Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfîntul Prooroc Amos
(15 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Sfîntul Prooroc Amos s-a născut în cetatea Tecui, care era așezată în pămîntul Iudeei, nu departe de Betleem. El era de neam prost și sărac petrecîndu-și vremea cu păstoria turmelor de dobitoace. Domnul, Care nu privește spre cei bogați și slăviți, ci spre cei smeriți și săraci, l-a chemat pe el de la turmele oilor, la proorocie, ca și pe Moise și pe David, și i-a poruncit să meargă din pămîntul Iudeei în pămîntul lui Israel, ca acolo cu cuvintele cele proorocești să îndemne popoarele la pocăință, de vreme ce se abătuseră la închinarea de idoli. Astfel, în zilele lui Ieroboam, împăratul lui Israel, care a împărățit în Ierusalim după moartea împăratului Solomon, împărăția lui Israel s-a despărțit de stăpînirea împăratului Iudeei și a făcut altă împărăție peste zece seminții ale lui Israel. Dintr-acea zi, popoarele israelite au căzut de la dreapta cinstire a lui Dumnezeu și se închinau idolilor.

Deci, acel împărat, vrînd ca sub stăpînirea sa să întărească pe israeliteni, se temea ca nu cumva, mergînd în Ierusalim la praznice spre închinăciune, supușii săi să se lipească iarăși de biserica Ierusalimului, să se rupă de el și să-l ucidă. De aceea, a făcut două junci cioplite în aur, pentru că știa obiceiul poporului său, că era lesne de plecat la închinarea de idoli, ca și strămoșii lui, cînd au trecut Marea Roșie din pustia Egiptului și au turnat un vițel de aur din salbele cele de aur. Deci, pe acele două junci turnîndu-le Ieroboam, una a pus-o în Dan, iar cealaltă în Betel, cetăți ale stăpînirii sale, poruncind tuturor israelitenilor ca, ducîndu-se la Ierusalim să se închine cu jertfe juncilor de aur, să le prăznuiască pe acelea cu dănțuire pentru că acel ticălos împărat zicea către popoare: "Iată zeii tăi, Israele, cei care te-au scos din Egipt". Astfel Ieroboam a îndărătnicit pe Israel.

Deci, din acea vreme, deși Dumnezeu trimitea pe sfinții Săi prooroci la israeliteni, ca să le arate rătăcirea lor și să-i povățuiască la calea cea dreaptă, puțini dintre ei se îndreptau și se întorceau la adevăratul Dumnezeu. Unii însă se închinau și Dumnezeului celui adevărat și idolilor, adică juncilor de aur. Deci, între alți prooroci, Dumnezeu a trimis la ei și pe acest rob al Său, pe Sfîntul Prooroc Amos, cu înfricoșate îngroziri. Acest prooroc al lui Dumnezeu era simplu și neiscusit la vorbă, dar nu și la înțelegere; pentru că același Duh Sfînt, care lucra în toți proorocii, lucra și într-însul și grăia prin gura lui. Vremea și începutul proorocirii lui a fost pe vremea împăratului Iudeei, Ozia, cel din Ierusalim, și în vremea împăratului Ieroboam al lui Israel, cel din Samaria - nu acel împărat, care rupîndu-se de la Scriptura Iudeei, a făcut juncile de aur, ci alt Ieroboam, mai în urmă cu anii, care, de asemenea ca și cel dintîi Ieroboam, a fost închinător de idoli și slujitor al juncilor de aur.

Deci, Proorocul Amos a început a prooroci în vremea acelor împărați, cu doi ani mai înainte de cutremurul cel înfricoșat ce era să fie în Palestina. Cutremurul cel mare, după adeverirea scriitorilor celor vechi, a fost astfel: Ozia, împăratul Iudeei, care s-a numit și Azarie, mîndrindu-se, a îndrăznit a tămîia cu cădelnița în Sfînta Sfintelor, după rînduiala preoțească. Preoții oprindu-l, îl îngrozeau cu moarte și îndată, chiar în ceasul acela, s-a cutremurat pămîntul cu cutremur mare în Ierusalim și în toată Palestina și au căzut nu numai ziduri multe, ci și unii munți s-au pornit din locurile lor. Templul s-a despicat din vîrf și din acea deschizătură a venit raza soarelui în fața împăratului și s-a umplut fruntea lui de lepră, care s-a întins pe tot corpul. Astfel, Domnul n-a suferit întinăciunea făcută altarului Său și necinstea adusă preoților Lui.

Sfîntul Amos a proorocit, îngrozindu-i cu cele mai înfricoșate pedepse ale lui Dumnezeu, ce erau să vină nu numai asupra lui Israel, ci și asupra părților celor dimprejur. Asupra Siriei, a Filisteniei, asupra Tirului și a Idumeii, asupra amonitenilor și asupra moabitenilor, precum se scrie pe larg în cartea lui. Dar a proorocit mai ales asupra israelitenilor, că după cunoașterea lui Dumnezeu, se depărtaseră de la El; pentru că Dumnezeu nu se mînie și nu se răzbună atît de păcatele păgînilor, care nu-L știu pe El, pe cît de păcatele poporului care L-a cunoscut pe El și s-a îndulcit de facerile Lui de bine. Căci ce fel de faceri de bine n-a făcut Dumnezeu neamului celui nemulțumitor al lui Israel? L-a eliberat din robia Egiptului, l-a trecut prin mare ca pe uscat, l-a hrănit cu mană în pustie, i-a izvorît apă din piatră și l-a dus în pămîntul făgăduinței, unde curge lapte și miere. Însă ei, făcînd prăznuiri idolilor de aur turnați în chip de junci, strigau cu dănțuire: "Iată zeii tăi, Israele".

