Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Sfinții Mucenici Teodora și Didim ostașul
(27 mai)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna mai


Pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, era mai mare în cetatea Alexandriei ighemonul Evstratie. Împărații aceia au dat poruncă contra creștinilor ca, ori să jertfească zeilor, ori să fie munciți. Ighemonul, șezînd la judecată, a poruncit să aducă înaintea sa pe Teodora, fecioara cea creștină, care nu de mult era prinsă și păzită în temniță. Deci, fiind adusă înaintea lui, i-a zis judecătorul: "Fecioară, de ce credință ești tu?" Ea a răspuns: "Sînt creștină". Judecătorul zise: "Ești liberă sau roabă". Teodora răspunse: "Ți-am spus că sînt creștină, deoarece, venind Hristos, m-a eliberat de păcat; și astfel sînt născută din părinți slăviți în această lume deșartă".

Ighemonul, căutînd spre dregătorul cetății care se numea Luchie, i-a zis: "Știi pe fecioara aceasta?" Luchie a răspuns: "Da, o știu cu adevărat, că este de neam bun și cinstit". Ighemonul zise către dînsa: "Fecioară, dacă ești de neam bun și cinstit, de ce n-ai voit să te măriți după bărbat?" Fecioara răspunse: "Pentru Hristos m-am lepădat de nuntă, că Domnul nostru Iisus Hristos, venind în lume, ne-a mîntuit din stricăciune, prin nașterea Sa din Preacurata Fecioară, Maica Lui, și ne-a făgăduit viața veșnică; dar eu, crezînd în El, am voit să petrec în feciorie pentru dragostea Lui pînă la sfîrșitul meu".

Judecătorul a zis: "Împărații noștri au poruncit ca pe voi, fecioarele care voiți să vă păziți fecioria voastră, totdeauna să vă aducem la închinarea zeilor; iar de nu veți voi să vă închinați zeilor, să vă dăm în case de desfrînare". Fecioara a răspuns: "Mi se pare că tu știi bine că Dumnezeu caută la voința inimii, de vreme ce este știutor de inimi. El știe cugetele noastre și scopul nostru îl primește ca pe un lucru singur. El știe voința mea care este să-mi păzesc fecioria neîntinată și chiar dacă vei porunci, precum te lauzi, să mă necinstească cu sila, aceea nu va fi necurățenia trupului meu, ci silire și pătimire. Dacă mi-ai tăia capul, sau mîna, ori piciorul și de-mi vei lua fecioria cu sila, tot mucenița lui Hristos mă vei face, iar nu desfrînată. Deci, Stăpînul meu este puternic, ca fecioria mea cea făgăduită lui, s-o păzesc întreagă ca pe o parte a Sa, precum va voi".

Judecătorul a zis: "Nu dori să-ți necinstești neamul tău cel bun, nici să te dai spre batjocură și rîs; de vreme ce ești fiică de părinți cinstiți și slăviți, precum se spune despre tine". Fecioara a răspuns: "Preamăresc pe Hristos Dumnezeul meu, Cel ce mi-a dat neam bun și cinstit și nădăjduiesc spre dînsul, că va păzi întreagă pe porumbița sa". Judecătorul a zis: "Pentru ce te amăgești, crezînd în Omul cel răstignit, ca într-un Dumnezeu? Oare te va izbăvi el din mîinile celor ce vor să te ia spre desfrînare? Să nu socotești că dacă te vei duce în desfrînare, vei ieși curată de acolo?"

Teodora a răspuns: "Cred în Hristos, Cel ce a pătimit pe vremea lui Ponțiu Pilat, că mă va izbăvi din mîinile necuraților și va păzi nespurcată pe credincioasa roaba Sa". După aceasta, judecătorul i-a dat timp de trei zile ca să se gîndească; dar ea voia îndată să pătimească munci, spunîndu-i că și după trei zile și chiar după mai multe, scopul și dorința nu va fi alta, decît numai să moară pentru Hristos, Dumnezeul său. Deci, a trimis-o iarăși în temniță și, după trei zile, a scos-o și a pus-o din nou de față la judecată. Ighemonul, văzînd-o petrecînd neschimbată în sfînta credință, a poruncit să o dea spre batjocură.

