Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfîntul Mucenic Zosima, ostașul
(19 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Pe vremea cînd împăratul Traian ținea împărăția Romei, popoarele elinești erau cuprinse cu mare îndrăznire de idoli, cu rătăcire și cu multă orbire; de aceea se ridica cumplită prigonire contra Bisericii lui Dumnezeu. Între elini era un bărbat vestit cu numele Dometian, ighemon al Antiohiei Pisidiei. Acela, mergînd la împăratul Traian, a cerut să-i dea lui putere asupra creștinilor, ca să-i silească cu munci grele pe toți care nu voiau să jertfească zeilor lor. Luînd acea putere de la împărat și, îmbrăcîndu-se în platoșa cea diavolească, ca un leu se ațîța cu mînia contra acelora care pînă la moarte păzeau mărturisirea adevăratului Dumnezeu.

Deci, străbătînd părțile Soropolitariei, s-a apropiat de cetatea care se numea Apolonia, și în care era un ostaș între elini, cu numele Zosima. Acela dorea să fie următor credinței lui Hristos. Auzind el că ighemonul se apropie și năvălește cu prigonirea, a lepădat armele cele ostășești și a alergat la Sfînta Biserică, învățînd credința cea întru Hristos, a luat Sfîntul Botez și se deprindea cu lucrurile cele creștinești, în curăție și în întreaga înțelepciune, îndeletnicindu-se în postiri și în rugăciuni. După cîteva zile, ighemonul Dometian, mergea în cetatea aceea și s-a apropiat de el unul din slujitorii de idoli și i-a zis: "Este aici un ostaș, anume Zosima, care defaimă pe împărat și puterea voastră. Acela, lepădîndu-se de rînduiala ostășească în care era scris de împăratul Traian și aruncînd armele sale, zice că este creștin, nesocotește pe zeii noștri, disprețuiește legile împărătești și defaimă stăpînirea împărătească. Ighemonul, auzind aceasta, a zis: "Să se aducă acel Zosima aici la judecată".

Deci, cu o ceată de ostași ducîndu-se după poruncă, au prins pe sutașul Zosima și l-au dus la judecată. Ighemonul, văzîndu-l, l-a întrebat: "Tu ești cel ce te numești Zosima?" Ostașul lui Hristos a răspuns: "Eu sînt Zosima, robul Domnului meu Iisus Hristos". Ighemonul a zis: "Mai întîi spune-mi în ce rînduială ești ca om, apoi vei spune al cui rob ești". Sfîntul a zis: "Am fost în rînduiala de ostaș al împăratului vostru cel pămîntesc și, lepădînd pe zeii voștri cei pierzători, m-am făcut ostaș al Împăratului ceresc, Care este Hristos adevăratul Dumnezeu!" Dometian a zis: "O, nelegiuitule, nimic nu-ți va ajuta numele lui Hristos. Deci, mai bine jertfește zeilor, ca să ți se ierte păcatul cu care ai greșit împotriva împăratului nostru Traian și de la care te-ai învrednicit cu rînduiala ostășească". Sfîntul a zis: "Nu voi jertfi deloc zeilor voștri".

Atunci Dometian a poruncit ca pe ostașul lui Hristos să-l ducă în temniță. A doua zi, sfîntul iarăși a fost judecat, avînd mîinile legate înapoi. Ighemonul, văzîndu-l, a poruncit să-l spînzure pe lemnul cel de muncire și, pe cînd îl muncea, i-a zis: "Jertfește zeilor, spurcate Zosima, mai înainte de a începe să ți se rupă mădularele tale!" La acestea, sfîntul a răspuns: "Nu numai cu cuvintele, dar nici cu faptele nu vei putea să mă îndupleci să jertfesc zeilor tăi!"

Deci ighemonul a poruncit la niște ostași puternici să-l bată. Sfîntul Zosima fiind bătut, a zis către ighemon: "În deșert se ostenesc slujitorii tăi; căci, Dumnezeu întărindu-mă pe mine, nu simt bătăile ce mi se dau!" Astfel mucenicul a fost bătut multă vreme, încît și pămîntul s-a roșit de sîngele lui. Apoi a strigat cu glas mare către Dumnezeu, zicînd: "Doamne Dumnezeule Atotputernice, Cel ce șezi în scaunul slavei Tale, Cel ce ai întins cerul și ai întemeiat pămîntul, Cel ce ai adunat toate apele într-o adunare, nădejdea noastră și așteptarea robilor Tăi, ascultă-mă pe mine, care mă rog Ție, nu mă lăsa să fiu biruit de îngrozirile și muncile tiranului; pentru ca toți cei ce nu știu numele Tău să învețe prin mine a Te cunoaște pe Tine, Unul Adevăratul Dumnezeu".

