Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina
(10 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Într-o vreme, fiind prigonire contra credincioșilor și mulți dintre ei fiind uciși cu diferite feluri de munci pentru credința în Hristos, după multe zile s-a prins și s-a adus la Fist, nemilostivul ighemon, o fecioară creștină, cu numele Antonina, de neam din cetatea ce se numea Crodamna. Ea, petrecîndu-și viața sa în dreapta credință și în fapte bune, Domnul a învrednicit-o de nevoința mucenicească, pentru ca astfel să rușineze și să biruiască pe îndrăznețul și potrivnicul diavol.

Deci, această fecioară, fiind adusă înaintea lui Fist, cumplitul ighemon, a început a o amăgi cu cuvinte viclene, zicîndu-i: "Doamnă Antonino, fiindcă ești fecioară cinstită și înțeleaptă de tot, voiesc să te pun preoteasă zeiței Artemida, să-ți dau daruri și cinste și să fii mai mare în casa mea".

Ea a tăcut multă vreme, apoi a răspuns: "O, Fiste, pentru ce-mi făgăduiești daruri deșarte? Mai bine, fă-te și tu părtaș al bogățiilor mele, încît, crezînd în Domnul meu Iisus Hristos, să cîștigi vrednicia și visteria veșnicilor bunătăți". Fist a zis: "Să nu fie aceea ce zici tu și să mă ferească zeii ca să cred într-un Dumnezeu ca Acela Care zici că a fost om și Care a fost pironit și spînzurat pe cruce". Antonina a grăit: "Nu tăgăduiesc nici eu că Domnul nostru Iisus Hristos a fost pironit pe cruce și pus în mormînt, dar și aceasta o mărturisesc despre Dînsul; că a treia zi a înviat din morți și acum șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, precum este scris în cărțile noastre: Zis-a Domnul Domnului meu, șezi de-a dreapta mea, pînă ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale".

Fist a răspuns: "Aceste cuvinte ale tale sînt deșarte. Deci pentru ce nu te supui mie și nu jertfești zeilor noștri, ca să te îndulcesc de toate bunătățile care sînt în lume?" Fecioara a răspuns: "Eu nu mă voi închina unor zei nesimțitori ca aceia, pentru că sînt diavoli, precum este scris în legea Domnului meu: Toți zeii păgînilor sînt diavoli; iar Domnul a făcut cerul. Fist a zis: "Tu numești diavoli pe zeii noștri?" Fecioara a răspuns: "Cu adevărat așa îi numesc, pentru că în ei nu este nici un fel de putere, nici vreun ajutor nu poți avea de la dînșii; deci, aceia nu sînt zei, ci diavoli".

Fist, mîniindu-se de aceste cuvinte, a poruncit ostașilor să bată pe fecioară peste obraz, socotind că poate se va rușina puțin. Apoi a zis către dînsa: "Mă jur pe zei că, de nu te vei supune poruncii împăratului, te voi bate cu bătăi cumplite, voi porunci să te ducă spre batjocoră și te voi osîndi la arderea focului; de aceea, îți dau vreme trei zile să te gîndești dacă te lepezi desăvîrșit de ceea ce-ți poruncesc sau vei voi să te pocăiești și să aduci jertfă zeilor; pentru că această credință a ta mulți au urmat-o, dar, după aceea, schimbîndu-și nesupunerea lor, s-au supus zeilor noștri".

Atunci Antonina a zis: "Fă ce voiești, necuratule muncitor!" Ighemonul, auzind aceasta, a dat pe sfînta la patru ostași; iar ea s-a dus în temniță cu suflet bucuros și cu față veselă. Ighemonul, chemînd în taină pe mai marele păzitor al temniței, i-a poruncit să nu facă nici un rău fecioarei, ci mai ales să o îndemne cu momeli ca să se întoarcă de la creștinătate și să aducă jertfă zeilor; de vreme ce - zicea el - neamul creștinesc s-a obișnuit cu înlesnire a se depărta de la credința sa. Apoi, după ce acel păzitor a închis pe sfînta fecioară în temniță, a început a o îndemna cu aceste cuvinte: "Prea cinstită fecioară Antonina, pentru ce petreci în această nesupunere a ta? Pentru ce nu-ți schimbi gîndul și să jertfești zeilor noștri, ca astfel să scapi de muncile cele ce ai să pătimești?"

