Pomenirea Sfîntului Mucenic Iulian din Cilicia
(21 iunie)
Sfîntul Mucenic Iulian era din cetatea Anazarvia, care este a doua eparhie a Siciliei. El s-a născut dintr-un tată care era de neam senatoresc, cu credința elin, iar din mamă creștină, care după moartea bărbatului său, s-a mutat în Tarsul Ciliciei. Acolo, botezîndu-și pruncul în sfînta credință, îl creștea în învățătura cărții și în dreapta credință. Cînd copilul era de 18 ani, s-a pornit prigoană mare împotriva creștinilor din porunca lui Dioclețian. Fericitul Iulian fiind prins, a fost dus la ighemonul Marchian spre întrebare. Acesta, schingiuindu-l mult, uneori îl amăgea cu îmbunări, iar alteori prin îngroziri și munci, îl silea spre idoleștile jertfe; însă el nu s-a lepădat de Hristos. Deci, plimbîndu-l un an întreg prin diferite cetăți ale Ciliciei, pretutindeni a fost muncit în diferite chipuri; însă el răbda ca un credincios adevărat al lui Iisus Hristos.
Cînd a fost adus în cetatea de lîngă mare, care se numea Egeea, slujitorii cei diavolești, deschizînd gura sfîntului cu sila, îi băgau vin și carne jertfită idolilor, vrînd ca, cu acele jertfe idolești, să spurce pe curatul și sfîntul rob al lui Hristos. Apoi, fiind aruncat în temniță, a venit la dînsul fericita lui maică, care de departe îi urma lui. Ea se ruga lui Dumnezeu să întărească pe fiul ei întru nevoința cea mucenicească.
Deci, prinzînd-o pe ea păgînii, a rugat pe ighemon să o lase la fiul ei trei zile, ca să-l sfătuiască a se închina zeilor lor. Atunci ighemonul a poruncit să nu o oprească nimeni, cînd se va duce în temniță la fiul ei. Deci dînsa, șezînd lîngă el ziua și noaptea, îl ruga cu multe lacrimi și cuvinte de iubire, ca o mamă bună și-l îndemna pe dînsul să rabde pentru Hristos pînă la sfîrșit muncile cele de puțină vreme, pentru ca prin acestea să se învrednicească de la Domnul de veșnicile bunătăți și să fie numărat în ceata sfinților mucenici.
După ce au trecut cele trei zile, sfîntul împreună cu maica sa au fost scoși la judecata ighemonului. Ighemonul, nădăjduind că maica lui l-a înduplecat spre a jertfi idolilor pe fiul ei, a început a o ferici pe dînsa cu laude. Dar ea, deschizîndu-și cinstita și de Dumnezeu insuflata sa gură, a mărturisit cu mare glas numele lui Iisus Hristos, iar idoleasca păgînătate a rușinat-o cu multe mustrări și ocări. Asemenea făcea și Sfîntul Iulian, mărturisind cu îndrăz-neală pe Hristos, unul și adevăratul Dumnezeu și ocărînd mulțimea zeilor păgînești. Atunci ighemonul, mîniindu-se, i-a muncit pe amîndoi fără milă. Pe maica mucenicului, după ce a bătut-o mult, a poruncit să-i taie călcîiele picioarelor, cu care a urmat fiului ei venind după dînsul din Tars, apoi să o izgonească. Iar pe Sfîntul Mucenic Iulian a poruncit să-l bage într-un sac cu nisip în care erau jivini și tîrîtoare veninoase și apoi să-l arunce în mare. Astfel, Sfîntul Mucenic Iulian a luat cununa muceniciei. Tot mucenicește s-a sfîrșit și sfînta lui maică, luînd cununile biruinței de la Hristos Dumnezeul nostru.
Trupul Sfîntului Iulian fiind scos de valuri la uscat, o oarecare dreptcredincioasă femeie văduvă, luîndu-l, l-a dus în Alexandria și l-a îngropat cu cinste. După un timp sfintele lui moaște au fost aduse în Antiohia. Iar pomenirea Sfîntului Mucenic Iulian, a fericit-o și a cinstit-o cu cuvînt de laudă Sfîntul Ioan Gură de Aur, pe cînd trăia în Antiohia, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie
Copyright © 1999-2021 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.
