Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pomenirea celui dintre Sfinți, Părintele nostru Mitrofan, întîiul Patriarh al Constantinopolului
(4 iunie)

Viețile Sfinților pe luna iunie


Părintele nostru Mitrofan a trăit pe vremea marelui Constantin, întîiul împărat creștin. El era fiu al lui Dometie Romanul, de neam împărătesc; pentru că Dometie era frate cu Prob, cel care a fost mai înainte împărat al Romei. Acest Dometie, fiind om cunoscător, a priceput înșelăciunea și rătăcirea închinării de idoli și, cunoscînd că credința creștină este dreaptă și adevărată, s-a lepădat de zeii cei mincinoși și a crezut în adevăratul Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Deci, fiindcă în acea vreme se săvîrșea mare păgînătate de îndrăcire de idoli în Roma și se făcea ucidere nevinovată de creștini în toate zilele fără număr, de aceea Dometie, lăsînd Roma, a venit în Vizantia cu doi fii ai săi, cu Prob și Mitrofan. Pe atunci era episcop în Vizantia Tit, bărbat plăcut lui Dumnezeu și sfînt; pe lîngă acesta petrecea Dometie cu fiii săi, învățînd credința cea întru Hristos, legea Domnului, și povățuindu-se la viața cu fapte bune. Episcopul văzîndu-l pe el lipit cu toată inima și cu tot sufletul său de Hristos, iar cu duhul arzînd și slujind Domnului, l-a rînduit pe el în rîndul clericilor bisericii, hirotonindu-l preot.

După moartea episcopului Tit, Dometie i-a luat scaunul lui, iar după sfîrșitul fericitului episcop Dometie, scaunul patriarhal l-a luat fiul său Prob. După moartea lui Prob, Sfîntul Mitrofan, fiul lui Dometie și fratele lui Prob, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Vizantiei. Marele împărat Constantin, venind în părțile Traciei și vizitînd și Vizantia, a văzut pe Sfîntul Mitrofan și, vorbind cu dînsul, l-a cunoscut că este plăcut lui Dumnezeu. Deci s-a minunat de îmbunătățita lui viață și înțelepciune, iubindu-l foarte mult; apoi, dorind să audă cuvintele lui cele însuflețite de Dumnezeu, l-a dus pe el la Roma.

Marele Constantin a voit să-și mute scaunul împărătesc de la Roma la Bizanț - Constantinopolul de azi -, pentru că a văzut că acel loc este foarte frumos și l-a socotit a fi vrednic de o cetate împărătească; deoarece era îndestulat cu roadele pămîntului și așezat lîngă Pontul Euxin - Marea Neagră de azi -, între Europa și Asia, avînd multe căi, atît pe mare, cît și pe uscat. Acolo a întemeiat o cetate mare, cu ziduri frumoase și a numit-o pe ea după numele său, Constantinopole sau Noua Romă.

Împăratul Constantin, mutîndu-și scaunul din Roma veche în Roma cea nouă, a adus și pe Sfîntul Mitrofan, numindu-l părinte al său și mijlocind pentru cinstea cea patriarhicească de la cei 318 Sfinți Părinți, care au luat parte la întîiul Sinod Ecumenic la Niceea. După porunca lui cea împărătească, Mitrofan a fost cel dintîi patriarh al Constantinopolului.

Sfîntul Mitrofan, întîiul patriarh al Constantinopolului, neputînd să fie la soborul acela din cauza bătrîneții și a slăbiciunii sale, a trimis în locul său pe arhiepiscopul său Alexandru, bărbat cinstit, sfînt și bătrîn, care a suferit pentru pacea Bisericii multe osteneli în Tracia și în Iliric. Acesta, în sobor, ținea locul patriarhului Mitrofan și se nevoia contra lui Arie. Iar după ce s-a sfîrșit acel Sinod ecumenic, dreptcredinciosul împărat, marele Constantin, a rugat pe toți arhiereii să meargă cu dînsul la Prea Sfințitul patriarh Mitrofan, să-l cerceteze pe el, fiind bolnav pe patul morții.

Deci, mergînd la dînsul toți împreună cu împăratul, într-o zi de Duminică, și stînd de vorbă, împăratul a zis către dînsul: "O, prea cinstite părinte, te văd că ai slăbit de bătrînețe și boală; deci, te rog spune și ne arată nouă, cine va fi vrednic după tine, ca să fie păstor al turmei!"

Sfîntul Mitrofan, cu fața veselă, a răspuns către împărat: "Cu adevărat Duhul Sfînt a vorbit prin gura ta, de vreme ce, cu șapte zile mai înainte, gîndindu-mă la aceasta, Domnul mi-a descoperit acestea: după zece zile mă voi duce din cele de aici și după mine are să vină la scaunul patriarhicesc slujitorul meu, Alexandru, cel vrednic cu adevărat de alegerea și de darul Sfîntului Duh; iar după el, are să fie moștenitor scaunului, Pavel, care este acum între cetăți". După aceea Sfîntul Mitrofan, căutînd spre dumnezeiescul Alexandru, patriarhul Alexandriei, a zis către dînsul: "O, frate, și tu vei lăsa după tine moștenitor ales". Apoi, luînd de mînă pe Ata-nasie, arhidiaconul lui, a grăit: "Iată viteazul ostaș al lui Hristos! Acesta va fi după tine moștenitor, care va sta împreună cu fratele meu, Alexandru, nu numai împotriva păgînătății lui Arie, dar va intra și în mari nevoințe; deci, pe el, împreună cu viteazul Pavel, îl așteaptă pătimirile cele multe".

Astfel a proorocit sfîntul, despre cele ce aveau să fie. Într-a-devăr, după acele zece zile de la descoperirea Domnului, s-a săvîrșit cu pace, în 4 zile ale lui iunie, și a trăit toți anii de la nașterea sa, 117; iar acum trăiește în viața cea fără de sfîrșit, stînd înaintea scaunului marelui Arhiereu, al Domnului nostru Iisus Hristos, Mîntuitorul nostru, a Cărui slavă este în veci. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iunie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site