Make your own free website on Tripod.com

Pătimirea Sfintei Mucenițe Glicheria
și a lui Laodichie, păzitorul temniței
(13 mai)

Versiune fara diacritice | Viețile Sfinților pe luna mai


În anul dintîi al domniei lui Antonin, păgînul împărat al Romei, stăpînea în Grecia cea din Europa, ighemonul Sabin. Creștinii, care viețuiau în Traianopol, cetatea Traciei, se adunau în toate zilele într-o casă mică de rugăciuni și acolo se rugau lui Dumnezeu, cerînd cu multă durere de inimă pacea și înmulțirea Bisericii. Căci atunci erau puțini cei ce se temeau de Dumnezeu și, acei care erau, se primejduiau de izgonire. Împăratul Antonin, ținîndu-se de rătăcirea elinească, aducea jertfe necuraților idoli și, pentru aceasta, a trimis pretutindeni porunca sa cea fărădelege, ca cei care nu se închină idolilor, să fie uciși.

Ajungînd acea poruncă în Tracia, Sabin ighemonul a mers cu ea și în Traianopoli, arătînd-o poporului; și a hotărît o zi în care să săvîrșească prăznuirea marelui zeu Die, care se chema lampadoforia, adică purtare de lumină. Acea prăznuire era să fie după trei zile de la venirea ighemonului în acea cetate.

În cetatea aceea era o fecioară de neam bun, anume Gliche-ria, fiica lui Macarie, care mai înainte fusese antipat la Roma. Ea, plecînd de la Roma cu părinții săi în părțile acelea, a rămas orfană. Crezînd ea în Hristos și, alăturîndu-se creștinilor, umbla cu dînșii în toate zilele în casa de rugăciuni și se ruga lui Hristos Dumnezeu și Preacuratei Fecioare Maria, către care și-a cîștigat deosebită dragoste, după Hristos Fiul lui Dumnezeu și, sîrguindu-se să urmeze fecioriei celei curate, și-a logodit fecioria sa Domnului său. Iar către creștini grăia: "Fraților, surorilor, părinților și toate cîte îmi sînteți mie în loc de maică, luați aminte cu dinadinsul al cărui Împărat avem chipul, și cu care semn sîntem însemnați pe frunte! Deci, să ne sîrguim să păzim poruncile Lui, ca de la acest Împărat veșnic să cîștigăm mîntuire, păzind fără de prihană însemnarea cea luată a creștinătății". Credincioșii ziceau către dînsa: "Toți dorim să ne punem sufletele pentru Domnul nostru!" Iar ea iarăși grăia către dînșii: "Deci, zic vouă, rugați-vă lui Dumnezeu pentru mine, ca să mă întărească și pe mine împreună cu voi și să mă învrednicească părții celor ce I-au plăcut Lui prin nevoința pătimirii și să mă numesc în ceata mireselor Sale celor neîntinate, în cămara Sa cea preacurată și cerească". Iar credincioșii se rugau pentru dînsa.

După trei zile, sosind praznicul cel hotărît, toți cetățenii, cu lumînări aprinse, alergau la capiștea lui Die. Atunci, fericita fecioară Glicheria, aprinzîndu-și cu rîvnă inima sa după Domnul Dumnezeul său și însemnîndu-și fruntea cu semnul Sfintei Cruci, a mers cu osîrdie la aceeași capiște și, stînd în mijloc, a zis către ighemon: "Luminate ighemoane, iată jertfele celor ce vor să se aducă adevăratului Dumnezeu; eu fac începutul, pentru că sînt mai întîi cu neamul cel mare, decît toți cei ce locuiesc în cetatea aceasta, deoarece sînt născută din tată prealuminat, care mai înainte a fost antipat în cetatea cea mare a Romei; deci, mie mi se cade mai întîi să aduc jertfă lui Dumnezeu".

