Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Pătimirea Sfîntului Mucenic Calinic
(29 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Sfîntul Mucenic Calinic s-a născut în părțile Ciliciei și a fost crescut în religia creștină. Venind el în vîrsta bărbatului desăvîrșit, a văzut mulți oameni lepădîndu-se de Stăpînul Hristos și trecînd la religia păgînă. Deci, întunecîndu-se ei de drăceasca înșelăciune, crezînd pietrelor celor fără suflare și aducînd jertfe spurcate idolilor, plîngea pentru pierderea lor. El a început a-i învăța la arătare cunoștința adevărului, întorcînd pe mulți elini de la rătăcirea lor către Hristos Dumnezeu. Deci, mergînd prin multe cetăți și sate și propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu, s-a dus în Ancira, cetatea Galatiei, căutînd mîntuirea sufletelor omenești.

Petrecînd el multă vreme acolo și ostenindu-se întru buna vestire a lui Hristos, a cîștigat lui Dumnezeu pe mulți. Apoi, fiind prins de cei necredincioși, a fost dus la judecată înaintea unui ighemon cu numele Sacherdon, om prea aspru și slujitor aprins al diavolilor, vrăjmașul lui Hristos și cumplit muncitor al creștinilor. Deci, toți păgînii strigau către judecători, zicînd: "Acesta este Calinic, care a venit din alte țări în cetatea noastră și învață poporul să nu aducă jertfe zeilor, nici să li se închine lor și pe mulți îi duce în urma înșelăciunii sale". Atunci ighemonul, căutînd spre dînsul cu iuțime, a început a-l întreba cu glas groaznic, zicînd: "Pentru ce îndrăznești, nebunule nemernic, a răzvrăti popoarele, învățîndu-le să-și lase pe zeii care ne fac fericiți și pe care îi cinstește împăratul și lumea toată? Au doară tu nu înțelegi puterea lor?" Iar sfîntul i-a răspuns lui cu blîndețe: "Eu sînt robul lui Hristos. Deci, văzînd poporul ducîndu-se la pieire, mă doare inima de dînsul și, pe cît pot, mă sîrguiesc prin învățătura cea bună a-l întoarce de la întuneric la lumină și de la pierzare spre mîntuire, pentru că în cărțile noastre stă scris: De va întoarce cineva pe cel păcătos de la rătăcirea căii lui, va mîntui suflet de la moarte și va acoperi mulțime de păcate. Deci, aș fi voit să te aduc și pe tine la lumină, din întunecarea diavolească care te-a cuprins și astfel să te povățuiesc la calea adevărului". Ighemonul, umplîndu-se de mînie, a zis: "Au doară voiești să mă lepăd de zei și să cinstesc moartea cea amară, mai bine decît viața cea dulce, ascultînd cuvintele tale nebune? Nu voi face aceasta nicidecum, ci pe tine te voi sili să te închini zeilor noștri, căci cumplite chinuri voi pune asupra ta și voi vedea de va veni Dumnezeul tău să te scape din mîinile mele. Nu voi cruța trupul tău, pînă ce nu vei cunoaște puterea și stăpînirea zeilor și pînă nu le vei aduce lor jertfe".

Atunci sfîntul a început a-i răspunde cu îndrăzneală, zicînd: "Cu aceasta nu vei înfricoșa pe robul lui Hristos, căci mie îmi este atît de dorită munca cea pentru Dumnezeul meu, precum hrana este dorită celui flămînd. Deci, nu zăbovi îngrozindu-mă cu cuvinte, ci începe muncirea ta asupra mea. Iată, trupul meu stă înaintea ta și este gata la munci, avînd în sufletul său pe Dumnezeu care ne pregătește, mie mîntuire, iar ție pierzare". Ighemonul, umplîndu-se și mai mult de mînie, a zis: "O, ticălosule, cum îndrăznești să mă cerți pe mine cu niște cuvinte ca acestea? Mă jur pe zei, că nu te voi milui, ci voi despărți carnea de pe oasele tale și toată munca o voi aduce asupra ta, pînă ce te voi pierde cu o moarte cumplită".

Sfîntul a răspuns: "O, om necurat, mai mult decît toți oamenii cei necurați, pînă cînd vei cheltui vremea în deșert, iuțindu-te cu mînie și nesăvîrșindu-ți fapta? Muncește-mă odată și vei vedea bărbăția și răbdarea nevoitorului lui Hristos, care așteaptă să ia de la Mîntuitorul său cununa biruinței".

Atunci ighemonul a poruncit ca, dezbrăcînd și întinzînd pe mucenic la pămînt, să-l bată cu vine de bou fără cruțare. Astfel au bătut pe sfînt multă vreme. Apoi propovăduitorul striga: "Calinic, cunoaște pe zei, cheamă-i pe ei, căci aceia te vor scăpa de munci!" Sfîntul mucenic, fiind chinuit, își bătea joc de ighemon și de muncile lui. El striga către dînsul, zicînd: "Mi-ai făgăduit munci mari, dar cum văd, îmi dai munci foarte mici. Deci adu asupra mea mai cumplită muncire, pentru că eu nu mă tem de foc și nu mă înspăimînt de sabie; ci rîd de moarte, așteptînd să iau de la Domnul meu viața cea veșnică".

