Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfîntul Sfințit Mucenic Valentin și cei împreună cu dînsul
(30 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Într-un hotar din părțile Italiei, care se numește Umbria, în cetatea care se chema Interamna, a fost episcop Sfîntul Valentin, care luase de la Dumnezeu darul tămăduirilor. El tămăduia toate neputințele și toate bolile oamenilor cu rugăciuni și cu chemarea preasfîntului nume al lui Iisus Hristos. Pe cei necredincioși îi întorcea spre Dumnezeu de la păgînătatea închinării de idoli, pentru că atunci credința idolească cuprindea multă lume și împărații păgîni stăpîneau Apusul și Răsăritul și prigoneau pe creștini. În acea vreme, trei scolastici din Atena cu neamul și cu credința elini, cu numele Proclu, Efiv și Apolonie, au mers la Roma pentru învățătură, vrînd să se deprindă mai bine cu limba și filosofia romană.

Acolo, găsind ei pe un ritor preaînțelept și iscusit în amîndouă limbile - latină și elină -, cu numele Craton, s-au încredințat aceluia spre învățătură și petreceau în casa lui. Unul din fiii lui Craton, cu numele Herimon, s-a îmbolnăvit foarte tare și în boală i s-a gîrbovit spatele, astfel că capul lui ajunsese la genunchi și nu putea să se întindă deloc. El a chemat mulți doctori și nu puteau să aducă bolnavului nici un folos; deci, a pătimit trei ani, părăsit fiind și de doctori. S-a întîmplat de a mers la casa lui Craton un tribun cu numele Fronton. Acela, văzînd pe cel bolnav, a zis: "O boală ca aceasta s-a întîmplat unui frate bun al meu și l-a tămăduit un episcop creștin, care se numește Valentin și care petrece în cetatea Interamna". Tribunul spunînd aceasta, sfătuia pe Craton, să trimită pe fiul său bolnav la acel episcop. El a mai adăugat încă și aceasta despre fratele său, că după primirea tămăduirii n-a voit să se despartă de episcopul acela, fiind atras de bunătatea aceluia; astfel s-a legat de el prin dragoste.

Craton, auzind acestea, a trimis niște bărbați cinstiți, prieteni de-ai săi, la acel episcop, rugîndu-l să vină la dînsul, de vreme ce nu era cu putință să poarte atîta cale pe copilul cel bolnav. Dar omul lui Dumnezeu nu s-a lenevit să meargă din cetatea sa în Roma, la omul care-l chema și de care a fost primit cu cinste. Craton arătînd arhiereului pe Herimon, fiul său cel bolnav, l-a rugat să-l tămăduiască pe el, precum a tămăduit și pe fratele tribunului. Sfîntul Valentin i-a zis: "De vei vrea tu, fiul tău se va tămădui!" Craton a zis: "Jumătate din avuția mea o voi da, de vei putea să tămăduiești pe fiul meu".

Sfîntul a zis: "Mă minunez de tine că ești dascăl înțelept și nu pricepi cuvintele cele zise de mine. Deci, iarăși îți spun, că de vei vrea tu, se va tămădui fiul tău; adică, de vei crede în Hristos, toate se vor putea da credinciosului, căci credinciosul este mai cinstit înaintea lui Dumnezeu decît cel necredincios. Necredinciosul își pune nădejdea sa în cele deșarte și în lucruri proaste; iar pe idolii făcuți din lemn, din piatră și din alte materii, care au fost oameni răi, îi are ca pe niște zei. Au, doar pot oamenii să creadă că aceia sînt zei, care se tăvălesc în lucruri necurate și se îndeletnicesc cu păcate cumplite, neavînd nici un ceas liber de fărădelegile cele urîte? De aceea, de vei primi credința la care eu te sfătuiesc, și te vei lepăda de păgînătatea zeilor și îți vei pune nădejdea în singurul Dumnezeu, Cel nevăzut și atotputernic, se va da sănătate fiului tău, precum dorești. Jumătate din averea ta, pe care mi-o făgăduiești, împarte-o săracilor, ca să se roage lui Dumnezeu pentru tine și pentru fiul tău. Iar pe mine cu nici un chip nu mă vei putea îndemna să iau ceva de la tine pentru tămăduirea lui, decît numai singură credința ta îmi trebuie. Deci, să crezi că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este adevăratul Dumnezeu și să te lepezi de toți idolii tăi și atunci vei vedea sănătos pe fiul tău".

