Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Cuviosul Anuvie Mărturisitorul
(5 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Cuviosul Anuvie a fost de neam egiptean, avînd mare credință și dragoste către Hristos Dumnezeu. Făcîndu-se prigonire mare contra creștinilor de păgînii închinători de idoli, acesta a mărturisit cu îndrăzneală păgînilor pe Hristos, și pentru aceasta a fost muncit de ei. Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu, el a fost eliberat și s-a dus în pustia Egiptului, unde s-a nevoit și s-a ostenit pentru Dumnezeu pînă la adînci bătrîneți.

Iar sfîrșitul lui a fost astfel: "Lîngă malul rîului Nil, care adapă țara Egiptului, s-au adunat la un loc trei părinți pustnici, purtîndu-se de duhul lui Dumnezeu, care se chemau: Sur, Isaia și Pavel. Deci, întrebîndu-se unul pe altul, care încotro merge, s-a aflat că toți acești trei cuvioși, aveau același gînd și același scop. Fiecare dintre dînșii voia a merge la părintele Anuvie; iar de la locul acela de unde se adunaseră și pînă la mănăstirea lui Anuvie era cale pe apă ca de trei zile.

Deci, așteptînd ei pe mal să vină vreo corabie ca să meargă în acel loc, n-au aflat. Pentru aceasta s-au mîhnit și au zis între dînșii: "Să ne rugăm Domnului, ca să facă cu noi această milă. Să nu ni se curme scopul nostru și să nu ni se împiedice calea începută, ca să nu ne întoarcem deșerți la locurile noastre". Apoi Isaia și Pavel au zis către părintele Sur: "Părinte, roagă-te tu mai ales, pentru că știm că pe tine te ascultă totdeauna Dumnezeu și, astfel, ne va împlini prin tine cererea". Atunci, el a poruncit ca și ei împreună cu dînsul să-și plece genunchii la rugăciune, iar el s-a întins pe pămînt în chipul crucii, aruncîndu-se cu fața înaintea Domnului. După săvîrșirea rugăciunii, sculîndu-se de la pămînt, au văzut stînd lîngă mal o corabie și, rugîndu-se iarăși, s-au suit într-însa.

Deci, plecînd corabia, mergea contra apei. Dar, fiind purtată de vînt și cîrmuindu-se de nevăzuta putere a lui Dumnezeu, atît de iute mergea, încît într-un ceas a trecut atîta cale, pe care abia ar fi făcut-o cu multă osteneală în trei zile.

Sosind corabia la mal, în dreptul locașului lui Anuvie, părinții au ieșit din corabie pe pămînt, iar părintele Isaia le-a zis: "Domnul mi-a arătat pe bărbatul la care mergem. Acela ne va întîmpina pe noi, ne va cunoaște și ne va spune toate tainele noastre pe care le avem". După aceea a zis și părintele Pavel: "Și mie mi-a descoperit Domnul, că după trei zile îl va lua pe el din lumea aceasta".

Mergînd ei spre mănăstire și depărtîndu-se puțin de la rîu, iată că deodată venea întru întîmpinarea lor Cuviosul Anuvie. Deci, sărutîndu-i pe dînșii, le-a zis: "Bine este cuvîntat Domnul, Cel ce v-a arătat pe voi în trup viu și mai înainte întru Duhul". Luîndu-i cu dragoste și ducîndu-i în chilia sa, a început a le spune la fiecare dintre dînșii lucrurile cele bune ale lor, care nu se știau de nimeni altul, fără numai de Unul Dumnezeu; cum cineva se cunoaște deosebi și cum, săvîrșind fapta cea bună, este plăcut Stăpînului său, lui Hristos Domnul, și ce fel de dar are fiecare de la Domnul.

Atunci, părintele Isaia a zis către dînsul: "O, părinte, și nouă ne-a descoperit Domnul despre tine, că după trei zile te va lua la Dînsul din această lume trecătoare; de aceea mă rog ție să ne spui nouă pustniceștile tale osteneli și faptele tale cele îmbunătățite. Deci, nu te teme de prihana deșartei slave, pentru că, ducîndu-te din lumea aceasta, le vei lăsa celor de pe urmă ai tăi, chip despre viața ta cea plăcută lui Dumnezeu, ca să-ți fie ție vrednici următori".

Atunci părintele Anuvie a început a zice: "Nu-mi aduc aminte să fi făcut vreun lucru mare și cinstit, fără numai aceasta ce am păzit-o cu darul Dumnezeului meu: Din vremurile în care a fost prigonire împotriva creștinilor și am mărturisit înaintea muncitorilor numele Mîntuitorului nostru, n-a ieșit cuvînt mincinos din gura mea. Pentru că, odată mărturisind dreptatea, n-am voit după aceea să zic ceva nedrept și mincinos; odată iubind cele cerești, n-am voit după aceea să mai iubesc ceva din cele pămîntești. La aceasta mi-a ajutat mila Domnului; pentru că mi-a ajutat mie să nu mai am niciodată trebuință de ceva lucruri pămîntești, ci tot felul de hrană de care doream, îmi aduceau sfinții îngeri și nimic n-a tăinuit de mine Domnul meu, din cele ce se fac pe pămînt; apoi niciodată nu s-a lipsit inima mea de dorirea Lui cea dumnezeiască. Nu m-am odihnit ziua și noaptea, căutînd pe Cel ce L-a iubit sufletul meu, pe Stăpînul Hristos, ca să pot totdeauna să-L văd cu ochii mei cei sufletești și să mă îndulcesc de vederea Lui. Eu văd totdeauna pe îngerul lui Dumnezeu, fiind de față cu mine și arătîndu-mi pe toți stăpînitorii veacului acestuia. Lumina minții mele niciodată nu s-a stins; toate cîte le-am cerut de la Domnul, mi le-a dat mie. Am văzut de multe ori cetele îngerești, stînd înaintea lui Dumnezeu. Am văzut cetele sfinților mucenici și ale mărturisitorilor, soboarele monahilor și ale tuturor sfinților și, mai ales, ale celor care nu aveau altă osîrdie pe pămînt fără numai să slăvească totdeauna și să binecuvînteze cu credință pe Domnul întru simplitatea inimii lor. Am mai văzut pe satana și pe diavolii lui în focul cel veșnic și am văzut iarăși, împotriva acelora, pe cei drepți care se îndulceau de veșnica bucurie".

Cuviosul Anuvie, spunînd acestea la părinții ce veniseră la dînsul spre cercetare de trei zile, precum și multe altele, nu o făcea aceasta pentru slava deșartă, ci pentru folosul celor ce le ascultă. El, fiind silit prin rugăminte de cei ce au venit la dînsul, le spunea toate din toată inima, cu știință curată și cu multă smerenie.

După ce au trecut trei zile, și-a dat sufletul său cu bucurie și îndată s-au văzut sfinții îngeri luînd sufletul lui și ridicîndu-l spre înălțimea cerului, auzindu-se în văzduh dulci cîntări îngerești. Astfel a trecut Cuviosul Anuvie de la cele pămîntești la cele cerești, el care a mărturisit numele lui Hristos înaintea păgînilor și a suferit bătăi și munci pentru aceasta. Iar acum se preamărește în ceata mărturisitorilor, înaintea îngerilor cerești, în fața lui Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, se cuvine cinste și slavă în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site