Ighemonul a zis către dînsa: "Dar unde este făclia ta, cu care vei începe aprinderea jertfelor?" Sfînta Glicheria a zis: "Pe frunte am făclia mea cea scrisă, care, fiind nestinsă, luminează adevărata noastră jertfă care se aduce lui Dumnezeu". Iar ighemonul, neînțelegînd cele grăite de dînsa, a zis: "Apropie-te și jertfește tu întîi". Zis-a sfînta: "Dumnezeu cel veșnic nu are trebuință de făcliile cele ce scot fum. Deci, poruncește să se stingă toate făcliile, ca să înceteze fumul ce iese din ele și atunci veți vedea jertfa mea cea fără de prihană, pe care voiesc s-o aduc Dumnezeului meu". Atunci ighemonul a poruncit să stingă făcliile. Sfînta Glicheria, stînd la un loc înalt, ca să se poată vedea de popor, și-a descoperit fruntea și a arătat scris pe dînsa semnul Crucii lui Hristos și a zis către toți cei ce priveau spre dînsa: "Vedeți oare făclia cea prealuminoasă pe fruntea mea?"

Apoi, ridicîndu-și ochii și înălțîndu-și mîinile către cer, a zis: "Dumnezeule Atotputernic, Cel ce Te slăvești de robii Tăi pentru crucea Ta, Cel ce Te-ai arătat cuvioșilor Tăi tineri în cuptorul Babilonului și i-ai izbăvit pe ei din foc, Cel ce ai astupat gurile leilor și ai stricat pe Baal, Cel ce ai omorît pe balaurul acela și ai sfărîmat chipul cel drăcesc în cîmpul Deira, Iisuse Hristoase, Preacuratule Mielușel al lui Dumnezeu, vino, rogu-mă, și ajută mie, smeritei roabei Tale, și sfărîmă pe idolul acesta făcut de mînă omenească, și risipește aceste jertfe diavolești necurate și deșarte.

Sfînta, rugîndu-se astfel lui Dumnezeu, s-a făcut deodată un tunet înfricoșat și a căzut la pămînt idolul lui Die, sfărîmîndu-se în mii de bucăți, pentru că era făcut din piatră. Iar ighemonul și popii cei păgînești, văzînd acest lucru, s-au aprins de mînie și au poruncit poporului s-o omoare cu pietre; deci, aruncînd ei cu pietre spre dînsa, acelea nu se atingeau de ea, ci cădeau împrejurul ei, făcîndu-se o grămadă mare, ca și cum acele pietre ar fi fost așezate cu mîna. Iar păgînii, necunoscînd puterea lui Dumnezeu, numeau pe sfînta "fermecătoare"; iar ea le zicea: "Puterea lui Hristos, Care lucrează în mine, mustră rătăcirea voastră, iar ajutorul Lui risipește muncile care le aduceți asupra mea".

Atunci ighemonul a poruncit ca, legînd-o, să o ducă în temniță și acolo să o străjuiască pînă a doua zi, zicînd către străjeri: "Păziți-o, ca să nu scape cu vrăjile sale, că apoi va zice că Dumnezeul ei a izbăvit-o, și astfel va înșela pe mulți". Iar sfînta a zis către dînsul: "Nebunule, orbitule și păgînule, oare nu cunoști că sînt legată cu poruncile lui Dumnezeu și pironită cu legea Lui? Deci, nu pot ca să mă dezleg de nevoința cea pătimitoare, întru care am poftit să intru de bunăvoie pentru Hristos Mîntuitorul meu". Acestea zicîndu-le, s-a dus în temniță.

Pe cînd Sfînta Glicheria ședea în temniță, a venit la dînsa Filocrat, preotul lui Dumnezeu, cercetînd pe cea legată pentru Hristos. Iar sfînta a grăit către dînsul: "Părinte, însemnează-mă cu semnul Sfintei Cruci și cu aceea, ungîndu-mă ca și cu o ungere, să mă înfrumusețezi pe mine lui Dumnezeu și Împăratului, Căruia te-ai făcut ostaș, să mă faci pe mine plăcută ca, îngrădindu-mă și întărindu-mă cu însemnarea Lui, să biruiesc răutatea diavolului". Atunci preotul, însemnînd-o cu Sfînta Cruce, i-a zis: "Însemnarea lui Hristos să-ți ajute la scopul tău și Însuși Hristos să-ți fie ție mire duhovnicesc, ungîndu-te pe tine cu darul Său, ca să-ți dobîndești dorința". Filocrat, întărind-o pe ea întru Domnul și dîndu-i pace, s-a dus.

