Make your own free website on Tripod.com
Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pătimirea Sfîntului Sfințit Mucenic Marcelin, Episcopul Romei
(7 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Sfîntul Marcelin, episcopul Romei, a luat scaunul episcopiei Romei după Sfîntul Galie, pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, în zilele preacumplitei prigoniri a creștinilor, cînd, în treizeci de zile, s-au ucis cu diferite munci în Roma șaptesprezece mii de creștini bărbați și femei. Fiind prins și Marcelin și adus la cercetare înaintea lui Dioclețian, s-a temut de cumplitele munci, și a pus tămîie pe idolescul altar și a jertfit în capiștea Vestei și a Isidei. Pentru aceea, împăratul, dîndu-i lui cinste, l-a îmbrăcat într-o haină de mare preț și l-a numit amicul lui. Deci, întorcîndu-se Marcelin la casa sa, se tînguia și plîngea cu amar, precum odinioară se tînguia și Sfîntul Apostol Petru, cînd s-a lepădat de Hristos. El se osîndea singur pe sine și de sine se rușina, ca cel ce pe mulți alții i-a întărit întru credință, și a îndemnat la muceniceasca nevoință.

Apoi singur a căzut în cumplită boală și din această pricină i se zdrobea inima de durere. Pe vremea aceea, a fost în țara Campaniei, în cetatea ce se numea Sinuesa, un sobor duhovnicesc la care se adunaseră 180 de episcopi și preoți. Deci, acolo a alergat Marcelin și, îmbrăcîndu-se în sac de păr și cu cenușă presărată pe sine și cu inima sfărîmată, a intrat la sobor la sfinții părinți, și stînd ca un osîndit înaintea lor, își mărturisea păcatul său înaintea tuturor și, tînguindu-se, plîngea și vărsa multe lacrimi, cerînd judecată contra sa. Iar ei au grăit: "Singura ta gură te judecă pe tine. Din gura ta a ieșit păcatul, deci din gura ta să iasă și judecata. Știm încă și pe Sfîntul Petru că pentru frică s-a lepădat de Hristos; dar, plîngînd amar, a cîștigat milă de la Domnul său". Deci, Marcelin a hotărît o judecată ca aceasta, singur contra sa, zicînd: "Străină de mine să fie treapta cea sfințită, de care nu sînt vrednic. Deci, după moartea mea, trupul meu să nu se dea obișnuitei îngropări, ci să fie lepădat cîinilor spre mîncare; iar cel ce va îndrăzni să-l îngroape, acela să fie blestemat".

Întorcîndu-se Marcelin la Roma, după soborul acela, și luînd haina cea de mult preț pe care i-o dăduse Dioclețian, a aruncat haina înaintea lui, îl ocăra pe el și blestema pe zeii lui cei mincinoși, iar pe sine se mărturisea, plîngînd că greu a greșit. Deci, împăratul, umplîndu-se de mînie, l-a dat la muncire, apoi l-a osîndit la moarte. Astfel fericitul Marcelin a fost dus la tăiere afară din cetate, încă cu trei credincioși: Claudie, Chirin și Antonin; iar după dînsul, venea preotul Marcel, care după el avea să ia scaunul episcopal. Pe acela chemîndu-l mucenicul lui Hristos, Marcelin, îl sfătuia să fie tare în credință; și a poruncit pentru trupul său ca nimeni să nu îndrăznească a-l îngropa în pămînt, ci să fie aruncat spre mîncare fiarelor. "Nu sînt vrednic - zicea el - de îngroparea omenească, nu sînt vrednic să mă primească pămîntul; deoarece m-am lepădat de Domnul meu, de Făcătorul cerului și al pămîntului".

Deci, după ce a ajuns la locul de moarte, Sfințitul Mucenic Marcelin s-a rugat cu nădejde către Iisus Hristos, Care primește pe păcătoșii cei ce se nevoiesc și cu osîrdie și-a întins grumazul său spre tăiere și a murit pentru Hristos, de care se lepădase întîi de frică. Împreună cu dînsul au mai fost tăiați și alți trei bărbați: Claudie, Chirin și Antonin, iar trupurile lor au fost aruncate pe drum. După cîteva zile, credincioșii, adunînd trupurile lor noaptea, le-au îngropat; iar trupul lui Marcelin nimeni nu îndrăznea să-l ia și să-l îngroape, deoarece făcuse jurămînt ca trupul lui să nu fie dat spre îngropare; astfel a stat în drum treizeci și șase de zile. Atunci Sfîntul Apostol Petru s-a arătat lui Marcel, care din nou era episcop, zicîndu-i: "Pentru ce n-ai îngropat încă trupul lui Marcelin pînă acum?" Marcel a zis: "Mă tem de blestemul lui, pentru că pe toți i-a blestemat, ca nimeni să nu îndrăznească a-i îngropa trupul lui". Atunci, apostolul a zis: "Oare nu-ți aduci aminte, de ceea ce este scris, că, cel ce se smerește pe sine, acela se va înălța? Deci, du-te și-l îngroapă pe el cu cinste".

Marcel, sculîndu-se, a mers și a luat cinstitele moaște ale mucenicului și le-a îngropat în gropnița Priscilei, de lîngă drumul Salariei. Astfel s-a sfîrșit Sfințitul Mucenic Marcelin, episcopul Romei, lăsînd chip de pocăință tuturor celor ce într-acea vreme cădeau într-un păcat ca acesta; pentru că mulți, înfricoșîndu-se de munci, se lepădau de Hristos; iar noi să slăvim negrăita milostivire a lui Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site