Astfel rugîndu-se sfîntul, a venit un glas din cer, zicîndu-i: "Zosima, îmbărbătează-te și te întărește; căci Eu sînt cu tine și nimic nu te va birui". Acest glas l-a auzit și Dometian și cei ce erau cu dînsul. Unii ziceau: "Mare vrăjitor este acesta!" Iar alții ziceau: "Acesta nu este vrăjitor, ci robul lui Hristos Dumnezeul său. Cu adevărat este mare Dumnezeul creștinilor, de la care s-a trimis acest glas spre omul acesta!" Apoi ighemonul a poruncit la patru ostași să-l întindă pentru muncă în patru părți. Iar mucenicul, fiind întins, și-a ridicat ochii spre cer și a zis: "Doamne Dumnezeul meu, Cel ce cunoști gîndurile omenești, nădejdea creștinilor, scăparea și odihna celor ce sînt în primejdii, izbăvește-mă de meșteșugirile pierzătorului Dometian, slujitorul diavolului, ca toți cei ce stau de față să Te cunoască pe Tine, că Tu ești Dumnezeul Cel viu, Care ai fost mai înainte de veci și în veci vei fi!"

Atunci îndată mulți din cei ce stăteau de față, văzînd o răbdare ca aceea a mucenicului, au crezut în Hristos. Ighemonul, văzînd aceasta și temîndu-se ca nu cumva să se întoarcă toți spre credința creștinească, s-a mîniat; deci, scrîșnind din dinți, se gîndea în sine cu ce fel de moarte să piardă pe robul lui Hristos. Pentru aceea a poruncit să aducă un pat de aramă și să pună dedesubt foc mare, ca să ardă pe mucenic deasupra lui. Patul acela fiind ars foarte tare, a poruncit să pună pe el pe sfîntul. Dar mucenicul, însemnîndu-se cu semnul Sfintei Cruci, s-a suit pe pat și îndată Domnul a prefăcut focul în rouă, pentru că prin îngerii Săi a trimis mucenicului ajutor. Toți cei ce stăteau de față, socoteau că mucenicul este mort din pricina focului; dar îngerii Domnului, ridicînd pe sfîntul de pe patul acela, l-au pus viu lîngă pat, nefiind vătămat deloc. Poporul, văzînd o minune ca aceea, a preamărit pe Dumnezeul Cel Adevărat, Care a trimis pe sfinții Săi îngeri și a izbăvit pe robul Său de un foc ca acela; și mulți s-au apropiat de credința lui Hristos. Ighemonul, sculîndu-se de la judecată, s-a dus acasă cu rușine; iar pe mucenic a poruncit să-l ia și să-l țină sub pază.

După aceasta, ighemonul Dometian s-a dus în cetatea Cono-niei și a poruncit să aducă după el pe mucenic legat, ca acolo să-l muncească. Ajungînd în acea cetate și șezînd la judecată, a poruncit să încalțe pe mucenic cu papuci de fier, în care erau puse piroane ascuțite și să-l lege cu un lanț de fier de un cal neînvățat, ca să alerge cu calul. Sfîntul, fiind legat de calul acela, alerga atît de repede cu papucii cei de fier, încît întrecea calul, pentru că Dumnezeu era cu el. Iar sfîntul zicea în alergarea sa: "Doamne Dumnezeule, Care săvîrșești picioarele mele ca ale cerbului, dă-mi răbdare desăvîrșită!"

Ighemonul, văzînd o răbdare ca aceea a mucenicului, a poruncit să-l arunce în temniță și să nu-i dea deloc mîncare și băutură, ca să se sfîrșească de foame și de sete.

