Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Pătimirea Sfîntului Mucenic Ascalon
(20 mai)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna mai


Ighemonul Arian, mergînd din cetatea Ermopol la Atinoi, cetatea Tebaidei, a adus în calea lui pe unul din frații cei credincioși, cu numele Ascalon, pe care văzîndu-l ighemonul, a zis: "Cine este acesta?" Iar unul din sfetnicii ighemonului a zis lui Apolonid: "Întreabă-l pe el". Apolonid a zis către sfîntul: "Cine ești tu?" Sfîntul a răspuns: "Sînt creștin!" Zis-a către el ighemonul: "Nu ai auzit de poruncile împărătești, trimise prin toate țările, ca să fie siliți creștinii să aducă jertfe zeilor?"

Sfîntul Ascalon a răspuns: "Am auzit de acele nelegiuite porunci, date spre sminteala multora". Zis-a ighemonul: "Cum defăimezi pe împărați, numind sminteală legile lor cele sfinte și mîntuitoare?" Zis-a sfîntul: "Fă ce voiești, deoarece acele legi nu le am ca pe niște legi, pentru că nu se dau drept și spre folosul de obște, ci spre pierzare și pagubă; căci, ce fel este această lege, ca să zică: "Închină-te idolului!"?" Zis-a ighemonul: "Au nu-ți ajunge că ocărăști pe împărați, încă și pe zei îi numești idoli? Mă jur pe ei, că de nu-i vei mărturisi că sînt zei și de nu le vei aduce jertfe, apoi vei lua muncile cele pregătite, pentru cei neascultători".

Sfîntul a răspuns: "Nu mă tem de îngrozirile tale, ci mă tem a trece cu vederea pe Cel ce a zis: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu-l pot ucide; ci să vă temeți mai ales, de Cel ce poate să piardă și trupul și sufletul în gheena.

Deci, se cade a ne teme de Dumnezeu, Cel ce poate să muncească pe om în veci, iar nu de voi, care munciți numai o parte a omului, adică numai trupul, dar nu în veci, ci puțină vreme".

Ighemonul a zis: "Primește sfatul cel bun și jertfește zeilor celor fără de moarte, căci, de nu vei asculta, sînt gata muncile și muncitorii". Sfîntul a răspuns: "Să vedem cine dintre noi se va arăta mai tare, ori tu, cu muncile mă vei domoli pe mine, ca să numesc zei pe idoli, ori eu te voi sili pe tine să mărturisești pe Domnul meu Iisus Hristos, Care este adevăratul Dumnezeu și ziditor a toate?"

Deci, ighemonul, mîniindu-se, a poruncit să dezbrace pe mucenic și să-l spînzure spre muncire, ca să-l bată și să-l strujească cu unelte de fier. Sfîntul, fiind muncit cu nemilostivire și trupul lui zdrobindu-se și căzînd pe pămînt, tăcea, nescoțînd glas de durere. Iar ighemonul i-a zis: "Oare nu s-a muiat inima ta, ca să jertfești zeilor?" Iar un ritor, cu numele Vizamon, stînd de față, a zis: "Moartea, apropiindu-se de el, l-a făcut să-și iasă din minte". Atunci sfîntul, deșteptîndu-se, îndată i-a răspuns, zicînd: "Nici din minte nu mi-am ieșit, nici de Dumnezeu, Ziditorul meu, nu mă depărtez". Arian a zis: "Oare, iarăși te împietrești cu inima? Dar locul acesta, fiind în cale, nu este îndemînatic ca să fii muncit, deci, ajutîndu-ne zeii, vom merge în cetate și acolo vei lua muncile cele vrednice de nesupunerea ta". Acestea zicînd, a poruncit ca îndată să dezlege pe mucenic și să-l ducă înaintea sa.

În cale, aproape de cetate, era un rîu mare ce se numea Nil. Acest rîu l-a trecut Sfîntul Mucenic Ascalon mai înainte, deoarece ighemonul venea încet în urma lor. Cetățenii, ieșind în întîmpinarea ighemonului pînă la rîu și, văzînd pe sfînt zăcînd gol pe pămînt, au stat împrejurul lui, de vreme ce el nu putea să șadă de răni. Ei, văzîndu-l astfel, se umileau, fiindu-le jale de el.

Apoi, acei cetățeni, văzînd pe ighemon că ajunge la rîu și se așează în luntre, s-au pregătit să-l întîmpine și să-i ureze de bine, iar sfîntul mucenic cînd a auzit grăind că ighemonul vine cu luntrea, s-a întărit și s-a sculat de pe pămînt și, ridicîndu-și mîinile spre cer, s-a rugat către Domnul, zicînd: "Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, pentru care pătimesc aceste munci și pentru a cărui dragoste stau gol în priveliștea acestui popor, auzi-mă acum, pentru slava numelui Tău cel sfînt. Întinde mîna Ta cea atotputernică și ține în mijlocul rîului luntrea aceea în care șade păgînul judecător, nu-l lăsa să ajungă la malul acesta, pînă ce te va mărturisi că ești adevăratul Dumnezeu, Ziditorul și Stăpînul a toate și înaintea a tot poporul va preamări numele Tău cel Sfînt, pe care îl urăște".