A doua zi, ighemonul Sabin a mers la curtea împărătească, unde voia să muncească pe Sfînta Glicheria și, punînd-o înaintea judecății, a zis către dînsa: "Glicherio, te-ai plecat să aduci jertfă marelui zeu Die, căruia i se închină și împăratul cu jertfe?" Răspuns-a sfînta: "Cum să mă închin sau să îi aduc jertfă aceluia, care, căzînd, s-a sfărîmat și s-a risipit în multe bucăți, neputînd singur lui să-și ajute? Eu știu pe Unul Dumnezeu, Care viețuiește în ceruri și îmi ajută să risipesc puterea voastră cea păgînească. Aceluia se cuvine să-I aduc jertfă, să mă închin și să-I plac". Iar ighemonul a grăit iarăși: "Jertfește, pînă nu încep a te munci". Răspuns-a mucenița: "Dumnezeul meu mă va munci pe mine, dacă te voi asculta pe tine". Zis-a ighemonul: "Atunci dorești să mori?" Răspuns-a mucenița: "Eu mă sîrguiesc, ca prin durerile cele trupești, să-mi tămăduiesc rănile cele sufletești".

Atunci ighemonul a poruncit să o spînzure cu părul de un lemn de muncă și cu unghii de fier să-i strujească trupul ei, pînă ce va muri. Deci, fiind spînzurată și strujită, nu simțea dureri în trupul său din muncile cele ce i se făceau ei, zicînd către muncitor: "Păgînule, plinule de toată răutatea și slujitor al diavolului, nimic nu-mi sînt mie muncile acestea! Eu nu le simt, fiindcă am pe Iisus Hristos, Cel ce-mi ajută mie; deci, găsește alte munci mai mari, deoarece acestea nu sînt nimic". Așa grăind sfînta, slujitorii cei ce o munceau au încetat; iar ighemonul, văzînd pe muceniță că biruiește muncile, a poruncit să o pogoare de la muncire și să-i sfărîme fața ei. Atunci sfînta a zis: "Lumina și întărirea mea este Hristos Dumnezeu, Cel ce întărește cu darul Său gîndurile roabei Sale".

Apoi, privind spre cer, a grăit: "Stăpîne, pe Tine Te rog, luminează-mi fața mea și mă fă vitează spre pătimirea loviturilor, întărește-mă, Doamne, întru pătimirea cea pentru Tine; pentru că Tu ești Dumnezeul Cel ce îmbogățești cu vistieriile Sfîntului Tău Duh pe cei ce mărturisesc fără de frică preasfînt numele Tău înaintea muncitorilor; Tu ești Cel ce ajuți tuturor sfinților Tăi, celor ce Îți plac Ție pe pămînt, cu a căror povățuire și eu te-am cunoscut pe Tine, Dumnezeul meu, și Te-am iubit pe Tine, Ziditorul meu, ascultă-mă acum pe mine roaba Ta, care mă sîrguiesc pentru numele Tău, ca să scap din cursele diavolului și din gura bala-urului". Astfel grăind sfînta către Dumnezeu, muncitorii o băteau peste fața ei; dar îndată a stat lîngă dînsa îngerul Domnului și a îngrozit pe cei ce o munceau, încît au căzut ca niște morți.

Deci, ighemonul, nevăzînd pe îngerul care i s-a arătat ei, a grăit către dînsa: "Spune, Glicherio, pentru ce nu te supui poruncii împărătești?" Sfînta răspunse: "A cărui poruncă să ascult?" Ighemonul zise: "Porunca singurului stăpînitor al Romei, care a poruncit să păzim această părintească și veche lege și să ne închinăm zeilor". Grăit-a sfînta: "Eu ascult pe Dumnezeul cel Atotputernic, legii Lui mă supun și o păzesc, și pe mine singură mă aduc jertfă, precum odată Avraam a adus jertfă pe fiul său, Isaac; și pentru aceasta, bine a plăcut adevăratului Dumnezeu și a luat de la Dînsul binecuvîntare, ca să fie tată a multe neamuri". Ighemonul zise: "Fă ceea ce-ți poruncesc, ca să nu mori, ca o femeie amăgită, de o moarte rea!" Mucenița răspunse: "Hristos, începătorul nevoinței noastre - în nevoința cea duhovnicească - întărește nu numai pe bărbați, dar și pe femeile cele ce se oștesc asupra tatălui tău, diavolul, și le încununează luminos".

