Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pătimirea Sfinților Mucenici Tigrie preotul și Eutropie citețul
(16 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Sfinții Tigrie și Eutropie au fost din clerul Sfîntului Ioan Gură de Aur, pentru care au și pătimit; pentru că au pus asupra lor pricina nedreaptă, pentru arderea ce s-a făcut în Constantinopol. Iată acea pricină: În ziua în care s-a izgonit la surghiun, marele luminător al Bisericii, Sfîntul Ioan Gură de Aur, s-a aprins un foc în biserica cea sobornicească ca un soare la apus, nu din vreo pricină omenească, ci din urgia lui Dumnezeu; și răspîndindu-se prin toată biserica, a ieșit prin ferestrele cele mai de sus și a ajuns la acoperișul bisericii.

Văpaia a înconjurat biserica, nu numai înăuntru, ci și pe dinafară, încît au ars toate construcțiile cele de lemn ce erau aproape de piatră. Suflînd un vînt puternic, acea văpaie a fost dusă pe sus prin aer de la biserică, a trecut tîrgul și s-a plecat la un pod deasupra palatului, în care se făceau sfaturile mai marilor, și l-a ars desăvîrșit. Și se vedea o minune înspăimîntătoare: Focul, ca un însuflețit, în chip de balaur, umblînd împrejur, mistuia casele cele depărtate, mai ales ale vrăjmașilor Sfîntului Ioan.

Casele ce erau aproape de biserică, acelea au rămas întregi. Iar cămările care erau cu cinstitele vase, focul nu le-a atins, ca dintr-aceasta să se înștiințeze toți, că nu după întîmplare s-a făcut o ardere ca aceasta, ci din urgia lui Dumnezeu, pentru ca toți să înțeleagă izgonirea cea nedreaptă a Sfîntului Ioan Gură de Aur. În trei ceasuri, multe zidiri frumoase și de mulți ani, podoabe nespuse și bogății nenumărate s-au prefăcut în cenușă; însă n-a pierit nici un suflet de om din pîrjolul cel înfricoșat, ci toți ziceau: "Dumnezeu pedepsește cetatea cu foc, pentru că fără de vină au izgonit pe Ioan Gură de Aur, plăcutul lui Dumnezeu". Iar oamenii vrăj-mași ai Sfîntului Ioan, de aici au găsit pricină contra susținătorilor lui și ziceau: "Cei ce sînt de un gînd cu Ioan au aprins biserica".

Deci, îndată au ridicat prigoană cumplită asupra celor nevinovați robi ai lui Hristos Dumnezeu, episcopi, preoți, clerici și călugări, pe care, prinzîndu-i, pe unii îi munceau în Constantinopol, iar pe alții, legîndu-i, i-au trimis în Calcedon și îi chinuiau cu grele legături prin temnițe. Unii dintre cetățeni erau rînduiți să umble ca oamenii sălbatici prin cetate, să asculte vorbele din popor ce se grăiesc despre Ioan și, de auzeau pe cineva grăind bine de Ioan și jelind pentru izgonirea lui, îndată îl prindeau, îl duceau la închisoare și-l sileau să blesteme pe bărbatul cel sfînt; iar pe cei ce nu voiau, îi băteau cumplit, și de la alții jefuiau averile și-i surghiuneau prin diferite locuri; pentru că, păstorul fiind bătut, se cădea și oile să fie risipite.

Într-acea vreme, era eparh al cetății un anume Optat, cu credința elin, ținînd de păgînătatea închinării de idoli; iar cu obiceiul aspru și nemilostiv. Acela, fiind vrăjmaș al creștinătății, se bucura în sine văzînd tulburarea aceea care se făcea între creștini, unul contra celuilalt, năvălind deodată cu răutate. Primejdiile și strîmtorările care erau între creștini, acelea îi erau lui bucurie și veselie, că el ajuta pe acei care vrăjmășuiau contra Sfîntului Ioan și contra iubitorilor lui. Deci, a început a face cercetare pentru focul ce se pusese, de unde și prin a cărui faptă s-a aprins. Și, prinzînd pe mulți, îi muncea cumplit, ca și cum ei ar fi fost pricina focului, dar în fapt zavistuind contra creștinilor. Între alții au prins și pe cinstitul preot Tigrie, pe care, dezbrăcîndu-l și dîndu-l la munci, l-au bătut cumplit, peste tot trupul cu curele ude. Acest Tigrie era de neam barbar. El, fiind robit din copilăria sa și cumpărat de un stăpîn bogat, acela scopindu-l, slujea ca un rob în casa stăpînului său.