Craton i-a zis: "Deși nu știu în ce fel de rînduială se cuprinde credința voastră, însă am auzit, că fiecare se mîntuiește cu credința sa. Căci credința unuia nu poate să ajute altuia, nici credința cuiva să vatăme pe a altuia". Sfîntul Valentin a răspuns: "Sînt cazuri în viețile omenești, care altuia nici nu pot să ajute, nici să-l vatăme; pentru că necredința tatălui nu poate să vatăme credința fiului, dar la nevoie și la trebuința sănătății, credința cuiva poate să ajute altuia. Prin aceasta tatăl ajută fiului, sora, fratelui și stăpînul, slugii. Noi citim că sutașul, pentru credința lui, a luat sănătoasă pe sluga sa, care murea. Mai-marele sinagogii a văzut întoarsă la viață pe fiica sa, care murise. Și surorile care plîngeau pe Lazăr, fratele lor, care murise și-l îngropaseră, prin glasul Domnului l-au văzut înviat a patra zi și s-au bucurat. Sînt și alte multe în Scriptura veche și nouă. Iar acestea le-am arătat ca dovezi, că credința unuia poate să ajute altora. Se întîmplă încă și aceasta, ca necredința cuiva să aducă vătămare asupra altora; căci și necredința unui om ca a lui Faraon, a adus diferite pedepse asupra Egiptului, încît și pe el însuși l-a pierdut cu toată oastea".

Acestea și mai multe altele zicînd sfîntul episcop, ritorul Craton a căzut la picioarele lui și a zis: "Cred că Cel propovăduit de tine este adevăratul Dumnezeu și nu este altul afară de El. El poruncește bolilor și morții să fugă. El poruncește vieții și vine". Sfîntul episcop Valentin i-a zis: "Credința creștinească se cade a o arăta nu numai prin cuvinte, ci și cu faptele". Ritorul a zis: "Care sînt faptele prin care poate să se arate credința?" Episcopul a zis: "Să te lepezi de idolii cei făcuți de mîini și să primești Sfîntul Botez, ca să te rînduiești între fiii lui Dumnezeu!" Craton a zis: "Apa care spală întinăciunea trupească, cum poate să spele și păcatele?" Arhiereul a răspuns: "Apa, cînd se va chema asupra ei numele Preasfintei Treimi, primește într-însa pe Sfîntul Duh, Care curățește toate păcatele omului, ce se botează în apa aceea". Craton a zis: "Lungindu-se vorba noastră, se scurtează viața fiului meu Herimon". Sfîntul Valentin a zis: "De nu vei crede acestea pe care niciodată nu le-ai putut auzi și vedea, fiul tău nu va putea să fie sănătos".

Craton a zis: "Ce este aceea, pe care eu niciodată n-am putut auzi și nici vedea?" Arhiereul a zis: "Oare ai auzit vreodată de Fecioara cea neîntinată care a zămislit, adică, fiind fecioară, a născut și după naștere a rămas tot fecioară? Oare ai văzut cîndva pe cineva umblînd pe apele mării ca pe uscat și cu cuvîntul să fi schimbat valurile mării în alinare? Auzit-ai oare de Hristos, Care mai în urmă a fost răstignit, mort și îngropat și a treia zi a înviat din morți și apoi S-a înălțat la cer? Și la a Cărui înălțare îngeri în vederea ochilor arătîndu-se oamenilor, au mărturisit că iarăși va veni din cer ca să judece viii și morții? De le crezi acestea că sînt așa, apropie-te și te botează, ca să cîștigi sănătatea fiului tău și singur să te învrednicești vieții veșnice". Ritorul a zis: "Toate cîte mi le grăiești le voi face, numai fiul meu să se facă sănătos". Atunci episcopul a zis: "Deoarece înțelepciunea lumii acesteia, se pare că este nebunie la Dumnezeu, dă-mi cuvînt că dacă fiul tău prin credința mea va cîștiga sănătate, tu împreună cu toată casa ta te vei întoarce spre Hristos și te vei boteza".

Atunci ritorul Craton, chemînd pe femeia sa și pe toți casnicii săi, s-au aruncat înaintea picioarelor lui, făgăduind că toți se vor face creștini, dacă se va tămădui Herimon. Acolo erau și tinerii cei mai sus ziși: Procul, Efiv și Apolonie, care și ei dorind sănătatea fiului dascălului lor, au făgăduit că se vor face creștini. De aceea, episcopul Valentin a poruncit să se pregătească o cameră deosebită și în ziua aceea și în noaptea viitoare să fie tăcere. Apoi, luînd pe bolnav în camera aceea, s-a închis singur cu dînsul. Deci, bolnavul își strînsese tot trupul ca un ghem, avînd capul între genunchi și picioarele pe umeri, încît nici o parte nu avea liberă între încheieturile trupului. El nu putea vorbi cu limba ci numai gemea. Deci, nici unul dintre doctori nu putea să cunoască și să vindece neputința lui. Dar Sfîntul Valentin episcopul, a așternut pe pămînt rasa de păr, pe care obișnuia a se ruga, și punînd pe dînsa pe bolnav, mai mult mort decît viu, s-a rugat toată noaptea lui Dumnezeu. Iată, la miezul nopții a strălucit în camera aceea o lumină cerească, încît celor ce erau afară li s-a părut că s-a aprins camera.

