Patria Sfîntului Ghermano a fost Constantinopolul. Tatăl lui era unul dintre cei dintîi senatori, cu slava și cu cinstea mai aleasă decît alții, cinstit cu dregătoria de patrician, și avînd numele Iustinian. Pe acesta l-a ucis din zavistie, Constantin Pogonatul, cînd a luat împărăția grecească. Ucigînd pe acest senator, a poruncit să scopească pe fiul său, fericitul Ghermano, încă fiind prunc, și l-a dat la bisericeasca rînduială a clericilor. Împăratul a făcut aceasta pentru ca Ghermano, venind în vîrstă, să nu poată fi în rînduială mirenească de senator și să nu poată face vreo izbîndire casei lui Pogonat, pentru uciderea tatălui său. Deci, fericitul Ghermano, fiind în rînduiala clericilor, viețuia ca un înger al lui Dumnezeu, depărtîndu-se de toată poftirea pămîntească și de toate deșertăciunile lumești. El își avea mintea ridicată spre Dumnezeu și totdeauna purta lauda Domnului în gură, îndeletnicindu-se ziua și noaptea cu citirea cărților dumnezeiești, de unde a luat adîncul înțelepciunii și a scos apele cele de viață ale învățăturii celei insuflate de Dumnezeu, din care adăpa Biserica lui Hristos, fiind rînduit păstor și învățător.
Ajungînd la vîrsta cea desăvîrșită și la anii cei de bărbat, strălucea prin chipul vieții sale celei îmbunătățite și cu cuvîntul învățăturii, ca un luminător luminos. Deci, a fost ales mai întîi episcop al cetății Cizicului, și se împotrivea eresului monoteliților, împreună cu preasfințitul Chir, patriarhul Constantinopolului, cu care a pătimit izgonire de la răucredinciosul împărat Filipic. După aceea, prigonitorul acela a pierit cu sunet iar preasfințitul Chir, murind în surghiun și mincinosul patriarh Ioan ereticul, surpîndu-se, Sfîntul Ghermano a luat scaunul patriarhiei Constantinopolului, pe vremea împărăției lui Artemie, care s-a numit Anastasie al doilea. El s-a ridicat cu multă bucurie de cei dreptcredincioși și s-a arătat ca un om vrednic și plin de darul lui Dumnezeu, care se cunoștea într-însul mai înainte de vederea lui, căci pe cele ce voia să fie, mai înainte le vedea și le spunea poporului.
Pe cînd îl ducea la început în soborniceasca biserică a sfintei Sofia și poporul alerga la biserică, dorind să vadă pe noul ales patriarh, o femeie oarecare, Ana, fiind însărcinată, s-a apropiat de patriarh și a strigat către el, zicînd: "Binecuvintează, părinte, pe cel zămislit în pîntecele meu!" Iar patriarhul, căutînd spre dînsa și văzînd cu ochii cei dinăuntru ceea ce va să fie, i-a zis: "Să-l binecuvinteze Domnul pe acela cu rugăciunile Sfîntului Întîiului Mucenic".
Prin aceste cuvinte a proorocit că are să se nască un prunc de parte bărbătească și de un nume cu Sfîntul Întîiul Mucenic Ștefan. El a încredințat cu minune această proorocie, deoarece, pe cînd grăia cuvintele acestea, a văzut femeia, precum singură mai pe urmă a spus la toți cu jurămînt, o văpaie de foc, ieșind din gura lui împreună cu cuvîntul, și din aceasta s-a încredințat că este adevărată proorocia sfîntului. După ce s-au împlinit zilele, Ana a născut un prunc de parte bărbătească și i-a dat lui numele Ștefan, după proorocia preasfințitului patriarh Ghermano. Apoi acest Ștefan, ajungînd în vîrstă, a pustnicit cu cuvioșie în muntele lui Axentie și s-a făcut mărturisitor și mucenic al lui Hristos, pătimind pentru sfintele icoane de la răucredinciosul Copronim.
Și despre Copronim a proorocit Sfîntul Ghermano, că are să fie un cumplit prigonitor și muncitor al dreptcredincioșilor. Pentru că Leon Isaurul, luînd împărăția grecească, a născut pe acest fiu Constantin. Iar cînd s-a botezat pruncul acesta de mîinile sfințitului patriarh Ghermano, a spurcat sfînta scăldătoare cu fireștile sale neputințe; și a grăit despre dînsul Sfîntul Ghermano: "Pruncul acesta pînă ce va crește, are să fie o mare răutate creștinilor și la toată biserica, pentru că va spurca Sfînta Biserică cu învățături eretice și va vărsa mult sînge al robilor celor binecredincioși ai lui Hristos". Constantin acela s-a numit mai pe urmă Copronim, adică "băligosul", și s-a împlinit despre dînsul proorocia Sfîntului Ghermano, pentru că Copronim a muncit pe mulți, pentru închinarea cinstitelor icoane, precum și pe Sfîntul Ștefan cel numit mai sus.