Dar ea nu a răspuns nimic, încît păzitorii temniței se minunau și nu se pricepeau pentru ce nu-i răspunde fecioara. Sfînta Antonina, plecîndu-și genunchii la pămînt, se ruga Domnului ziua și noaptea, petrecînd fără de hrană. Apoi, după ce au trecut cele trei zile, deodată s-a auzit un tunet atît de puternic, încît s-au sfărîmat zăvoarele temniței, ușile s-au deschis singure și o lumină mare a luminat toată temnița, iar din cer s-a auzit un glas, zicînd astfel: "Antonina, scoală-te și te întărește cu hrană, gustă pîine și apă și fii vitează! Nu te teme de Fist, păgînul ighemon, de vreme ce Eu sînt cu tine!" Atunci, sfîrșindu-și rugăciunea sa, a zis: "Amin". Apoi, sculîndu-se, a gustat puțină pîine și apă și, după aceea, s-a culcat iarăși ca să se odihnească.

După ce s-a făcut ziuă, ighemonul a stat la judecată și a zis: "Aduceți la mine pe acea spurcată femeie, ca să-i aflu scopul ei". Pe cînd ostașii o duceau înaintea lui Fist ighemonul, ea și-a ridicat ochii săi spre cer și a zis: "Mulțumesc Ție, Doamne Dumnezeul meu, că săvîrșești voia Ta întru mine; mă rog Ție să nu mă părăsești pînă la sfîrșitul meu". Atunci un glas s-a auzit iarăși din cer, zicîndu-i: "Mergi în drumul tău fără de temere, că Eu sînt cu tine!"

Deci, pînă a venit la locul unde a stat Fist la judecată, sfînta fecioară Antonina a rîs de el, pentru aceea a întrebat-o: "Pentru ce rîzi?" Sfînta a răspuns: "Îți voi spune cauza rîsului meu. Înainte am văzut că scaunul pe care șezi tu degrabă se va răsturna și vei pieri; pentru aceasta am rîs de tine!" Atunci ighemonul, văzînd că fecioara Antonina îl ocărăște, a poruncit să o bată cu vine de bou; iar ea, ridicîndu-și ochii spre cer, a zis: "Mulțumesc Ție, Doamne Dumnezeul meu, că m-ai învrednicit pe mine ticăloasa și păcătoasa, să iau parte cu sfinții Tăi; iar pe acest om plin de fărădelegi și de vărsare de sînge, degrabă îl aruncă în prăpastia iadului, ca să cunoască, ticălosul, neputința deșerților săi zei, spre care și-a pus nădejdea".

Ighemonul cel însetat de sîngele omenesc mult mai mult s-a necăjit și a zis către ostași: "Această femeie rea și urîtă nu numai că hulește pe zeii noștri, ci și pe noi singuri cu ocări ne batjocorește; de aceea duceți-o într-o casă de desfrînare, ca să se sature de poftele sale". Atunci ostașii, luînd-o pe ea, au dus-o într-o casă oarecare.

Deci, sfînta fecioară, șezînd în casă și rugîndu-se lui Dumnezeu cu dinadinsul, îngerul Domnului s-a arătat unui ostaș cu numele Alexandru, care avea vîrsta de 23 de ani, și i-a zis: "Du-te la ighemon și vorbește cu el să-ți dea voie să intri la Antonina, pe care, după ce o vei îmbrăca cu haina ta, să iasă de acolo necunoscută de acel ighemon înrăutățit". Atunci bunul ostaș al lui Hristos, mergînd la ighemon, a zis: "Ighemoane, poruncește-mi ca să intru la Antonina și, de o voi vedea pe ea, bine va fi, iar de nu, apoi vei face cu ea ce vei voi". Atunci ighemonul i-a dat voie să intre, zicîndu-i: "De-ți place ție, fă cu dînsa ce voiești". Deci, Alexandru, intrînd în casa aceea în care era sfînta fecioară, a căzut la picioarele ei, zicîndu-i: "Roaba lui Dumnezeu, fecioară Antonina, Domnul m-a trimis la tine ca să-ți spun cele ce mi-a spus cum are să se păzească fecioria ta".