Iar după ce a trecut miezul nopții, copilul s-a sculat sănătos cu trupul și a început cu glas mare a lăuda pe Dumnezeu. Atunci părinții lui și toți care erau cu dînșii în casa aceea, auzind glasul lui Herimon, s-au bucurat foarte mult, că de trei ani nu-l mai auziseră pe el vorbind, decît numai gemînd. Deci, apropiindu-se, au bătut în ușă, rugînd pe sfînt să le deschidă și să vadă pe Herimon. Însă sfîntul le-a răspuns lor: "Pînă ce nu voi săvîrși obișnuitele mele rugăciuni și cîntări de laudă, nu vă voi deschide". Deci, așteptînd ei pînă la ziuă, sfîntul episcop le-a deschis ușa și scoțînd pe copil sănătos cu trupul, ca și cum niciodată n-ar fi fost bolnav, l-a dat pe el părinților lui. Atunci ritorul Craton, cu toată casa sa, a crezut în Hristos și s-a botezat, veselindu-se cu duhul întru Dumnezeu Mîntuitorul lor.

Deci, Herimon, copilul cel tămăduit, după primirea Sfîntului Botez, nu mai voia să se despartă de doctorul său, de Episcopul Valentin. Asemenea și cei trei tineri, pomeniți mai sus, după botez, lăsînd filosofia cea din afară, s-au alăturat cu toată osîrdia de duhovnicescul învățător, de Valentin, arhiereul lui Dumnezeu și s-au făcut ucenicii lui, fiind următorii vieții lui cele sfinte și căutători ai mîntuirii lor. Pentru că pe școlarii cei tineri și de o vîrstă cu dînșii, prin îndemnările lor și cu chipul vieții celei cinstite și înțelepte, îi aducea la credința în Hristos și la Sfîntul Botez. La dînșii se adunau mulțime de școlari, care, ascultînd învățătura lor cea insuflată de Dumnezeu, se învățau la cereasca înțelepciune și se povățuiau la calea cea adevărată. După ce și fiul eparhului cetății, cu numele Avundie, a crezut în Hristos și s-a botezat, s-a aprins de dragoste dumnezeiască și mărturisea înaintea tuturor că este robul lui Hristos.

Atunci tatăl lui și ceilalți senatori, umplîndu-se de mînie, au prins pe învățătorul credinței creștine, pe Sfîntul Valentin și bătîndu-l fără cruțare îl sileau la închinarea de idoli. Dar el, nevrînd să le facă voia, a fost muncit cumplit, apoi l-au dus la închisoare în temniță. Dar sfîntul se bucura că s-a învrednicit a pătimi pentru Hristos Domnul său, rănile cele suferite, căci se înfrumuseța ca și cu niște podoabe scumpe și se lăuda apostolicește, zicînd: Rănile Domnului meu pe trupul meu le port. Acelea împlinesc patimile lui Hristos în trupul meu. Iar pe ucenicii săi care veneau la dînsul, pe cînd ședea în temniță, îi întărea în sfînta credință. De acest lucru înștiințîdu-se eparhul, s-a mîniat foarte mult și, trimițînd noaptea, l-a scos din temniță și i-a tăiat capul.

Astfel și-a sfîrșit nevoința sa cea mucenicească Sfîntul Episcop Valentin; iar ucenicii lui, Procul, Efiv și Apolonie, luînd cinstitul lui trup, l-au dus în cetatea Interamna și acolo, înaintea cetății, cumpărînd o parte mică de pămînt, l-au îngropat cu cinste. Ei au petrecut lîngă mormînt ziua și noaptea în post și rugăciuni, lăudînd pe Dumnezeu. La dînșii se adunau toți credincioșii cîți erau în cetate și mulți din cei necredincioși veneau și ascultau cuvintele lor cele mîntuitoare de suflet și la propovăduirea lui Hristos, luminîndu-se cu credința.

După o vreme oarecare, ajungînd toate acestea la cunoștința lui Leontie, dregătorul cetății, a poruncit de a prins pe cei trei sfinți și i-a băgat în temniță. Dar, de vreme ce a văzut pe popor făcînd zgomot pentru prinderea lor, pentru că tuturor erau iubiți, a poruncit să-i ucidă pe dînșii noaptea, pentru că se temea ca să-i osîndească pe dînșii la moarte ziua, ca să nu fie liberați de mîinile poporului.

Deci, sfinții mucenici au fost tăiați noaptea și s-au dus la lumina cea neînserată a cereștii împărății. Iar Sfîntul Avundie, cel mai sus pomenit, fiul eparhului Romei, care mersese acolo la iubiții săi prieteni, cînd a auzit de uciderea lor, i-a fost jale de aceasta foarte mult. Deci, luînd cinstitele lor trupuri, le-a îngropat cu cinste lîngă mormîntul Sfîntului Valentin, învățătorul lui, slăvind pe Domnul Iisus Hristos, Care viază și împărățește împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh, în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site