Dar, fiind dusă, s-a rugat Domnului, zicînd: "Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai îmblînzit în priveliște necuvîntătoarele fiare înaintea feței Sfintei Tecla, îmblînzește pe aceste fiare cuvîntătoare, care sînt mai sălbatice și mai fără de rușine și care s-au adunat ca să spurce curăția trupului meu. Cel ce ai izbăvit pe Susana din mîinile desfrînaților bătrîni, izbăvește-mă și pe mine roaba ta de același fel de desfrînați. Nu lăsa să se spurce trupul meu ca unul ce Ție unuia este sfințit. Tu, Cel ce ai alungat de la mine pe nevăzuții vrăjmași, care de multe ori se sileau tîlhărește și în taină să fure vistieria fecioriei mele, gonește și acum, mă rog, pe acești nelegiuiți, care s-au pregătit să răpească tîlhărește bogăția mea. Doamne Dumnezeul meu, vino spre apărarea mea și fă cu atotputernica tărie, ca să ies curată și neatinsă din mîinile celor necurați și voi preamări sfînt numele Tău".

Pe cînd Sfînta Teodora se ruga astfel, spurcații poftitori stăteau afară din casă și se certau între ei, care să intre mai întîi la fecioară. Atunci, un oarecare tînăr voinic, îmbrăcat ostășește, a venit la ei și, împingîndu-i pe toți, a intrat în casă la fecioară înaintea tuturor, neîndrăznind nimeni să-l împiedice sau să-l întrebe ceva. Acela era unul din frații cei credincioși, cu numele Didim, care, fiind îndemnat de Dumnezeu, a venit acolo într-adins în chip de ostaș, nu pentru faptă de păcat, ci spre apărarea fecioarei. Deci, văzîndu-l Sfînta Teodora, s-a înspăimîntat. Atunci fericitul Didim a zis către dînsa: "Nu te teme, soro, că, deși mă vezi lup pe dinafară, înăuntru sînt mielușel și frate cu tine în sfînta credință. Eu am venit aici să te izbăvesc pe tine, care ești roaba și porumbița Dumnezeului meu! Deci, să schimbăm hainele. Tu să te îmbraci într-ale mele și eu într-ale tale, ca, astfel fiind tu acoperită cu hainele mele, să duci de aici întreagă fecioria ta; iar eu, în îmbrăcămintea ta, să intru în nevoința mucenicească, să mă arăt că sînt adevărat ostaș al lui Hristos. Deci, sfînta fecioară s-a învoit la acestea, de vreme ce a cunoscut că acel ostaș a fost trimis la dînsa de Dumnezeu.

După ce și-au schimbat îmbrăcămintea, adică fecioara s-a îmbrăcat cu hainele cele bărbătești și ostășești, iar tînărul într-ale fecioarei, tînărul a zis către fecioară: "Cînd vei ieși de aici, să-ți acoperi fața, ca și cum te-ai rușina, că toți, rușinîndu-se, vor ieși de aici; și astfel nu te vor cunoaște avînd fața acoperită. Fecioara, făcînd astfel, a ieșit în haină ostășească cu fața acoperită și s-a dus într-ale sale, lăudînd pe Dumnezeu pentru purtarea Lui de grijă, că într-un chip ca acela a izbăvit-o din mîinile necuraților poftitori, ca pe o pasăre din laț și ca pe o oaie de lupi. După ieșirea Sfintei Teodora, a intrat în casa aceea un alt tînăr cuprins de pofta desfrînării și a găsit bărbat în loc de fecioară.

Atunci s-a înspăimîntat și a strigat, zicînd: "Ce este aceasta? Oare fecioara s-a prefăcut în bărbat? Am auzit spunîndu-se de creștini, că odată Hristos al lor a prefăcut apa în vin, acum văd că tot același a prefăcut partea femeiască în bărbătească". Apoi, ieșind degrabă din casă, a strigat către tovarășii săi: "Să fugim de aici, să fugim mai înainte, pînă nu ne preface Hristos în femei". Și, alergînd, au vestit aceasta judecătorului.