Iar ea s-a înfricoșat. Deci deodată o lumină mare a strălucit în casă și un glas s-a auzit zicînd: "Nu te teme Antonino, pentru că Cel ce te-a chemat pe tine la această nevoință, Acela, fiind îndurat și multmilostiv, a chemat și pe acest Alexandru la aceeași cunună mucenicească; deci, îmbracă-te cu haina lui și, lăsîndu-ți capul în jos, să ieși de aici. În acest chip nu te va cunoaște ighemonul, pentru că eu te voi păzi pe tine ca să nu fii cunoscută de dînsul".

Astfel, sfînta fecioară și-a luat haina lui Alexandru și s-a îmbrăcat cu dînsa; apoi, acoperindu-și capul, a ieșit afară și, făcînd semn cu mîna spre ighemon, a zis: "Fă ce voiești!" Astfel sfînta fecioară a lui Hristos a scăpat ca o căprioară din laț și s-a dus pe cale, bucurîndu-se. Ighemonul, socotind că Alexandru a ieșit din casă, a trimis la Antonina patru ostași, zicîndu-le lor: "Mergeți la dînsa și precum vă place vouă să-i faceți ei; iar după ce o veți batjocori să o scoateți afară, ca să o ocărîm cu mare necinste".

Ostașii, ducîndu-se înăuntru, n-au găsit-o pe ea, ci pe Alexandru singur și, mirîndu-se, au zis: "Unde este femeia aceea? Doar tu singur stai aici?" Apoi, luîndu-l, l-au dus la ighemon și-i spuseră: "Numai pe acesta singur l-am găsit în casă, iar pe fecioară nu!" Atunci ighemonul, minunîndu-se de acel lucru, a zis lui Alexandru: "Ticălosule și netrebnicule, să ne spui nouă, cum ai îndrăznit a face un lucru potrivnic? Unde este acea femeie desfrînată, pe care tu ai batjocorit-o și după aceea, îmbrăcînd-o în hainele tale, i-ai dat drumul, făgăduindu-i că o vei lua de soție? Dar nu va fi așa, pentru că nu vei scăpa din mîinile mele. Dar fiindcă Alexandru tăcea, ighemonul, gîndindu-se mult în sine, a poruncit să-l pună pe lemn la muncire și acolo să-l bată fără milă. Dar, cînd băteau pe mucenic, ighemonul îl întreba, zicînd: "Unde este acea femeie, la care ai intrat?"

Iar Alexandru nu răspundea nimic, ci, căutînd spre cer, deodată s-a auzit un glas, zicînd ighemonului: "Necuratule Fist, pentru ce muncești pe acest om nevinovat?" Iar el, auzind glasul acela, a încetat a-l mai munci și a poruncit să-l ia de pe lemn și să-l arunce în temniță, iar pe fecioara Antonina să o caute pretutindeni.

Deci, trecînd cinci zile, ighemonul a adus pe Alexandru la judecată înaintea sa, și-l întreba, zicînd: "Ce ai hotărît pentru tine?" Vei jertfi zeilor sau nu?" Atunci Alexandru a răspuns: "Ce altceva să hotărăsc, o, necuratule și preacumplitule muncitor!" Fist a zis: "Unde este femeia la care tu ai intrat?" Alexandru a răspuns: "Nu știu unde este". Acestea zicîndu-le el, Iisus Hristos singur arătîndu-se fecioarei Antonina, i-a zis: "Îmbărbătează-te și mergi la acel loc unde șade nedreptul și necuratul ighemon". Deci, mergînd ea, a stat cu îndrăzneală înaintea ighemonului și i-a zis: "Necuratule și nelegiuitule Fiste, pe cine cauți? Pe mine singură? Iată, stau înaintea ta ca să răstorn puterea ta!" Auzind-o pe ea, Fist a început a se mînia foarte mult și a poruncit ostașilor să o spînzure la muncire, să o bată și s-o întrebe de este fecioară sau nu. Ea, fiind bătută, n-a scos nici un cuvînt și, după ce au luat-o de pe lemn, o întreba ighemonul dacă mai este fecioară sau nu. Sfînta muceniță a răspuns: "Ticălosule și cumplitule muncitor, noi fiind creștini, nu putem fi părtași la poftele voastre cele spurcate; căci Domnul Dumnezeul meu, cu milostivire m-a păzit pe mine neîntinată". Atunci Fist, căutînd spre dînsa, s-a mirat și a zis: "Dacă ești fecioară, apropie-te să aduci jertfă zeilor noștri împre-ună cu Alexandru, și atunci va fi bine de voi". La aceste cuvinte, mucenicii lui Hristos, Alexandru și fecioara Antonina, au răspuns într-o gură: "Ticălosule Fist, unele ca acelea nu sînt minuni, care ar fi putut să ne silească pe noi să ne închinăm necuraților voștri zei, care nu au nici pricepere, nici putere".

