Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pătimirea Sfîntului Mucenic Dula
(15 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Pe vremea cînd oamenii se închinau idolilor, iar fermecătoria și rătăcirea închinării de idoli se întărea, era ca ighemon în Cilicia, Maxim. Acestui ighemon a fost pîrît, robul lui Hristos, Dula, fiind om din aceeași eparhie a Ciliciei, drept și temător de Dumnezeu, care cu mărturia a tot poporul se încredința, că are viața îmbunătățită și că păzește adevărul întru totul. Ighemonul, aflînd de dînsul că este mărturisitor al credinței lui Hristos, l-a aruncat în temniță; iar notarii spuneau înaintea ighemonului astfel: "O, ighemoane, mai marii cetății, străbătînd, precum ai poruncit, partea aceasta pînă la cetățile Zefirei, au prins pe un următor al credinței creștinești pe care l-am adus de față înaintea dreptei și prealuminatei tale judecăți". Ighemonul a răspuns: "Cînd voi veni să cercetez acele cetăți, atunci pe toți legații care sînt prin temnițe voi porunci să-i aducă după mine, și-i voi munci la locuri însemnate".

După un timp oarecare s-a dus el la cetatea din țara Zefiriei, care se numea Pretoriada și, șezînd la judecată, a poruncit ca mai înainte să-i aducă de față pe fericitul Dula. Robul lui Hristos mergînd la încercare, se ruga Domnului astfel: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, izvor al milei, Tu ai zis prin gura lui David: Lărgește-ți gura ta și o voi umple! Tu și în Sfînta Evanghelie ai grăit: Nu vă îngrijiți cum și ce veți răspunde! Tu, care deschizi gura mea, trimite și acum pe sfîntul Tău înger să-mi dea cuvînt, ca, mergînd la necuratul Maxim, să-i arăt păgînătatea lui, și cîte va fi să pătimesc, să nu mă înfricoșez muncirilor lui, avîndu-Te pe Tine înaintea ochilor mei și să-mi dau cu osîrdie ighemonului trupul meu spre muncire. Pentru că, de nu-mi voi da trupul meu astfel ca să fie ars cu foc, atunci de ce fel de bunătăți voi putea să mă învrednicesc? Ce cunună voi primi, ce fel de răni îți voi arăta Ție, Domnul meu, pe care Tu de le-ai fi văzut, ai fi arătat spre mine mila ta și mi-ai fi dat iertare de păcate". Grăind el acestea, ostașii l-au dezbrăcat de haina cea de deasupra și l-au dus legat înaintea ighemonului.

Maxim ighemonul a zis către dînsul: "Să-mi spui pe scurt cum te numești?" Sfîntul Dula a răspuns: "Eu sînt rob al lui Hristos". La acestea, Maxim a zis către fericitul: "Spune-mi numele tău adevărat, că ceea ce spui tu de numele cel creștinesc, nimic nu poate să-ți folosească ție". Fericitul a răspuns: "Au nu ți-am spus cu adevărat numele meu? Eu mă numesc creștin, iar numele cu care oamenii mă cheamă este Dula; deci numindu-mă astfel, cu adevărat sînt rob al lui Hristos!" Ighemonul a zis: "Frica judecății și a muncirii încă nu ai încercat-o, de aceea grăiești către noi cu îndrăzneală; deci spune-ne nouă din ce țară ești, din ce loc și din ce neam".

Sfîntul a răspuns: "Eu sînt născut în eparhia Siciliei, în cetatea pretoriană Zefiria. Sînt de neam slăvit, iar din copilărie sînt creștin". Atunci, ighemonul a zis: "Dacă din neam slăvit te-ai născut, atunci la nebiruiții împărați să te supui. Deci, mergînd la capiște, jertfește zeilor ca să fii cinstit de noi, iar de la marii împărați să primești mare și luminată cinste". Sfîntul a răspuns: "Cinstirile tale și stăpînirile de la împărați nu le primesc. Acelea să fie cu toți aceia care nu cunosc pe adevăratul Dumnezeu; iar pe acelea să le întoarcă de la mine Dumnezeul meu, ca într-alt lucru să sporesc, adică în credința Domnului nostru Iisus Hristos". Acestea auzindu-le ighemonul de la fericitul, a poruncit să-l întindă la pămînt și să-l bată, zicînd slujitorilor: "Sfătuiți-l să înceteze de a se înnebuni". Iar sfîntul, fiind bătut cu toiege, grăia: "Mulțumesc Ție, Hristoase, că m-ai învrednicit să rabd acestea pentru mărturisirea numelui Tău cel sfînt". Auzind Maxim pe mucenic grăind astfel, îl defăima pe el, zicîndu-i: "Ce-ți va ajuta ție acum Hristos, cînd cu totul ești rănit? Oare încă nu socotești tu aceasta, omule nebun?"

