Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pomenirea Fericitului Petru, fiul de împărat, care a fost din Rostov
(30 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Fericitul Petru era de neam de împărat tătăresc și nepot de frate al împăratului Bercae. El a venit la credința creștinească întru acest chip: Chiril, episcopul Rostovului, a mers odată în țara tătărească la împăratul Bercae, pentru o trebuință bisericească, în acel timp domnia Rostovului fiind sub stăpînirea împăraților tătari. Episcopul, fiind primit cu cinste de împărat, a vorbit cu dînsul despre credința creștină, spunînd multe din tainele cele sfinte. El spunea cum Rostovul s-a luminat cu credința în Hristos, în zilele marelui Vladimir, domnul Kievului, de către Sfîntul Episcop Leontie, care a fost adus din pămîntul grecesc. De asemenea, spunea cum, după moartea acelui plăcut al lui Dumnezeu, se făceau minuni la mormîntul lui, tămăduindu-se toate neputințele omenești cu rugăciunile lui, iar împăratul Bercae asculta acelea cu luare aminte, mirîndu-se și făcînd mare cinste episcopului Chiril.

În timpul acelei vorbiri, se afla acolo și acesta despre care ne este nouă vorba, adică fericitul Petru, fiul fratelui împăratului. El era copil tînăr și asculta cu plăcere cele grăite de episcop; deci, umplîndu-se cu inima, gîndea în sine la creștineasca credință. De aceea împăratul, făcînd daruri episcopului și împlinind toate cererile, l-a eliberat cu pace. Tînărul acela, auzind cuvintele episcopului despre sfînta credință și primindu-le în inima sa ca niște semințe bune aruncate pe pămînt bun, nu înceta a se gîndi la dreapta credință. Deci, umilindu-se cu sufletul, ieșea la cîmp în singurătate și acolo se gîndea, vărsînd lacrimi din ochi, și zicea în sine: "Cum cred împărații noștri, și pentru ce se închină soarelui, lunii, stelelor și focului. Oare aceia sînt dumnezei? Pentru ce nu se săvîrșesc minuni și de zeii noștri, precum se săvîrșesc în bisericile creștine? Care este Dumnezeul cel adevărat?" Astfel gîndind, el dorea foarte mult să cunoască desăvîrșit credința creștinească.

Într-același an s-a întîmplat episcopului Chiril, după rînduiala lui Dumnezeu, a merge în țara tătărească, pentru o pricină ca aceasta: Fiul împăratului Bercae se îmbolnăvise foarte greu, și mergînd mulți doctori, nici un folos nu a luat. De aceea, împăratul era în mare mîhnire pentru el, deoarece era singurul lui copil. Deci ei, aducîndu-și aminte de Chiril, episcopul Rostovului, și de cele grăite de dînsul despre minunatele tămăduiri care se făceau la mormîntul Sfîntului Leontie, a trimis degrabă la episcop în Rostov, rugîndu-l și făgăduindu-i multe daruri, ca să vină și să tămăduiască pe fiul său. Atunci episcopul a poruncit să se săvîrșească cîntări de rugăciuni pe la toate bisericile din Rostov; și a făcut singur multe rugăciuni cu lacrimi către Dumnezeu și către Preacurata Lui Maică, ca să dea tămăduire fiului împăratului, pentru slava numelui lui Iisus Hristos, și să nu se hulească credința creștină de necredincioșii agareni. Rugîndu-se din destul la mormîntul făcătorului de minuni, Leontie, și luînd de la dînsul binecuvîntare pentru acest lucru, cum și sfînta apă, pe care singur a sfințit-o, și a plecat spre țara tătărească. Ajungînd la împărat, a făcut rugăciune către Domnul pentru fiul cel bolnav al împăratului și, stropindu-l cu apă sfințită, l-a făcut sănătos în numele lui Iisus Hristos. Împăratul, văzînd aceasta, s-a bucurat foarte mult cu toată casa sa și cu toți domnii săi și l-a cinstit pe el foarte mult, făcînd ospăț mare multe zile. Iar Chiril, episcopul lui Hristos, vorbea mult despre puterea lui Iisus Hristos, și despre legile sfintei credințe, înspăimîntînd mințile necredincioșilor.