Atunci ighemonul a poruncit să taie mîinile sfinților mucenici; iar sfinții cei mari la suflet și vitejii ostași ai lui Hristos, întinzîndu-și mîinile spre tăiere, ziceau: "Noi ți-am spus, ticălosule și nelegiuitule, că tu cu nici un fel de munci nu vei putea să îndupleci mintea noastră cea dreptcredincioasă; deci, fă ce voiești". Atunci ostașii, scoțîndu-și săbiile, au tăiat mîinile sfinților mucenici, iar ei, ca și cum nu simțeau durerile, slăveau pe Dumnezeu și, întorcîndu-se spre ighemon, au zis: "Cumplitule și nelegiuitule ighemon, aceste munci care le-ai adus asupra noastră, nu le simțim de loc; iar Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia îi sîntem robi, degrabă te va arunca în gheena focului, ca să te muncești în veci, în muncile cele veșnice".

Ighemonul, văzîndu-se ocărît și batjocorit de către sfinți, s-a iuțit cu mai cumplită mînie și a poruncit să facă o groapă adîncă. Deci, în acea vreme spînzurîndu-i, a poruncit să-i bată într-atîta, pînă ce vor simți durerea rănilor ce se puneau pe trupurile lor; după aceea, a poruncit să umple groapa cu lemne și uscături, și într-însa să-i pună pe sfinții mucenici, ca să-i ardă. Iar ei, fiind bătuți cumplit, nu simțeau nimic, parcă ar fi fost în corpuri străine, și mereu dădeau slavă Domnului.

Acest lucru văzîndu-l, ighemonul a poruncit să le adauge munci peste munci și cu făclii aprinse să le ardă coastele. Atunci Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina au strigat cu glas mare către ighemon: "Ticălosule Fist, noi pătimim acestea pentru dragostea lui Hristos, crezînd că în veacul ce va să fie, după această vremelnică viață, vom lua plată veșnică întru Împărăția cea cerească; iar pe tine, Domnul și Dumnezeul nostru te va pierde degrabă, deoarece muncești fără de vină și așa de cumplit pe robii Lui".

Ighemonul, mai rău iuțindu-se de mînie, a zis către slujitori: "Aruncați lemnele în groapă, ca aceștia să se arunce în foc mai degrabă". După ce ostașii au făcut acestea, atunci nemilostivul muncitor a poruncit ostașilor să-i ungă pe mucenici cu smoală și să-i arunce în groapa cu foc. Făcîndu-se și aceasta, ighemonul a mai poruncit să pună smoală uscată pe lemne și astfel să ardă oasele lor desăvîrșit, încît să se facă cenușă. După ce s-a făcut și aceasta, a poruncit să mai arunce pămînt peste groapa aceea, ca femeile să nu adune oasele lor, după cum este obiceiul creștinilor să facă.

După ce Fist a aruncat în foc pe sfinții mucenici și a astupat groapa, s-a întors în casa sa și nici mîncare nici băutură n-a mai gustat, ci a rămas mut; de vreme ce un duh necurat, pe care sfinții îngeri îl trimiseseră asupra lui, l-a muncit pe el pînă la a șaptea zi; iar după alte șapte zile, fiind muncit cu grea muncire diavolească, și-a lepădat cu amar necuratul lui suflet. Astfel pierind el, prigoana contra creștinilor a încetat; iar Sfinții Mucenici Alexandru și Antonina și-au sfîrșit pătimirea lor într-o zi de sîmbătă, în al nouălea ceas din zi, împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și slavă în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site