După ce au trecut trei zile, în care sfîntul n-a gustat nimic, au intrat în temniță doi tineri preafrumoși, dintre care unul îi aducea pîine curată, iar altul un vas cu apă. Aceia au zis sfîntului: "Primește acest dar preascump, pe care ți l-a trimis Dumnezeul tău". Mucenicul lui Hristos, primind, a mîncat, a băut, s-a întărit cu trupul și a zis: "Mulțumesc Ție, Doamne, că Te-ai milostivit spre mine și nu m-ai trecut cu vederea, ci m-ai săturat cu cereasca Ta pîine și băutură! Laud și slăvesc măririle Tale în veci!" Făcîndu-se ziuă, ighemonul a șezut la judecată și a poruncit să aducă pe mucenic la cercetare. Sfîntul a stat înaintea lui cu fața luminoasă, avînd mintea îndreptată către Dumnezeu. Ighemonul se mira văzînd pe mucenic neschimbat la față, după atîtea munci și a zis către el "O, Zosima, măcar vino-ți în simțire și jertfește zeilor ca să nu fii zdrobit de bătăi și astfel să mori prin chinuri grozave".

Sfîntul a răspuns: "De voiești, jertfește tu diavolilor celor asemenea cu tine; iar eu, precum am zis mai înainte, voi sluji numai Dumnezeul meu". Ighemonul, mîniindu-se, a poruncit să spînzure pe mucenic la muncire și a zis către el: "Vezi, ticălosule, cît de multe munci s-au pus înaintea ta? Și încă nu mă asculți ca să jertfești zeilor?" Sfîntul a răspuns: "Cel ce iubește pe Dumnezeul Cel viu, nu ține seama de aceste munci!" Atunci ighemonul a poruncit să strujească trupul mucenicului cu piepteni de fier. Mucenicul, fiind muncit astfel, a strigat cu glas mare către Dumnezeu, zicînd: "Acum cunosc mai bine milostivirea îndurărilor Tale, Hristoase, Făcătorul luminii; de vreme ce m-ai întărit ca să rabd muncile cu bărbăție și nici să grăiesc ceva cu nerăbdare; astfel, prin aceste munci, să se cunoască și mai mult puterea dumnezeierii Tale".

Sfîntul zicînd acestea, ighemonul a poruncit ca, luîndu-l de la muncire, să-l pună iarăși înaintea sa, și i-a zis: "Multe munci ai răbdat pentru Hristosul tău și nici un folos nu ai avut. Măcar acum, apropiindu-te, jertfește zeilor!" Atunci sfîntul a răspuns: "Dometiane, preacumplitule muncitor, fără de omenie și plin de necurăție, teme-te de Dumnezeul Cel ceresc și părăsește-ți rătăcirea ta; iar pe acei idoli să nu-i numești dumnezei, fiindcă sînt diavoli, iar nu dumnezei". Ighemonul a zis: "O, dar tu, spurcatule, cum îndrăznești a numi pe zeii noștri diavoli, cărora toată lumea le sacrifică zile de prăznuire?" Mucenicul a zis: "Ce fel de prăznuiri au zeii tăi în iad, astfel să-ți fie ție, împăratului tău și tuturor celor ce cred într-înșii!"

Atunci ighemonul a poruncit ca iarăși să-l spînzure la muncire și cu lumînări aprinse să-i ardă pîntecele. Iar mucenicul a zis către ighemon: "Să nu arzi numai pîntecele, ci și trupul meu, dar niciodată nu mă vei birui, pentru că Hristos este cu mine, întărindu-mă. Iată, doresc foarte mult să fiu ucis de tine, pentru că aceasta este slava mea înaintea Hristosului meu, ca să mor pentru El". Ighemonul, neștiind ce să facă mai mult, a condamnat la moarte pe mucenic, ca să i se taie capul cu securea.

Mucenicul, fiind dus la locul cel de moarte, se ruga lui Dumnezeu: "Doamne Dumnezeul meu, caută spre mine păcătosul și primește sufletul meu împreună cu cei ce Ți-au plăcut Ție în veac; căci Tu ești slava și lauda mea în vecii vecilor!" Ajungînd la locul de moarte, i s-a tăiat capul cu securea pentru Domnul său.

Sfîntul Mucenic Zosima și-a săvîrșit pătimirea sa în 19 zile ale lunii iunie, în cetatea Cononiei, stăpînind în Roma Traian, iar peste noi împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slava și stăpînirea în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site