Eresul luptătorilor de icoane a început pe vremea împărăției lui Leon Isaurul, tatăl lui Copronim, și se întărea foarte mult, împuternicindu-se și lățindu-se chiar de împăratul care se afundase în rătăcirea aceea. El a dat porunca sa cea păgînească în toate părțile, ca sfintele icoane să se lepede de pretutindeni din Biserica Domnului, să se calce cu picioarele și să se ardă cu foc, pentru că le numea pe ele idoli, iar pe cei ce se închină lor, închinători de idoli.
Dar preasfințitul patriarh Ghermano i se împotrivea lui uneori, trimițînd la dînsul bărbați din duhovniceasca rînduială, cu bună înțelegere și cinstiți; iar alteori, mergînd singur și vorbind cu dînsul, îl învăța și îl sfătuia ca să înceteze cu acea rea pornire; dar nimic nu sporea.
Altădată a zis către dînsul: "Am auzit proorocia oarecărui bărbat sfînt, cum că are să fie lepădarea de cei răucredincioși sfintelor icoane, însă aceasta să nu fie într-a ta împărăție. Atunci împăratul a întrebat cu dinadinsul, în ce timp și în care împărăție avea să fie aceea. Ghermano i-a răspuns: "Are să fie un împărat cu numele Conon; acela se va ridica contra sfintelor icoane". Leon Isaurul a zis: "Eu sînt cu adevărat Conon, pentru că acest nume mi s-a dat la botez, iar Leon m-am numit mai pe urmă; deci acea proorocie are să se întîmple în vremea împărăției mele".
Sfîntul Ghermano a zis: "Nu, stăpîne, să nu fie una ca aceasta. O răutate ca aceasta să nu se săvîrșească, în zilele stăpînirii tale; pentru că cel ce va voi să facă răutatea este antihrist și vrăjmaș al Întrupării lui Dumnezeu. Adu-ți aminte, o, împărate, de jurămîntul cu care te-ai jurat înainte de a lua împărăția, ca să păzești sfînta credință fără de prihană, nimic să nu dai afară din rînduielile Sfinților Apostoli și ale părinților celor de Dumnezeu insuflați, nici să așezi ceva nou potrivnic".
Împăratul, auzind niște cuvinte ca acestea ale patriarhului, pe de o parte se rușină, iar pe de alta se mînia. De atunci, căuta asupra lui pricini cum să-l izgonească din scaun; nu ca pe un mărturisitor al adevărului, ci ca pe un oarecare clevetitor și tulburător. El a găsit ajutător la scopul său cel rău pe Anastasie, ucenicul lui Ghermano, cu rînduiala preot; iar cu obiceiul, al doilea Iuda. Aceluia i-a făgăduit împăratul patriarhia Constantinopolului, după izgonirea lui Ghermano; iar el a făgăduit împăratului, ca să-l ajute la lepădarea și sfărîmarea sfintelor icoane.
Deci, Anastasie vrăjmășea asupra Sfîntului Ghermano, sîrguindu-se ca mai înainte de izgonirea aceluia, să-i ia scaunul lui. Sfîntul Ghermano îi vedea cu duhul dorința lui cea rea și mai înainte știa despre cele ce are să-i se întîmple din partea lui Anastasie, pe care chiar mai înainte i le-a spus lui tot așa. Altădată, Sfîntul Ghermano, intrînd în palatele împărătești, iar Anastasie mergînd după dînsul cu mîndrie, a călcat dinapoi pe marginea hainei lui. Sfîntul, întorcîndu-se, i-a spus lui: "Nu te grăbi că va veni ceasul, cînd te vei duce de popor, cu blîndețe la Dipin". Însă Anastasie și ceilalți ce erau cu dînsul, auzind acelea, n-au înțeles cele grăite de Sfîntul Ghermano; dar mai pe urmă, aducîndu-și aminte, au cunoscut cînd s-au împlinit cele grăite. Dipin era un loc la Constantinopol în care se obișnuia a se face priveliște, și cum acea proorocie a sfîntului s-a împlinit, se va spune mai pe urmă.
Deci, Sfîntul Ghermano, luptîndu-se cu bărbăție și fără de temere cu sabia cuvîntului lui Dumnezeu, ca un bun ostaș al lui Iisus Hristos contra ereticilor, a trimis pe unul din cei mai cinstiți slujitori bisericești la împărat, zicîndu-i: "O, împărate, nu se cădea ție, să te ridici fără de rînduială contra lui Dumnezeu, Ziditorul tău, Cel ce ți-a dat ție viața și împărăția și, precum se spune, ai să miști pe cele nemișcate. Nu îți era ție cu cuviință să calci hotărîrile Sfinților Părinți, pe care ei le-au pus în vremurile de demult; că prin chipul cel omenesc al lui Dumnezeu Cuvîntul, Care S-a luat din Preacurata și Preasfînta Fecioară, precum s-au pierdut toate slujbele diavolești, așa și toată închinarea idolească a rămas deșartă. Iar a cinsti asemănarea omenirii lui Hristos cea închipuită cu vopsele pe scîndură, chipul aceleia, ce negrăit L-a născut pe El, și chipurile sfinților lui Dumnezeu, aceasta s-a dat nouă de la părinți și dascăli, încă de șapte sute douăzeci și cinci de ani, de cînd Domnul nostru Iisus Hristos a luat trup omenesc și a venit la noi; iar după a Lui Înălțare, tămăduindu-se o femeie de curgerea sîngelui prin atingerea de marginea hainelor Lui, asemănarea Aceluia s-a făcut spre semn de mulțumită.