Răspuns-a mucenicul: "Nu grăiește învățătorul credinței noastre, Sfîntul Apostol Pavel: Nimeni nu se încununează de nu se luptă după lege?" Atunci ighemonul a zis: "Dacă ești muncit, te învrednicești de vreo cunună?" Răspuns-a sfîntul: "Eu mă nevoiesc acum împotriva tatălui tău, diavolul; și de voi birui războiul satanei, adică pe tine, sluga diavolului, voi primi în ceruri cunună!"

Muncitorul a zis: "De ce ești așa de nebun și crezi în omul cel pironit pe Cruce?" Sfîntul Dula a răspuns: "Oare este mai bine a crede în idolii cei de piatră și de lemn, care sînt lucruri făcute de mîini omenești? Sau în Omul Cel îndumnezeit, Cel viu, Care este adevăratul Dumnezeu și Care S-a răstignit de voie pentru noi?" La acestea, Maxim a zis: "O, nelegiuitule, oare lucru de mîini omenești socotești că este Apolon, marele zeu?" La aceasta, sfîntul a răspuns: "Cu dreptate ai numit pe Apolon cu un nume ca acesta, care se tîlcuiește "pierzător"; căci inima ta, lipind-o de dînsul, ți-ai pierdut sufletul tău; și nu numai al tău, ci și pe al acelora pe care îi sfătuiești să i se închine lui. Însă să știi aceasta, că singur adevăratul Dumnezeu, Cel ce este în ceruri, va cere din mîinile tale sufletele lor, pe care, silindu-le spre închinarea de idoli, le-ai pierdut. Căci îți voi spune ție în ce fel a fost necuratul Apolon: El a fost precum ești și tu acum, neînfrînat; care, cuprinzîndu-se de dragostea unei femei ce se chema Dafni, i-a dat ei mult aur, dar făgăduința de la dînsa nu a cîștigat-o. Deci te întreb pe tine să-mi spui ce fel de zeu este acela, care, rănindu-se de trupeasca dragoste, n-a putut să-și cîștige dragostea acelei femei, pe care foarte mult o iubea? Apoi cum nădăjduiești tu ceva de la dînsul? Cu adevărat acestea sînt vrednice de rîs, iar mai mult, sînt vrednice de plîns; pentru că, acea femeie desfrînată, urîtă și plină de toată necurăția, întru nimic îl socotea pe Apolon al tău, și în fața aceluia scuipa. Aceluia te închini tu ca unui Dumnezeu? Vezi cît de vrednice de plîns sînt necuratele voastre lucruri?"

Maxim ighemonul, auzind acestea, a zis către slujitorii cei ce-l băteau: "Întorce-ți-l pe cealaltă parte și pe pîntece să-l bateți". Iar Atanasie, cel mai mare peste tabăra oștirilor, a zis sfîntului: "Ascultă cuvîntul ighemonului, oare nu vezi că cele dinlăuntru ale tale se varsă?" Sfîntul mucenic a răspuns: "Tu, cel ce ești sfetnic și slugă a diavolului, pe tine și pe ighemonul tău să te sfătuiești așa! Iar eu am pe sfetnicul meu, pe Domnul nostru Iisus Hristos".