După mulți ani, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, cîștigînd libertatea, s-a lipit de slujitorii bisericești și, pentru viața lui cea îmbunătățită, l-au cinstit cu rînduiala de preot. El era cu adevărat bărbat plin de toate bunătățile și de plăcerea lui Dumnezeu: blînd, smerit, milostiv, iubitor de străini, folositor celorlalți cu cuvîntul și cu lucrul.

Pe acesta, eparhul cel nemilostiv muncindu-l mult, l-a surghiunit în Mesopotamia unde s-a și sfîrșit ca un pătimitor în strîmtorarea legăturilor. După aceasta, a prins și pe Eutropie citețul, fiindcă a fost pîrît ca un pricinuitor al focului. Sfîntul Eutropie era feciorelnic, din pîntecele maicii sale, tînăr cu anii și cu nici un rău amestecat, cu mîinile ca un nevinovat și curat la inimă. Pe acesta dîndu-l la muncire, întîi l-au bătut cu vine de bou, apoi, bătîndu-l cu bețe și vergi groase, i-au sfărîmat oasele. După aceea, cu unghii de fier i-au strujit nu numai coastele, ci și fața, fruntea și tot trupul lui pînă la oase. După aceasta, i-au ars cu lumînări părțile cele ascunse ale trupului său. În tot timpul acelor munci, îl întrebau de focul ce se aprinsese și, după ce sfîntul mucenic nu s-a supus, a poruncit ca să-l ia de la muncire și să-l arunce în temniță.

În acea vreme, un episcop, cu numele Sisinie, dormind, i s-a făcut o vedenie ca aceasta: I se părea că este în biserica Sfîntului Întîiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan și a văzut pe un bărbat cinstit cu fața în chip de înger, fiind strălucit ca unul din sfinții cei mari. Acela stătea în fața dumnezeiescului altar, ca și cum se minuna și se întrista, și l-a auzit zicînd astfel: "Pe toată cetatea am înconjurat-o căutînd bărbați îmbunătățiți și, dintr-atîta mulțime de oameni, pe nici unul nu am putut afla bărbat bun decît numai pe fericitul Eutropie".

Sisinie episcopul, văzînd aceasta în vis și deșteptîndu-se, a chemat îndată pe un preot ce era lîngă el și i-a spus cele văzute și auzite. Deci, i-a poruncit ca să meargă prin toată cetatea, căutînd și întrebînd cine este Eutropie. Preotul, ducîndu-se și căutînd pe Eutropie, i s-a spus că, nu demult, muncindu-l pe el și dîndu-l la judecată în priveliște ca pe un făcător de rele, l-au aruncat în temniță. Deci, acel preot, alergînd și aflînd pe mucenic în temniță, a căzut la dînsul cu lacrimi și a vorbit cu dînsul, și l-a rugat pe el ca pe un mare plăcut al lui Dumnezeu și răbdător de chinuri al lui Hristos să se roage Domnului pentru dînsul. Deci, preotul, întorcîndu-se la episcopul său, i-a spus cine este Eutropie și unde se află. Sfîntul Eutropie, zăcînd în temniță foarte bolnav de muncile cele cumplite ce pătimise, au început a putrezi rănile trupului său și suferea dureri cumplite.

După o vreme, scoțîndu-l iarăși la muncire și spînzurîndu-l la muncă, și-a dat sufletul său în mîinile Domnului, lăsîndu-și celor ce-l munciseră pe el, trupul său mort și plin de răni. Muncitorul, înștiințîndu-se că el este mort, a poruncit să-l arunce afară spre îngropare, pentru mîncarea dobitoacelor. Acel trup pătimitor a stat pînă noaptea, cînd, pe o vreme întunecată cu vifor și vărsare de ploaie, au venit niște cucernici preoți în taină, au luat trupul mucenicului și, în aceeași noapte, l-au îngropat la un loc cinstit. În timpul îngropării, au auzit în văzduh glasuri de cîntări îngerești preadulci și negrăite. Prin acestea, s-a adeverit sfințenia fericitului Eutropie și astfel au început a-l cinsti pe acela ca pe un mare mucenic al lui Hristos.

Iar noi, acestor doi sfinți mucenici, Tigrie preotul și Eutropie citețul, cinstindu-le pomenirea cu dreaptă credință și nădăjduindu-ne spre sfintele lor rugăciuni, slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfîntul Duh, pe Unul Dumnezeul nostru în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site