Chiar Domnul nostru Iisus Hristos mai înainte închipuind pe mahramă fața Sa cea dumnezeiască, a trimis-o lui Avgar regele Edesei. După aceea, Sfîntul Evanghelist Luca a zugrăvit chipul Preacuratei Fecioare, Maica lui Dumnezeu. Pentru toate acestea, dumnezeieștile Sinoade ale Sfinților Părinți, care s-au ținut în deosebite vremi și locuri, ne-au poruncit a nu călca, ci a cinsti sfintele icoane. Deci, să știi cu dinadinsul, o, împărate, că de vei voi să întărești acea fărădelege și luptă contra sfintelor icoane, eu cel dintîi nu mă învoiesc la aceasta nicidecum; ci sînt gata să-mi vărs sîngele meu pentru chipul Hristosului meu, Care și-a vărsat sîngele Său, ca să înnoiască chipul cel căzut al sufletului meu. Este arătat că cinstea și necinstea cea făcută chipului lui Hristos, se revarsă spre Cel dintîi închipuit al său, adică spre Hristos. Deci, se cade nouă să murim ca robi credincioși ai lui Hristos, pentru cinstea Domnului nostru". Altădată, Sfîntul Ghermano a zis către împărat: "Dacă eu sînt Iona, aruncați-mă în mare, fără sobor a toată lumea, fiindcă nu sînt puternic a legiui ceva nou pentru credință".
Văzînd sfîntul că nicidecum nu poate să schimbe pe împărat de la acel eres, a pus omoforul său cel patriarhicesc în dumnezeiescul altar, pe Sfînta Masă, lăsîndu-și dregătoria. Iar împăratul, umplîndu-se de mînie pentru cuvintele lui îndrăznețe, a trimis pe ostașii săi înarmați ca de război, care, bătîndu-l cu palmele pe sfîntul și în tot chipul lovindu-l și împingîndu-l, cu necinste l-au izgonit din casele patriarhiei. Iar el, ducîndu-se la liniștea monahi-cească, a petrecut restul zilelor între monahi și a adormit cu pace întru Domnul. El a fost patriarh paisprezece ani și cinci luni.
După izgonirea sfințitului patriarh Ghermano, împăratul a ridicat în scaunul lui pe Anastasie, ereticul cel pomenit mai înainte, care, împreună cu împăratul, au dat afară din Biserică sfintele icoane și au întărit eresul luptei contra sfintelor icoane. După aceea s-a împlinit asupra lui proorocia Sfîntului Ghermano, așa: murind cel rău, împăratul Leon Isaurul, a luat împărăția după el, Constantin Copronim, fiul lui, iar pe acesta l-a izgonit de pe scaunul împărătesc Artavasd, ginerele lui Leon. Anastasie Patriarhul, a ajutat la aceasta pe Artavasd și l-a încoronat ca împărat cu fiul lui.
După trei ani, Copronim, adunînd putere ostășească, a luat Constantinopolul, a scos ochii lui Artavasd, ginerelui și fiului lui, și a pierdut nepoții cei de soră ai lui și pe mulți boieri; iar pe patriarhul Anastasie, dezbrăcîndu-l la locul cel mai de sus zis, Dipin, l-a bătut înaintea poporului, poruncind să-l încalece pe un măgar cu fața înapoi; și astfel să-l poarte prin cetate cu batjocură.
Atunci s-a împlinit proorocia Sfîntului Ghermano, cea grăită către Anastasie: "Că de popor te vei duce la Dipin...". Răucredinciosul împărat Copronim voia ca pe Anastasie să-l surpe de la patriarhie. Și deoarece n-a putut afla pe altul la fel cu el în păgînătate, l-a lăsat tot pe el pe scaun unde, petrecînd douăzeci și patru de ani, ca o urîciune a pustiirii la loc sfînt, a căzut într-o boală ce se numește cordaspos; deoarece gura lui cea hulitoare de Dumnezeu, care a grăit multe hule contra sfintelor icoane și contra Sfîntului Ghermano, învățătorul lui, a fost prefăcută în ieșire, pentru că murdăria dinăuntru ieșea pe gură; și în această boală și-a lepădat ticălosul său suflet.
Pe cînd el a avut un sfîrșit atît de amar, Sfîntul Ghermano a aflat viața cea dulce cu sfinții ierarhi, întru împărăția Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh se cuvine cinstea, slava și închinăciunea acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Copyright © 1999-2000 BullSoft. All Rights Reserved.