Ighemonul, trimițînd, a adus pe Didim la judecată și l-a întrebat: "Cine ești tu?" Didim a răspuns: "Sînt robul lui Iisus Hristos și mă numesc Didim". Atunci judecătorul a zis: "Pentru ce nu te văd pe tine îmbrăcat în haine bărbătești, ci în haine femeiești?" Didim a răspuns: "Le-am luat de la Teodora, iar pe ale mele le-am dat ei, ca să nu fie cunoscută de acei bărbați, cărora ai dat-o s-o necinstească; și astfel am scăpat-o din mîinile lor". Judecătorul a zis: "Cine ți-a poruncit să faci astfel?" Didim a răspuns: "Iisus Hristos, Dumnezeul meu m-a învățat și m-a trimis ca să scap pe oaia lui, întreagă și nevătămată din dinții fiarelor". Judecătorul i-a zis: "Unde este Teodora acum? Să ne spui mai înainte pînă nu începem a te munci". Răspuns-a Didim: "Cu adevărat nu știu unde este ea acum, decît numai aceasta știu, că este roabă bună și credincioasă a Domnului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos și mărturisește preasfînt numele Lui. Pentru aceea a iubit-o El pe ea și a păzit-o neîntinată ca pe o mireasă a Sa". Deci, stăpînitorul, umplîndu-se de mînie, a poruncit ca să-i taie capul cu sabia, iar trupul să i-l arunce în foc.

Auzind Sfîntul Didim porunca de moarte, s-a bucurat și a strigat către Dumnezeu, zicînd: "Bine ești cuvîntat Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce n-ai trecut cu vederea rugăciunea mea și mi-ai împlinit dorința mea. Astfel, pe roaba ta, Teodora, ai păzit-o neîntinată, iar pe mine mă învrednicești de cununa mucenicească!" După aceasta au luat pe sfîntul și l-au dus după cetate să-l taie.

Sfînta Teodora, înștiințîndu-se de aceasta, a alergat după Sfîntul Mucenic Didim și, ajungîndu-l la locul unde era să se taie, căuta cu dînsul cununa cea mucenicească, zicînd: "Măcar că ai apărat fecioria mea de stricăciune, însă nu te-am învățat eu ca să mă aperi de moarte. Eu am fost prinsă, cercetată și judecată, deci, lasă-mi mie sfîrșitul mucenicesc, ca eu să fiu tăiată, iar tu să te duci liber ori unde vei voi. Destul îți este plata de la Domnul, că ai păzit fecioria mea, însă nu voiesc ca să mori pentru mine și să răpești mai înainte cununa mea. Nu voiesc ca să fiu pricinuitoare morții tale, ci eu să mor singură și astfel să-mi plătesc acea datorie. Am cap să se taie pentru Hristos, am sînge să se verse pentru Domnul nostru!

Eu n-am voit și nu voiesc să fiu întinată, ci am dorit și doresc să fiu muncită. Deci, nu-mi lua cununa pe care mai înainte de tine am început s-o împletesc. De-mi zavistuiești mie pentru mucenicie, mie mi se cade să merg mai întîi sub sabie; iar tu, după mine să fii mucenic al lui Hristos! Deci, tu să rămîi după mine, iar nu eu după tine, de vreme ce de la tine nu pot să ia curăția; însă pe mine pot să mă necinstească. Astfel, precum m-ai scăpat curată de la desfrînare, așa și acum să mă trimiți curată înaintea lui Hristos!"

Sfîntul Didim a zis către dînsa: "Iubită soră, Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce te-a păzit pe tine nebatjocorită, Acela este puternic a te păzi totdeauna curată; iar pe mine, cel judecat la moarte, să nu mă oprești a muri pentru Hristos și cu sîngele meu să-mi spăl păcatele!" Astfel, certîndu-se ei pentru marea dragoste a lui Hristos, s-a poruncit să-i taie pe amîndoi. Deci, Sfînta Muceniță Teodora a pus mai întîi capul sub sabie, apoi și Sfîntul Didim. După aceea trupurile lor au fost aruncate în foc; și, astfel și-au luat cununile biruinței de la Hristos, Domnul nostru, Căruia împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfînt, I se cuvine slava cinstea și închinăciunea, în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna mai

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.