Ighemonul a dat poruncă apoi să-l spînzure pe mucenic de un lemn de muncă și să-i strujească trupul cu piepteni de fier. Și astfel i-au strujit trupul pînă la oase. Răbdînd el toate acestea ca în trup străin, rîdea de muncirea păgînilor și zicea către ighemon: "Poruncește să mă strujească mai tare, căci cu cît vei struji trupul meu mai mult, cu atît vei sătura sufletul meu. Pentru că am pe Hristos, Care-mi ajută și cu al Cărui dar întărindu-mă, nu simt durerile în munci".

După aceasta, pogorînd de la muncire pe pătimitorul lui Hristos, ighemonul a poruncit să încalțe pe mucenic cu încălțăminte de fier care avea piroane ascuțite. Și astfel să-l ducă pe el la cetatea Gangra, care era departe de cetatea Ancira, ca la 80 de stadii și acolo să-l ardă cu foc, fiindcă în acea cetate Sfîntul Calinic întorsese mulți oameni la Hristos și voia ca aceia să-i vadă sfîrșitul lui și să se teamă. Deci, cumplitul ighemon a dat pe slujitorul lui Hristos, ostașilor celor nemilostivi ai săi, poruncindu-le să alerge pe cai iuți, iar pe mucenic să-l silească să alerge înaintea cailor și să-l bată cu bice. Sfîntul, fiind încălțat în încălțămintele cele cu piroane, umbla ca și cum nu simțea durerea din rănirea picioarelor și cînta psalmul lui David: Așteptînd, am așteptat pe Domnul. El a privit la mine și a auzit rugăciunea mea. El m-a scos din groapa patimilor și din tina noroiului. El a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei.

Deci, mergînd în calea ce i se poruncise, a întrecut în alergare chiar și caii. După ce a alergat 60 de stadii și au ajuns la un loc ce se chema Matrica, ostașii au însetat foarte mult, din pricina arșiței soarelui, căci era luna lui iulie. Negăsindu-se apă în cale, au început a slăbi de sete și caii lor abia mai suflau. Fiind ei aproape de sfîrșit au zis cu lacrimi către Sfîntul Calinic: "Robul adevăratului Dumnezeu, miluiește-ne pe noi, deznădăjduiții de viața noastră, și roagă-te Dumnezeului tău, ca să ne dea apă și să nu murim. Căci noi am auzit, că Dumnezeul tău toate le poate face. Deci, să nu pomenești răutățile făcute de noi ție, căci nu de voia noastră te-am muncit, ci din porunca ighemonului".

Sfîntul Calinic, văzîndu-i topindu-se de sete, s-a milostivit spre ei și, vrînd să facă bine vrăjmașilor săi, s-a oprit lîngă o piatră ce se întîmplase în cale și, ridicîndu-și ochii spre cer, s-a rugat, zicînd: "Stăpîne al cerului, al pămîntului, al mării și a toată făptura, care altădată ai scos apă din piatră în pustie și ai adăpat pe robul Tău Moise și cu dînsul pe poporul cel însetat, arată și acum minunile Tale și fă ca să izvorască apă din această piatră, ca să se adape acești însetați ca și spre cei ce nu Te știu pe Tine, să se arate lucrurile Tale minunate și să se preamărească numele Tău cel sfînt!" Astfel rugîndu-se el, îndată a izvorît din piatra aceea izvor de apă vie, încît toți au băut și s-au răcorit și cu glas mare strigau: "Mare și mai minunat decît toți zeii este Dumnezeul creștinilor!" Deci, izvorul acela n-a încetat de atunci a izvorî apă, spre pomenirea minunii lui Dumnezeu, care s-a făcut cu rugăciunile mucenicului.

Ostașii și dobitoacele lor, adăpîndu-se din izvorul care a curs cu minune din destul, au trecut înainte fără osteneală depărtarea căii care le rămăsese și au ajuns la cetatea Gangra. Ei n-au voit să dea morții pe Sfîntul Calinic, făcătorul lor de bine, care i-a scăpat pe cale; însă temîndu-se de moarte, din partea voievodului, au făcut fără de voie porunca lui. Deci, arzînd un cuptor de foc, au pus pe mucenic aproape de văpaia cuptorului care ardea. El, bucurîndu-se și veselindu-se, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și s-a rugat, zicînd: "Mulțumesc Ție, Părinte ceresc, că m-ai făcut vrednic de ceasul acesta, în care mor pentru numele Tău cel Sfînt. Deci, primește în pace duhul meu, iar pe vrăjmașii Tăi rușinează-i".

Zicînd aceasta, a intrat în mijlocul cuptorului de foc și culcîndu-se și-a dat sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Apoi, stingîndu-se cuptorul, s-a găsit cinstitul său trup nevătămat de foc, pe care, luîndu-l, l-au îngropat cu cinste cuvioasă, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfîntul Duh, pe unul Dumnezeu în Treime, Căruia și de la noi să-I fie cinste și slavă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site