Atunci muncitorul a poruncit să aducă un grătar de fier și a zis către muncitor: "Înfierbîntați acest grătar și să puneți pe acest ocărîtor al zeilor noștri peste dînsul". Fericitul a zis: "Apolon al tău îți mulțumește ție în gheenă că îi înmulțești lui focul cel nestins și îți va da un dar ca acesta, ca, împreună cu dînsul, în întunericul cel mai dinafară să te arunci; atunci eu voi rîde de tine, necuratule făcător de bine al lui Apolon!" Deci, muncind trupul fericitului, dar nu arzîndu-l desăvîrșit, n-a sporit cu nimic; pentru că nu l-a plecat nici cu sfatul cel înșelător, nici cu minune n-a putut să silească pe robul lui Dumnezeu, ca să-și lase credința cea întru Hristos. Atunci, ighemonul a poruncit ostașilor ca pe cel atît de ars să-l păzească în temnița cea mai dinăuntru și nici o grijă să nu aibă pentru dînsul, zicînd și acestea: "Nu cumva din ceilalți oameni creștini să-l numească pe el fericit, căci, batjocorind pe zeii noștri, a suferit acele munci".

Deci, sfîntul a petrecut în temnița aceea, preamărind neîncetat pe Dumnezeu și rugîndu-se ca să-i dea lui putere să săvîrșească cu bine nevoința mucenicească. După cinci zile, ighemonul Maxim, șezînd la judecată, l-a întrebat: "Oare viu este acel om înrăutățit și următor al credinței creștinești? Aduceți-l pe el aici". Atanasie, cel mai mare peste ostași, a răspuns: "Așa de statornic spre apărarea mărturisirii sale este și sănătos omul acela, ca și cum nici o rană n-ar fi avut pe trupul său!" După aceea, a poruncit să-l aducă pe el. Văzîndu-l ighemonul sănătos cu trupul și luminat la față, a zis către ostași: "O, ticăloșilor străjeri, oare nu v-am poruncit să nu aveți pentru dînsul nici o grijă?" La acestea a răspuns Pigasie, mai marele notarilor: "Ne jurăm, pe măria ta, că a fost păzit în temnița cea mai dinăuntru, după porunca ta, avînd spînzurat la grumaji chipul cel de fier al lui Iraclie, de greutate ca la trei sute de litre, iar în ce chip s-a tămăduit, nimeni din noi nu știe". Atunci sfîntul mucenic a zis: "O, ighemon nebun, iată Hristos m-a tămăduit și mi-a dat mie, spre primirea muncilor care iarăși mi se vor pune de tine asupra mea, trup sănătos și tare, ca să cunoști că Dumnezeul nostru este doctor, Care, pe oamenii cei ce nădăjduiesc spre Dînsul în chip minunat S-a obișnuit a-i tămădui. Împreună cu ei nădăjduiesc să primesc și eu îndoita cunună a muceniciei, iar tu să pătimești îndoit muncile cele veșnice. Dacă tu ai fi răbdat pentru Apolon al tău niște munci ca acestea, ar fi putut oare acest zeu să te tămăduiască astfel precum m-a tămăduit pe mine Hristosul meu?"

Ighemonul, mîniindu-se, a zis: "Deoarece omul acesta nu încetează a ocărî zeii noștri cu cuvinte rele, turnați-i untdelemn pe capul lui și să-i dați foc". Mucenicul i-a grăit: "Dar vei arde și creierii mei? Și ce vei spori, păgînule? Scornește și alte munci mai grele". Ighemonul a zis: "Turnați-i multe semințe de muștar peste carnea lui". Mucenicul a răspuns: "Eu batjocoresc toate muncile tale!" Atunci a poruncit slujitorilor să zdrobească spatele sfîntului cu unghii de fier, să-i stropească rănile cu oțet tare și să-l frece cu cioburi ascuțite.