Într-acest timp, nepotul împăratului asculta cu luare aminte toate cuvintele cuviosului și le punea în inima sa, pentru că dorea să se bucure de ele și de venirea cuviosului. De aceea, s-a gîndit să meargă cu dînsul în Rostov ca să vadă Biserica creștină și minunile ce se făceau și să primească sfînta credință. Murind tatăl său, și maica sa rămînînd văduvă, îi păstra lui multe bogății, dar el luîndu-le pe acelea, le împărțea săracilor celor de credință tătărească, pentru că le socotea pe toate întru nimic. Avea numai o singură dorință în sufletul său: să se unească cu Hristos și să fie robul Lui. El știa cu adevărat, că scopul său era cel bun, dar dragostea maicii și puterea împărătească îi vor face împiedicare, iar ducerea lui la episcop se va opri. De aceea s-a gîndit ca, tăinuindu-se de toți, să meargă unde l-ar duce dorința inimii lui. După cîteva zile, episcopul Chiril plecînd de la împărat cu multe daruri, împăratul a dat poruncă către voievozii Rostovului și Iaroslavului să dea dăjdii împărătești peste ani, la casa Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și la episcopia Rostovului.

Plecînd episcopul de la tătari, tînărul a ieșit în taină, lăsînd pe maica sa, rudele și averile, ca Avraam cel de demult și, ajungînd pe episcop pe drum, îl ruga cu lacrimi să-l ia cu dînsul în pămîntul cel sfînt al Rusiei și să-l facă creștin. Atunci episcopul, văzînd lacrimile tînărului și văzînd osîrdia cea fierbinte către Hristos Dumnezeu, l-a luat pe el, precum păstorul cel bun a luat oaia cea rătăcită pe umărul său, și l-a dus în Rostov, bucurîndu-se și slăvind pe Dumnezeu.

Tînărul, ducîndu-se în Rostov și văzînd biserica împodobită, rînduiala bunei credințe și cîntarea bisericească, s-a bucurat cu duhul. În soborniceasca biserică a Rostovului se cînta în strana stîngă grecește, iar în cea dreaptă, rusește. Deci, tînărul a iubit credința creștinească foarte mult și cerea Sfîntul Botez. Arhiereul, socotind că va fi vreo încercare de la împărat, cu acel tînăr, rudenie cu el, întîrzia botezul. Dar Dumnezeu, voind să mîntuiască sufletul celui ce-L iubea, a rînduit să fie vremea lesnicioasă de botez. Căci, împăratul Bercae murind după puțină vreme, se făcuse tulburare între tătari și nu era timp pentru căutarea acestui tînăr. Atunci, episcopul l-a botezat și i-a pus numele Petru. Și îl învăța în toate zilele cuvinte insuflate de Dumnezeu, întărindu-l în credință și povățuindu-l la viață îmbunătățită, care se cuvine adevăratului creștin. Petru învățase și carte rusească și petrecea totdeauna în citire și în rugăciuni, stînd în casa lui Dumnezeu ziua și noaptea, nelăsînd niciodată obișnuita pravilă bisericească. El era foarte bun la obicei, blînd, smerit, fără de răutate, cu bună cuviință și iubit de toți, cu postul și cu înfrînarea curată păzind întreaga înțelepciune tinerească și avînd locuința în casa arhierească. Nu după multă vreme fericitul episcop Chiril, săvîrșindu-și viața sa cea plăcută lui Dumnezeu, s-a mutat către Domnul, luînd scaunul după dînsul Sfîntul Ignatie. Petru nevoindu-se în curtea arhierească pe lîngă Ignatie, ca și mai înainte, avea obicei de a ieși uneori la cîmp să se mîngîie și să vîneze păsări pe lîngă lacul Rostovului.

Odată, întîrziind pînă seara tîrziu, a stat să se odihnească lîngă lac. Acolo i s-au arătat în vedenie Sfinții Apostoli Petru și Pavel, pe care văzîndu-i în vis, s-a deșteptat de spaimă. El îi vedea la arătare, stînd deasupra lui și strălucind în chip de soare. Deci, sculîndu-se degrabă de unde stătea și, tremurînd, a căzut la pămînt. Iar ei l-au luat de mînă și l-au ridicat, zicîndu-i: "Nu te teme, Petre! Noi sîntem trimiși la tine de Dumnezeu, în Care ai crezut și te-ai botezat, ca să te mîngîiem și să crezi că este adevărată arătarea noastră la tine, iar nu nălucire. Deci, voim ca în acest loc unde te-ai odihnit, să se zidească o biserică în numele nostru. Să te duci dimineață în cetate și să iei trei icoane: icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu Pruncul cel mai înainte de veci, icoana Sfîntului Arhiereu Nicolae și icoana Sfîntului Dimitrie, Marele Mucenic. Aceste icoane să le duci la episcop și să-i spui: Petru și Pavel, Apostolii lui Hristos, m-au trimis la tine, poruncindu-ți să zidești o biserică lîngă lac, în locul unde mi s-a arătat și mi-au spus aceasta!