Atunci ighemonul a poruncit să o ducă în temniță pe sfînta muceniță și s-o chinuiască mai multe zile cu foamea și cu setea. Deci, sfînta a mers în temniță, bucurîndu-se, și, intrînd înăuntru, înălța laude lui Dumnezeu și-L slăvea, grăind: "Bine ești cuvîntat, Doamne Dumnezeul părinților noștri, Cel ce Te cunoști de sfinții Tăi, care păzesc poruncile Tale; Cel ce Te-ai arătat Sfîntului Petru cînd ieșea din Roma și ai rușinat pe vrăjitorul Simon, potrivnicul lui; Cel ce ai ajutat marelui David și pe Goliat l-ai surpat sub picioarele lui; Tu, preacinstite și preacurate Dumnezeule, auzi-mă pe mine, vino în ajutor roabei Tale, izbăvește-mă de meșteșugul vrăjmașului și din amăgirea ighemonului cel preapăgîn".

Trecînd trei zile, ighemonul a zis tribunului: "Ia inelul meu și să te duci să pecetluiești temnița în care se păzește fermecătoarea aceea". Tribunul, ducîndu-se, a pecetluit ușa și a poruncit să fie strajă tare împrejurul temniței, ca să nu dea cineva hrană sau băutură celei ce ședea înăuntru. Iar îngerii lui Dumnezeu aduceau Sfintei Mucenițe Glicheria, hrană neștiută și băutură nespusă și întăreau pe mireasa lui Hristos.

După cîteva zile, ighemonul, avînd să se ducă în cetatea Eracliei, a venit la temniță să vadă pe muceniță, ca s-o ducă după el. Dar, văzînd pecetea întreagă i se părea că a murit de foame și de sete, că de atunci trecuseră multe zile. Deci, deschizînd ușa, a văzut-o dezlegată din legături, avînd înaintea sa un blid, în care era pîine curată, lapte și apă într-un pahar. Deci, s-a mirat de aceea, pentru că ticălosul n-a înțeles că Dumnezeu hrănea pe roaba Sa. Atunci a poruncit s-o scoată și s-o ducă după el în Eraclea. Iar ea înălța mulțumiri lui Dumnezeu, grăind: "Stăpîne Dumnezeule, Cel ce ne înveți pe noi cunoștința adevărului și porți grijă de poporul Tău; Cel ce ai trimis lui Daniil hrană în groapă și lui Ilie la pîrîu i-ai gătit ospăț; Cel ce întorci pe cei rătăciți și luminezi pe cei orbi, îți mulțumesc că m-ai pomenit și pe mine, smerita roaba Ta, și m-ai hrănit în vreme de foamete din nelipsitele Tale vistierii cu îndurată mîna Ta".

Sfînta, mulțumind astfel lui Dumnezeu, a fost dusă la Eraclea. Ighemonul, ajungînd mai înainte acolo, aducea jertfă în capiștea lui Die; iar creștinii care erau în cetate, auzind de sfînta muceniță a lui Hristos, Glicheria, cum a pătimit în Traianopoli și că o aduce în cetatea lor, au ieșit în întîmpinarea ei afară din cetate, ca la trei stadii, cu episcopul lor, cinstitul Dometie și, văzînd-o, i-au fericit pătimirile ei pentru Hristos. Iar episcopul a făcut pentru dînsa rugăciune către Dumnezeu, zicînd: "Hristoase, lumina cea nestinsă, luminătorule al celor ce sînt în întuneric și povățuitorule al celor rătăciți, Cel ce ai trecut pe Moise prin mare la uscat și pe Faraon l-ai înecat, pe Tine Te rugăm ca să fii povățuitor acestei roabe a Ta întru mărturisirea preasfîntului Tău nume". Deci, sfînta a fost dusă în cetate și păzită în legături.