Niște praznice ca acestea urîte de Dumnezeu, se săvîrșeau mai ales în cetatea Betel, la un munte înalt, unde era o juncă de aur. Deci, acolo mai ales mergînd Sfîntul Amos, striga poporului cu glas mare rugîndu-l, îndemnîndu-l și înfricoșîndu-l cu pedepsele cele cumplite, care din mînia lui Dumnezeu vin asupra lor, să înceteze de la o prăznuire ca aceea; dar foarte puțini îl ascultau. Atunci era în Betel un slujitor al acelei junci, cu numele Amasia. Acel slujitor, văzînd pe proorocul lui Dumnezeu hulind pe idolul lor - junca cea de aur -, că scuipă jertfele lor și depărtează poporul de la spurcata lor prăznuire, spunîndu-le încă și îngrozirile și pedepsele cele viitoare asupra celor ce nu se pocăiau, îl pîra pe Amos lui Ieroboam, împăratul poporului lui Israel, zicînd: "Amos face întărîtări contra ta în mijlocul casei lui Israel. Pămîntul nu poate să sufere toate cuvintele lui; pentru că tulbură și ridică poporul contra ta și încă proorocește rău de tine, zicînd: "Ieroboam de sabie se va sfîrși, iar poporul lui Israel va fi robit și dus din pămîntul său".

Astfel pîra slujitorul Amasie pe proorocul Amos, vrînd să pornească pe împărat spre mînie contra lui; dar împăratul nimic nu lua în seamă la cuvintele aceluia, nici nu voia să facă rău proorocului lui Dumnezeu, pe care îl cinstea; deși el era închinător de idoli. Văzînd slujitorul că nu poate să pornească pe împărat contra proorocului lui Dumnezeu, a început a-l goni pe el, muncindu-l; pentru că de multe ori, prinzîndu-l, îl bătea cumplit și-l gonea din Betel, îngrozindu-l să nu vină la praznicul lor, nici să întoarcă pe popor de la jertfele și de la ospățurile lor. Însă sfîntul prooroc nu lua în seamă îngrozirile și bătăile ce-i veneau de la dînsul, ci mai mult îi spunea și proorocea cuvintele cele învățătoare și îndemnătoare către popor. Dar pentru aceasta era prins de acel slujitor și muncit cu bătăi.????????????????????????????

Altă dată vicleanul acela a zis cu rugăminte către Amos: "Proorocule, du-te de aici și mergi în patria ta, în pămîntul Iudeei. Acolo să viețuiești și să proorocești, iar în Betel să nu te mai în-torci, deoarece este sfințire a împăratului și casa împărăției lui. Proorocul Amos a răspuns, zicînd: "Eu n-am fost prooroc nici nu sînt fiu de prooroc, ci am fost păstor al dobitoacelor; fiind sărac, mă hrăneam cu poame din pustie pînă m-a luat Domnul de la oi și mi-a zis: Mergi și proorocește la poporul meu Israel. Iar tu îmi zici să nu proorocesc în Israel, nici să supăr casa lui Iacov? Pentru aceasta, Domnul zice despre tine: Cînd vor veni asirienii în pămîntul lui Israel și-l vor robi, atunci vor pustii cetățile lui și le vor strica; iar cetatea aceasta o vor lua. Atunci vor răpi pe femeia ta, ostașii asirienilor cei fără de rușine și înaintea ochilor tăi, cu desfrînare o vor batjocori. Deoarece și tu ai făcut pe Israel să rătăcească înaintea ochilor lui Dumnezeu cei atotvăzători și ai învățat popoarele acestea să facă lucruri necurate, în întinata capiște a juncei celei de aur, iar fiii și fiicele tale de sabie vor cădea. Tu în pămînt necurat te vei sfîrși, iar poporul lui Israel se va duce în robie din pămîntul său".

Niște cuvinte proorocești ca acestea pornindu-l pe acel slujitor spre mînie, l-a bătut pe Sfîntul Amos fără cruțare; iar la sfîrșit, un fiu al lui, anume Ozia, fiind plin de mînie și iuțime, l-a lovit pe el foarte tare peste sprîncene, lovindu-l de moarte. Însă n-a murit îndată, ci a fost dus la pămîntul său din patria sa, în cetatea Tecui, mai mult mort, unde după cîteva zile din rănile cele dureroase și-a dat sufletul său și a fost îngropat cu părinții săi. Iar ce fel au fost proorociile lui, să se citească cartea proorociei lui. Noi însă, pe Dumnezeul Cel ce l-a înțelepțit pe el, Îl slăvim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Notă - Să se știe că altul a fost Amos, tatăl lui Isaia, și altul proorocul acesta. Amos, tatăl lui Isaia, a fost din seminția împăraților Iudeei, care s-a născut și a petrecut în Ierusalim. Însă acest prooroc a fost de neam de jos și nu din Ierusalim, ci din cetatea Tecui, locuința păstorilor. Pentru că acolo pășunile erau bune, și mulți ierusalimeni bogați își țineau dobitoacele lor. Amos, tatăl lui Isaia, nu era din numărul proorocilor și nici nu s-a trimis undeva de Dumnezeu. El a murit de moarte ca toți oamenii, iar nu de moarte mucenicească.

Sfîntul Amos, pentru darul lui cel proorocesc, a fost numărat cu proorocii, a fost trimis în Israel și a murit mucenicește, măcar că alții scriu altfel despre aceasta; însă nu este fără de greșeală istoria lor.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site