Făcîndu-se toate acestea, după porunca ighemonului, sfîntul purtător de chinuri se ruga, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, stai de față înaintea robului tău, că pe spatele meu lucrează păcătoșii, înmulțindu-și fărădelegile lor". Atunci Maxim le-a zis: "Pleacă-te măcar acum și mărturisește pe zeii noștri". Sfîntul Dula a răspuns: "Zeii tăi, mai ales Afrodita și Artemida, să-ți ajute răutăților tale; iar de vei voi, îți voi spune și alte zeițe ale tale, cum și nerușinările lor". Ighemonul a zis: "Zdrobiți-i fălcile ca să nu mai hulească pe zei; apoi să-l lăsați așa, ca să nu mai poată zice nici un cuvînt". Sfîntul mucenic a zis: "O, ighemon fărădelege, oare pe mine mă vei bate, care-ți grăiesc adevărul, că Afrodita și celelalte zeițe și-au petrecut viața în desfrînări și în poftele cele spurcate? Pentru ce te mînii, cînd ești certat de lucrurile cele urîte ale zeițelor tale celor spurcate? Dumnezeul meu adevărat este Acela, Care a binevoit a Se face om, a Se răstigni pe cruce, a Se îngropa și a învia a treia zi și, șezînd de-a dreapta Tatălui, are să vină cu foc să piardă pe zeii Tăi". Ighemonul, auzind acestea, a zis către sfîntul: "Vezi, o, ticălosule căci și tu ai doi Dumnezei?"

Fericitul a răspuns: "Nu greși, nici te înșela, zicînd doi Dumnezei, pentru că este Treime, aceea pe Care noi o cinstim!" Ighemonul a zis: "Atunci ai trei Dumnezei?" Mucenicul a răspuns: "Treimea O mărturisesc și O cinstesc! Cred în Tatăl, mărturisesc pe Fiul și mă închin Sfîntului Duh".

Ighemonul a zis atunci: "Spune-mi, cum crezi întru-un Dumnezeu și mărturisești trei?" Sfîntul mucenic a răspuns: "Deși omul cel trupesc nu înțelege cele ce sînt ale Duhului lui Dumnezeu, însă voi spune pentru cei ce stau de față: "Precum tu ești om și ai cuvînt și suflare, așa și Dumnezeu Tatăl, Cel Atotputernic, din firea Lui are Cuvînt și pe Cel întru tot Sfîntul Său Duh. Acest Dumnezeu al nostru la început a zidit pe om, l-a cinstit cu chipul Său, suflînd într-însul duh de viață și l-a pus viețuitor în Rai; iar satana, care acum își face voia sa prin tine, s-a sîrguit să silească pe om spre călcarea poruncilor lui Dumnezeu, precum face și acum prin tine, și l-a depărtat de la dumnezeieștile porunci. Dar Dumnezeu, voind să ridice lucrul cel căzut al mîinilor Sale și pe cel rătăcit să-l întoarcă la calea cea adevărată, a trimis pe Fiul Său, Cuvîntul în lume. Deci acest Cuvînt al lui Dumnezeu, S-a sălășluit în Preacurata Fecioară și dintr-însa S-a născut Fiu prin Care Dumnezeu Tatăl a dat mîntuire lumii".

Atunci, ighemonul a întrebat: "Au doar cuvîntul naște pe om?" Sfîntul a răspuns: "Nu înțelegi tainele lui Dumnezeu; că de ai fi cunoscut tăria Atotputernicului, ai fi știut că Cel ce a zidit pe om din țărînă, a întemeiat pămîntul pe ape, a întărit cerul și a făcut toată firea. Acela este Hristos. Pentru că de vreme ce firea omenească nu putea să vadă dumnezeirea, El fiind milostiv, S-a făcut om pentru dragostea Sa pentru neamul omenesc și a luat asupra Sa smerenia omenească; că, precum prin omul cel zidit întîi a intrat moartea în lume, tot așa printr-un Om, Domnul nostru Iisus Hristos, are să intre învierea morților". Ighemonul a zis: "Ce zici, oare va fi învierea morților?" Sfîntul mucenic a răspuns: "Va fi cu adevărat! Pentru că, precum va judeca Dumnezeu lumea, dacă nu se vor scula morții?". Ighemonul a zis: "Nu vreau să-mi grăiești acele cuvinte meșteșugite, ci lasă precum vom muri așa vom zăcea și morți". Mucenicul a grăit: "Adevărat ai zis, că morți sînteți fiindcă credeți în idolii cei mulți; pentru aceea, niciodată nu veți ajunge la învierea vieții, ci veți ieși la învierea judecății și a muncii celei veșnice; însă se cade ca toți oamenii să stea înaintea judecății lui Hristos și să dea răspuns pentru faptele lor".