A doua zi, ighemonul a socotit s-o ardă cu foc, dacă nu va jertfi idolilor; deci, punînd-o de față la judecată, i-a zis: "Te-ai socotit oare, Glicherio, ca să aduci jertfă zeilor?" Sfînta răspunse: "În legea cea dată mie de adevăratul Dumnezeu, este scris: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul Tău și să fie cuvîntul vostru: ce este adevărat, adevărat și ce este nu, nu. Acum ți-am spus că m-am unit cu Hristos al meu și m-am lepădat de diavolul, căruia tu îi slujești; și, fiind unită cu Hristos, cum voi putea vreodată să mă despart de Dînsul și în locul vieții să-mi aleg moartea? Tu fă ceea ce voiești, iar eu defăimez toate cele deșarte, ca să cîștig bunătățile cele cerești". Atunci ighemonul a poruncit s-o arunce în cuptorul cel ars. Deci, cuptorul fiind ars, sfînta fecioară s-a îngrădit cu semnul Sfintei Cruci și a zis: "Doamne, Dumnezeule Atotputernice, Te binecuvintez pe Tine și preamăresc numele Tău cel sfînt, că ai dăruit această zi de acum și ceasul acesta roabei Tale întru veselie veșnică. Scriind mărturisirea mea înaintea îngerilor și a oamenilor, rogu-mă, împlinește dorința sufletului meu și arată acestui păgîn și spurcat ighemon, că Tu ești ajutătorul meu".

Grăind astfel sfînta, a aruncat-o în cuptor și îndată s-a pogorît rouă din cer și a stins văpaia focului; iar sfînta stătea în cuptor ca o curată mielușea, cîntînd cuvintele acestea: "Sfînt ești Dumnezeule, Cel ce prin dumnezeirea Ta ai trimis ajutor din cer smeritei roabei Tale, ca să cunoască toți că toate se supun Ție și cu voia Ta își pierde puterea văpaia focului acesta". Apoi a ieșit din cuptor, neavînd nici o vătămare. Dar, ighemonul, socotind acea nevătămare de foc putere vrăjitorească, a poruncit să-i jupoaie pielea de pe cap. Deci, pe cînd slujitorii făceau acest lucru, sfînta muceniță striga către Dumnezeu, zicînd: "Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce răsari lumină și binevoiești a lumina dreptatea prin mucenicia aceasta, arată aceasta spurcatului ighemon Sabin, că tot cel ce își pune nădejdea spre Tine nu se teme de munci, ci dorește altele mai mari, ca să primească de la Tine cunună luminoasă pentru mărturisire. Te laud pe Tine, căci cu pielea luată de pe fața mea, ai descoperit toate cele ce sînt în mine, ca, fiind luminată prin lumina Ta, să pot zice: Descoperă ochii mei și voi cunoaște minunile din legea Ta!"

Ighemonul, socotind că acele cuvinte ale ei și răbdarea cea bărbătească sînt spre batjocura lui, a poruncit să ducă pe muceniță în temniță și, legînd-o de mîini și de picioare, s-o pună goală pe o piatră ascuțită. Dar, îngerul Domnului, venind la miezul nopții, a luminat temnița și a dezlegat pe sfînta din legături; iar pielea cea jupuită a tămăduit-o și a făcut-o la loc pe capul ei, încît nu era nici o urmă de rană, ci toată era întreagă, sănătoasă, luminoasă și frumoasă la față.

A doua zi, ighemonul a poruncit să aducă pe Sfînta Muceniță Glicheria iarăși la cercetare. Deci, păzitorul temniței, cel cu numele Laodichie, deschizînd temnița și intrînd, a văzut pe sfînta dezlegată din legături și sănătoasă, și nu a cunoscut că este Glicheria; pentru aceasta voia să se omoare, părîndu-i-se că ea a scăpat, fiindcă se temea de cumplitele munci ale ighemonului. Iar sfînta a zis către el: "Laodichie, să nu-ți faci nici un rău, eu sînt Glicheria!"

