Make your own free website on Tripod.com

Monahul care n-a osîndit pe nimeni
(30 martie)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna martie


Cuviosul Anastasie Sinaitul poveștește astfel: Un bărbat în rînduiala monahicească își cheltuia zilele în toată nepurtarea de grijă și, în lenevire petrecîndu-și viața, s-a apropiat de sfîrșit. Și, după ce s-a îmbolnăvit cu durere de moarte și s-a apropiat de cea din urmă răsuflare, nu se temea deloc de moartea sa, ci cu toată mulțumirea, vesel și zîmbind, se despărțea de trup; iar frații și părinții care ședeau lîngă el, împreună cu egumenul, i-au zis: "Noi te-am văzut, frate, că în nebăgare de seamă ți-ai petrecut viața și nu știm de unde îți este în ceasul acesta înfricoșat această veselie și zîmbire? Însă, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru întărindu-te, scoală-te de ne spune, ca toți să știm și să preamărim pe Dumnezeu".

Iar fratele, ridicîndu-se puțin de pe pat, a zis către dînșii: "Cu adevărat, cinstiți părinți, în toată nebăgarea de seamă mi-am petrecut viața și acum s-au adus înaintea mea scrise toate lucrurile mele cele rele. Apoi s-au citit și mi-au zis îngerii lui Dumnezeu: "Le știi pe acestea?" Iar eu le-am răspuns: "Adevărat, le știu. Însă de cînd m-am lepădat de lume și m-am călugărit, n-am osîndit nici un om, nici răutate asupra cuiva n-am ținut și mă rog ca să se împlinească cuvîntul lui Hristos, Care a zis: Nu osîndiți, ca să nu fiți osîndiți; iertați și se va ierta vouă.

Pe acestea zicîndu-le, îndată sfinții îngeri au rupt zapisul păcatelor mele. Și, de aceea, mă duc cu bucurie și fără de mîhnire către Dumnezeu".

Aceasta zicînd fratele acela, și-a dat cu pace sufletul său în mîinile Domnului".


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna martie


Copyright © 1999-2000 BullSoft. All Rights Reserved.