Sfinții Apostoli, zicînd acestea fericitului Petru, i-au dat două pungi, una plină cu aur, iar alta cu argint și apoi s-au făcut nevăzuți. Fericitul Petru, luînd pungile ce i s-au dat, s-a închinat lui Dumnezeu în locul unde a văzut pe Sfinții Apostoli și a rămas acolo rugîndu-se, pînă s-a luminat de ziuă. Deci, făcîndu-se ziuă, s-a rugat și s-a dus în cetate. După dumnezeiasca rînduială, a aflat în tîrg un zugrav cu icoanele pomenite mai sus, zugrăvite minunat, cerînd prețul de nouă arginți, iar al zecelea, un galben. Petru, dînd prețul acela din pungile apostolești, a luat sfintele icoane și s-a dus în casa arhierească.

În aceeași noapte și arhiereului Ignatie i s-au arătat aceiași Sfinți Apostoli, poruncindu-i să zidească o biserică în numele lor. Arhiereul s-a înspăimîntat de acea vedenie. Deci, cînd s-a făcut ziuă, a chemat la el pe voievod și i-a spus arătarea și porunca Sfinților Apostoli Petru și Pavel, zicîndu-i: "M-a înfricoșat foarte mult vedenia și vorba lor și nu știu ce voi face, că nu pricep în ce loc voi zidi biserica". Voievodul i-a zis: "Stăpîne, te văd înspăimîntat și ți se cade cu adevărat să împlinești toate cele ce ți s-au poruncit de Sfinții Apostoli!" Ei vorbind astfel, voievodul a văzut prin fereastră pe Petru venind la episcop cu sfintele icoane de la biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar lumina ce strălucea din icoană, se suia mai sus decît biserica, ca o văpaie de foc spre înălțime.

Înspăimîntîndu-se voievodul, a zis: "O, stăpîne, ce este acest foc? Oare nu s-a aprins vreo zidire?" Uitîndu-se și episcopul, a văzut același lucru și s-a înspăimîntat. Nimeni altul nu putea să vadă acea lumină în chip de văpaie, care ieșea din sfintele icoane. Petru, intrînd cu acele icoane în palat înaintea episcopului și a voievodului, le-a pus la loc cinstit, apoi s-a închinat lor și le-a spus arătarea și toate cuvintele Sfinților Apostoli Petru și Pavel, care i se făcuseră lui într-acea noapte. Iar spre încredințare adevărată, le-a arătat acele două pungi cu aur și argint, ce i se dăduse de Sfinții Apostoli. Episcopul și voievodul s-au închinat sfintelor icoane, care străluceau în tot palatul cu o lumină minunată, și au întrebat pe fericitul Petru unde a găsit acele sfinte icoane? El le-a spus că le-a cumpărat din tîrg. Voievodul și episcopul se mirau, știind bine că în cetatea lor nu este un așa zugrav. Deci, cercetînd, nu l-au găsit.

Fiind ceasul Sfintei Liturghii, s-au dus cu acele sfinte icoane în sfînta sobornicească biserică și, după săvîrșirea Liturghiei, cîntînd rugăciuni, au mers afară de cetate, la acel loc unde se odihnise Petru și i se făcuse apostoleasca arătare, aducînd și acele sfinte icoane, cărora le urma tot poporul cetății. Sosind la acel loc, au făcut cîntare de rugăciune Sfinților mai marilor Apostoli Petru și Pavel și în același ceas au zidit un locaș de rugăciune și au pus icoanele într-însul.

După aceasta voievodul, făcînd glumă sau ispitindu-l, a zis lui Petru: "Episcopul îți va zidi biserica, dar, dacă eu nu-ți voi da loc împrejurul bisericii, ce vei face?" Petru a răspuns: "Dumnezeu de va voi și episcopul de va porunci, vom cumpăra pămînt de la tine". Atunci Petru s-a dus la episcop și i-a spus acel cuvînt al voievodului. Episcopul a zis lui Petru: "Fiule, crede purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru tine și nădăjduiește în rugăciunile Sfinților Apostoli Petru și Pavel, că pungile cu aur și argint care ți le-au dat, nu se vor împuțina, nici vor scădea, precum s-a întîmplat odată prin rugăciunile Sfîntului Prooroc Ilie, în Sarepta Sidonului, la femeia cea văduvă, căreia nu i-a lipsit vadra de făină și ulciorul cu untdelemn nu s-a împuținat. Deci, du-te la voievod și-l întreabă cît cere pe pămîntul dimprejurul bisericii". Petru, ducîndu-se și întrebîndu-l, voievodul i-a zis: "Precum ai dat pentru icoane nouă arginți, iar al zecelea un galben, așa voiesc ca pentru pămîntul pe care voiești să-l ai împrejurul bisericii, să-mi dai cîte nouă arginți, iar al zecelea să fie galbenul.