Sfîntul, rugîndu-se astfel, deodată luntrea care ducea pe ighemon, a stat pe loc și nu putea să se miște din locul acela. Ighemonul Arian, văzînd acest lucru, se mira, aducîndu-și aminte de cuvintele mucenicului, cu care a făgăduit că-l va sili spre mărturisirea lui Hristos Dumnezeu. Deci, a zis către ai săi: "Ce vi se pare vouă de aceasta, că luntrea nu se mai mișcă; oare nu socotiți că aceasta este vrăjirea acestui creștin?"

Și a poruncit să aducă altă luntre și a șezut în ea. Deci, aceea luntre, din care a ieșit ighemonul, îndată a pornit din locul ei, iar aceea în care a șezut, a stat ca pe pămînt uscat, neputînd să se miște deloc, deși erau vîslași mulți, pînza întinsă și vînt în ajutor. Deci, ighemonul a trimis la mucenic, zicînd: "Te-ai temut de muncile cu care te-am îngrozit, de aceea ai făcut cu vrăjile tale să nu pot trece și să intru în cetate". Mucenicul a răspuns trimisului: "Viu este Dumnezeul meu, că nu se va mișca luntrea în care este Arian, pînă nu va mărturisi numele Domnului meu Iisus Hristos, precum i-am zis mai înainte!" Iar trimisul a zis: "Ighemonul, chiar de va mărturisi numele Dumnezeului tău precum voiești, dar, fiind în mijlocul rîului, cum vei auzi tu glasul lui de aici de pe mal? Căci rîul, precum vezi, este foarte lat". Mucenicul i-a zis: "Să scrie pe o hîrtie mărturisirea Domnului meu și s-o trimită la mine și în ceasul acela luntrea va porni și va sosi la mal.

Deci, întorcîndu-se trimisul, a spus ighemonului cuvintele mucenicului. Iar ighemonul, luînd îndată o hîrtie, a scris cu mîna sa niște cuvinte ca acestea: "Unul este cu adevăratul Dumnezeu, pe care Ascalon îl cinstește și nu este altul afară de El. Acela este Ziditorul și Stăpînul tuturor!" Astfel scriind, a trimis-o lui Ascalon. Iar mucenicul, citind scrisoarea, s-a rugat lui Dumnezeu și îndată luntrea în care era ighemonul a pornit și a ajuns la mal. Ighemonul, intrînd în cetate, a șezut la judecată și, punînd pe mucenic în fața sa, a zis către dînsul: "Toată puterea ta de farmece și urîtă de zei, ai pornit-o asupra mea, fiind pe apă, ca să mă ții acolo, iar eu, pe pămînt, voi arăta asupra ta puterea stăpînirii mele".

Deci, îndată a poruncit să-l spînzure gol la muncire și cu făclii aprinse să-i ardă coastele și pîntecele, pînă ce i se va topi tot trupul. Pe cînd aceia îl munceau, sfîntul tăcea. Atunci Arian a zis către dînsul: "Ascaloane, precum văd, tu ai să mori acum". Răspuns-a sfîntul: "Chiar de aș muri, însă tot viu voi fi!"

Ighemonul a zis către ai săi: "Să nu ne mai ostenim muncindu-l; văd că este gata să moară pentru credința lui, însă noi să facem încă ce vom putea". Atunci, a poruncit să lege o piatră mare de picioarele lui și să-l arunce de viu în adîncul rîului. Luîndu-l ostașii l-au dus la rîu, mergînd în urma lor mult popor, între care erau și mulți creștini ce veniseră să vadă sfîrșitul mucenicului și care, aducînd bucate, îl rugau să guste. Iar el nu voia, zicînd: "Nu voi mai gusta acum din hrana cea stricăcioasă a acestei lumi, că m-am gătit să merg și să iau acelea, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit. Deci, osteni-ți-vă și voi, fraților, ca să cîștigați bunătățile gătite sfinților".

Grăind astfel sfîntul, ostașii l-au pus într-o luntre și, depărtîndu-se de mal, au început a lega de picioarele lui o piatră mare. Iar întorcîndu-se el spre creștinii care stăteau pe mal, le-a zis: "Fiilor, să nu fiți fără de grijă pentru îngroparea mea; însă astăzi și mîine să nu mă căutați. Tocmai a treia zi să veniți în partea de miazănoapte a cetății și, aflînd la mal trupul meu cu piatra cea legată, să mă îngropați împreună cu ea".

Așa a fost, că a treia zi după înecarea mucenicului, au aflat sfîntul lui trup, precum le-a zis lor cu piatra de gît. Și astfel l-au îngropat cu cinste, slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine cinstea și închinăciunea împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă - Sfîntul Mucenic Ascalon împreună cu Sfîntul Mucenic Leonid se pomenesc la pătimirea Sfîntului Filimon, în 14 zile ale lui decembrie. Ighemonul Arian a crezut și el în Hristos și s-a învrednicit de cununa mucenicească, precum se scrie despre Arian în pătimirea aceluiași Filimon.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna mai

Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site

Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.