Atunci ighemonul a poruncit ostașilor să-l ferece pe mucenic cu legături de fier, să-l închidă în temniță și să-l păzească. Iar a doua zi de dimineață, ighemonul a poruncit să aducă înaintea judecății sale pe Dula, robul lui Dumnezeu. Stînd el de față, ighemonul i-a zis: "O, ticălosule, ce folos îți este ție să hulești fără de cinste pe zeii noștri?" Fericitul a răspuns: "Primesc mare plată de la Dumnezeul meu, cînd ocărăsc pe zeii voștri, care nu sînt zei; iar pe tine, fiind încă viu, te va ajunge pedeapsa lui Dumnezeu". Maxim, voind să întineze pe sfînt cu cele jertfite idolilor, a zis către slujitorii care stăteau de față: "Băgați în gura lui carne jertfită și vin". Fericitul a răspuns: "Chiar dacă vei spăla tot jertfelnicul tău cel urît de Dumnezeu și-l vei turna în gura mea, cu aceea nu vei putea întina cît de puțin pe robul lui Hristos". Muncitorul a zis: "Omule ticălos, vezi că acum ai gustat din cele jertfite la jertfelnicele noastre".

Sfîntul mucenic a răspuns: " O, ighemoane, nimic nu mă vatămă din toate acelea!" Apoi ighemonul a poruncit să spînzure pe sfînt de un lemn, să-i strujească trupul pînă la cele dinlăuntru, apoi să-i scoată măselele cu gîtlej cu tot". Sfîntul mucenic a zis: "Nebunule, nu știi oare că tatăl tău, satana, te-a învățat să faci aceasta?" Astfel trupul mucenicului a fost strujit pînă la oase, i-au scos măselele din fălci; apoi ighemonul a poruncit să-l arunce în temniță. După aceea ighemonul s-a dus la Tars, cetatea Ciliciei, și a poruncit să-i aducă după dînsul pe cei legați.

După ce au mers ei o cale lungă ca de douăzeci de stadii, Sfîntul Mucenic Dula, făcînd semnul Sfintei Cruci, și-a dat pătimitorul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Și astfel îl duceau mort. Cînd era aproape de Tars, ca la 14 stadii, Comentarisie a spus ighemonului: "Dula, cel ce ocăra cu necinste pe zei, a murit și trupul lui s-a adus pînă aici. Ce să fac cu el?" Ighemonul a poruncit să-l arunce într-o groapă adîncă, ca astfel să fie îngropat. Deci ostașii, luînd trupul sfîntului, l-au aruncat în rîul ce curgea spre un sat, care se afla nu departe de cetatea Pretoriada și zăcea lîngă mal. Cîinii păstorilor care se aflau pe acolo au mirosit trupul sfîntului, și unul din ei îl păzea, nelăsînd nici o pasăre să se atingă de acel trup mucenicesc; iar alt cîine, luînd cu gura o haină păstorească a tras-o și a acoperit moaștele mucenicului. Păstorii, văzînd aceasta, au spus în sat și în cetate și îndată a ieșit mulțime de popor credincios la moaștele sfîntului mucenic și, luîndu-le cu dreaptă credință, au mulțumit lui Dumnezeu, Care nu i-a lipsit pe ei de un mărgăritar scump ca acela. Deci, de unde a ieșit trupul acela viu, acolo s-a întors, după săvîrșirea muceniciei. Ei, luîndu-l cu bună cucernicie, l-au îngropat cu cinste, slăvind pe Domnul nostru Iisus Hristos Cel slăvit împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh în veci. Amin.

Notă. În altă parte se scrie, că acest Sfînt Mucenic Dula a fost eparh al Ciliciei și că acela a fost cu neamul din eparhia Ciliciei. Sfîntul Simeon Metafrast nu pomenește că el ar fi fost eparh. Iar în Mineiul cel mare din această zi se scrie despre acesta, că a fost din țara Zefiriei în cetatea Prestoriada și din eparhia Ciliciei.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site