi, vino și vezi".

Deci s-a sculat starețul degrabă și au venit la cimitir amîndoi, împreună cu bătrînul fericitului nevoitor. Apoi, ajungînd la mormînt, a strigat cinstitul stareț, ca și către un viu, către cel ce cu adevărat și după adormire era viu, și a zis: "Frate Acachie, ai murit?" Iar ascultătorul cel bine cunoscător, și după moarte arătînd ascultare, a răspuns către marele stareț, zicînd: "N-am murit, părinte! Cum este cu putință să moară omul care este săvîrșitor al ascultării?"

Atunci bătrînul, cel ce fusese mai înainte stareț al Sfîntului Acachie, auzind aceste cuvinte ale celui ce și după moarte era ascultător, înfricoșîndu-se, a căzut pe fața sa cu lacrimi și, cerînd de la egumenul lavrei o chilie aproape de mormîntul sfîntului său ucenic, cu întreagă înțelepciune a petrecut cealaltă parte din viață, zicînd către părinți "ucidere am făcut!"

Deci, dumnezeiescul Acachie, întru nevoințe ca acestea petrecîndu-și viața, s-a mutat cu fericire din viața cea vremelnică, a luptelor și a nevoințelor, la cea veșnică, în care sînt învistierite bunătățile. Iar cinstitul lui trup, păzindu-se mai presus de fireasca descompunere și putrezire, cu dumnezeiască putere a rămas întreg.

Odată, sosind vremea secerișului, monahii care locuiau în acea mînăstire, avînd obicei să iasă la seceriș ca să-și cîștige pîinea cea de peste an, au lăsat doi din frați în mînăstire, unul bolnav, iar altul spre păzirea mînăstirii.

S-a întîmplat însă ca, puțin după plecarea lor, să moară cel bolnav. Iar celălalt, fiind singur și nefiind harnic spre îngroparea fratelui, văzînd mormîntul minunatului Acachie bun de a îngropa și trupul fratelui celui ce murise, și socotind că Sfîntul Acachie, cum a fost ascultător în viață, așa va fi și după moarte, a deschis mormîntul lui și a pus peste trupul sfîntului trupul fratelui celui mort.

Mergînd a doua zi la cimitir, a aflat trupul fratelui, pe care îl pusese împreună cu sfîntul, lepădat afară. Deci el, luîndu-l, l-a pus iarăși în mormîntul sfîntului. Iar după ce iarăși l-a pus, în același chip l-a aflat afară.

A doua zi, se judeca cu sfîntul și zicea către dînsul: "Eu am auzit de tine, Sfinte Acachie, că tu, ca nimeni altul, ai iubit ascultarea, răni și bătăi de tot felul răbdînd pentru dînsa. Dar acum văd că te-ai făcut neascultător, mîndru și neiubitor de frați. Căci mă vezi că sînt slab, neputincios și singur, și nu pot să sap altă groapă și tu nu voiești atîta lucru să mă ajuți, ca să primești pe fratele, ci îl lepezi? Deci, ori lasă-l pe dînsul să zacă împreună cu tine, ori dacă iarăși vei face aceasta și nu vei primi, atunci nu te voi mai suferi pe tine, ci te voi scoate din mormînt și te voi lepăda afară, ca pe un nesupus, iar trupul fratelui îl voi pune în locul tău".

Deci, punîndu-l pe el iarăși în mormîntul sfîntului, s-a dus. Venind a doua zi la mormînt, a aflat pe fratele cel pus de dînsul zăcînd în mormîntul sfîntului, iar pe sfînt nu l-a aflat. Și de atunci pînă acum se vede mormîntul deșert, avînd numirea: mormîntul Sfîntului Acachie.

Așa preamărește Dumnezeu în cer și pe pămînt pe cei ce-L preamăresc pe El aici pe pămînt!


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna noiembrie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site