Atunci Petru, nădăjduind spre Dumnezeu și spre Sfinții Apostoli, s-a învoit cu cuvîntul voievodului. Și mergînd la locul acela, Petru a început să scoată din pungile date de Apostoli, nouă arginți și un galben, punîndu-i pe rînd pe pămînt, începînd de la iezer. Astfel a cuprins mult loc împrejurul bisericii, ca să fie mănăstirea largă iar pungile nu i s-au împuținat, după proorocia arhiereului lui Dumnezeu, Ignatie. Voievodul, văzînd mulțimea de argint și de aur, iar pungile lui Petru fiind pline și nelipsite, s-a mirat foarte mult și a zis: "Cu adevărat de mirare este această minune, căci Petru a aflat mare dar de la Dumnezeu și de la Sfinții Apostoli!"

Deci, voievodul a luat aurul și argintul acela ca o binecuvîntare apostolească, iar bisericii apostolești cea din nou zidită, i-a dăruit sate cu moșii îndestulate, cu ape și păduri, pe care le-a întărit cu scrisori. Astfel s-a zidit biserică aleasă, în numele sfinților mai marilor Apostoli Petru și Pavel și s-a așezat o mănăstire lîngă ea care este și pînă acum, cu darul lui Hristos. Dar fericitul iubea tăcerea și la față nu se arăta vesel, avîndu-și mintea adîncită în dumnezeieștile cuvinte. Pentru aceea a zis voievodul către episcop: "Oare nu se tînguiește neamul lui Petru pentru patrie și oare nu se gîndește să se întoarcă la tătărie?" El de s-ar duce acolo, fiind fiu de împărat, îi este frică să nu facă vreo împiedicare cetății noastre. Iar arhiereul, luînd aminte la cuvintele voievodului, a făcut cu dînsul sfat și au socotit să-l însoțească cu nunta, căci, avînd soție și feciori, să nu mai gîndească la neamul său. Însă el niciodată nu se gîndea la căsătorie.

Deci, chemînd arhiereul și voievodul la ei pe Petru, i-au zis: "Voiești să te însoțim pe tine cu femeie?" Iar Petru a răspuns: "Stăpînii mei, eu am iubit credința aceasta sfîntă și pentru ea am lăsat toate și m-am lăsat în voia lui Hristos Dumnezeul nostru, să fie și acum voia Domnului și a voastră". Atunci, voievodul, îndată i-a căutat lui o mireasă frumoasă din boieri și l-a cununat cu ea singur arhiereul în soborniceasca biserică. Iar voievodul a numit pe Petru frate al său și avea către el mare dragoste, atît el cît și feciorii lui. Petru a viețuit în legiuită însoțire cu cinste mulți ani și s-a făcut tată de fii. Dar și tuturor săracilor și scăpătaților le era tată, hrănind pe flămînzi, îmbrăcînd pe cei goi și ca un alt drept Iov, fiind ochiul orbilor și piciorul șchiopilor. El plăcea Domnului cu dinadinsul prin păzirea sfintelor lui porunci, ferindu-se de tot răul și toată fapta bună sîrguindu-se a o împlini.

Apoi, dezlegîndu-se de însoțirea trupească, s-a însoțit Domnului prin Duhul, întru rînduiala monahicească; căci a luat pe sine îngerescul chip al monahilor și în acela s-a mutat către Domnul, fiind la bătrînețe adînci. Astfel, Petru, fiul de împărat, a murit la Rostov. Deci, cinstitul lui trup s-a pus în biserica Sfinților Apostoli, cea zidită de el, preamărind Dumnezeu pe plăcutul Său, prin darul tămăduirii bolilor, ce se săvîrșeau la mormîntul fericitului Petru. Și chiar pînă acum se dau tămăduire celor ce cu credință se apropie de moaște lui, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, Celui împreună slăvit cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, Căruia de la toți să-i fie cinste, închinăciune și mulțumire în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site