Înfricoșîndu-se el, a zis: "Miluiește-mă pe mine, ca să nu mor de spaimă; cred în Dumnezeul Cel ce îți ajută ție!" Atunci sfînta a zis: "Vino în urma lui Hristos și te vei mîntui". Scoțînd-o el din temniță, s-a legat cu legăturile ei și astfel mergea la ighemon în urma ei. Văzînd ighemonul acel lucru, a zis: "De ce ai făcut aceasta, Laodichie? Unde este cea legată, care ți s-a încredințat ție?" Laodichie a zis: "Iată, aceasta este, care stă de față la judecata ta, și care în noaptea trecută strălucind cu dumnezeiasca lumină și-a luat frumusețea feței cea dintîi, fiind tămăduită cu mîna sfîntului înger cel trimis de Dumnezeu la dînsa, care a dezlegat-o din legături și cu care și eu m-am legat. Deci, văzînd minunile lui Dumnezeu, am crezut și eu în El și voiesc să fiu părtaș acestei morți".

Ighemonul, umplîndu-se de mînie, a zis: "Să se taie ticălosul acesta și vom vedea de va veni Hristos să-i ajute!" Iar cînd Laodichie era să fie tăiat pentru Hristos, și-a ridicat ochii în sus și a strigat: "Dumnezeul creștinilor, numără-mă și pe mine în împărăția Ta, cu roaba Ta Glicheria". Iar Sfînta Glicheria se ruga lui Dumnezeu pentru dînsul, zicînd: "Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ai dezlegat durerile morții și ai eliberat pe omul cel robit din legăturile iadului, eliberează și pe robul Tău Laodichie din stăpînirea diavolească și-i dă lui, ca întru mărturisirea Ta, să se săvîrșească și primește sufletul lui în pace!" Laodichie, auzind acestea, a zis "Amin". După aceasta i-au tăiat capul cu toporul; iar trupul lui, luîndu-l creștinii, l-au îngropat cu cinste.

Apoi ighemonul a zis către Sfînta Muceniță Glicheria: "Știm pe tatăl tău, că a fost de neam bun; iar cine îți ajută ție nu știm, tu singură să ne spui nouă". Răspuns-a sfînta: "Mie îmi ajută Hristos, Mîntuitorul lumii și Dumnezeu a toată mîngîierea, Cel ce mi-a trimis mîncare în temniță, m-a dezlegat din legături și mi-a înnoit frumusețea cea pierdută a feței mele". Atunci ighemonul a poruncit să o dea fiarelor spre mîncare. Deci, sfînta mergea cu veselie spre acele fiare ca spre un ospăț și a stat la locul de unde ies fiarele. O leoaică mare, răcnind și venind, s-a aplecat la picioarele sfintei, lingîndu-i gleznele. Deci, sfînta, ridicîndu-și ochii spre cer, a zis: "Mulțumescu-ți Ție, Dumnezeule Atotputernic, Dumnezeul părin-ților, Dumnezeul milostivirii, Cel ce ai îmblînzit mînia de fiară spre arătarea dumnezeieștii Tale puteri și toate cele cumplite mi le-ai prefăcut mie ușurare, ascultă-mă, Dumnezeule, și răsplătește acestui rău ighemon după vrednicia lui; iar pe mine nu mă lipsi de cununa darului Tău, cu sfinții Tăi".

Rugîndu-se sfînta așa, s-a auzit un glas din cer, zicînd către dînsa: "Am auzit rugăciunea ta, vino la Mine cu pace, că ușile Împărăției Cerului s-au deschis ție". Apoi a venit spre sfînta altă leoaică, care, apropiindu-se, a mușcat-o, însă nu i-a făcut nici o rană, și nici un semn pe trupul ei. Astfel și-a dat mucenița sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu; iar fiarele au intrat în culcușul lor. Iar asupra ighemonului, chiar în acel ceas, a venit o boală cumplită, și cu osteneala apei s-a umplut și foarte s-a umflat și a murit pe stradă, neajungînd la casa sa.

Mergînd episcopul Dometie, a luat trupul cel mult pătimitor al Sfintei Mucenițe Glicheria, l-a îngropat cu cinste la un loc frumos din Tracia, aproape de cetatea Eracliei, și după aceea a izvorît mir tămăduitor din cinstitele ei moaște, care vindeca toate bolile, întru slava Tatălui, a Fiului și a Sfîntului Duh, a unuia Dumnezeu în Treime, Căruia și de la noi păcătoșii să-I fie Lui cinste, slavă și închinăciune, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna mai


Copyright © 1999-2000 BullSoft. All Rights Reserved.