Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site


Sfîntul Mucenic Iulian
(28 iulie)


Viețile Sfinților pe luna iulie

Pe vremea împărăției lui Antonin, creștinii erau siliți ca, ori să aducă jertfe zeilor, ori să moară de munci cumplite. Atunci era în Campania un ighemon cu numele Flavian, aspru și urîtor al numelui lui Hristos. Acela a trimis prin toată Campania pe slugile sale cele păgîne, ca pe toți creștinii pe care îi vor găsi, să-i prindă și să-i aducă legați în cetatea Atena, în care locuia el în acea vreme. Atunci era prin părțile Dalmației un bărbat numit Iulian, tînăr cu vîrsta, dar cu numele și înțelepciunea creștinească bătrîn, cu fața cinstit și cu tot trupul ales; luminat cu neamul cel bun, dar mai luminat cu credința. Acesta, mergînd odată pe drum, aproape de cetatea Anagnia, s-a întîlnit cu ostașii ighemonului și i-a întîmpinat cu închinăciune creștinească, zicîndu-le: "Pace vouă, fraților!"

Deci ei, cunoscîndu-l din cuvintele și obiceiul lui cel blînd că este creștin, au început a-l întreba cine și de unde este, cum se numește și de ce credință este. Dar robul lui Dumnezeu, dorind ca pentru Hristos să pătimească și să moară, a răspuns fără temere: "Sînt creștin, mă numesc Iulian, iar din neam sînt din Dalmația. Eu umblu prin toate părțile, îndemnînd popoarele cu sîrguință ca, lepădîndu-se de cinstirea idolilor, să cunoască pe Unul și adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos, Fiul Lui, ca pe Acela să-L cinstească, pe Care eu propovăduindu-L, voiesc ca sufletul meu să-l pun pentru Dînsul". Ostașii, mirîndu-se de răspunsul lui atît de îndrăzneț, l-au prins și l-au legat bine.

Apoi, bătîndu-l, îl duceau pe el, zicîndu-i: "Vom vedea dacă sînt adevărate cuvintele tale, că dorești să mori pentru Cel răstignit". El, fiind bătut, se ruga lui Dumnezeu să-i dea putere, ca pînă în sfîrșit să rabde pentru numele Lui cel sfînt. Deci, el a fost auzit de Domnul, pentru că a venit către dînsul un glas de sus, întărindu-l și zicîndu-i: "Nu te teme, Iuliane, că Eu voi fi cu tine și-ți voi da putere și biruință!" Iar tînărul sfînt, dînd mulțumire lui Dumnezeu, s-a dus la ighemon și îndată, din porunca lui, a fost închis într-o temniță înfricoșată, care se numea "groapa rece". Acolo a fost ținut șapte zile fără hrană și băutură, vrînd să-l omoare cu foamea și setea. Dar Dumnezeu n-a lăsat pe robul Său, pentru că a trimis la dînsul pe sfîntul înger, de a cărui vedere și vorbire îndulcindu-se, primea hrană cerească din mîinile lui.

După ce au trecut cele șapte zile, ighemonul a venit la locul de priveliște - unde mai tîrziu s-a zidit o biserică în numele Prea- sfintei Născătoare de Dumnezeu - și a stat la judecată înaintea mulțimii poporului ce se adunase. Deci, aducînd pe mucenic la cercetare înaintea lui, a zis către dînsul: "Nu-ți este ție rușine, un tînăr atît de frumos și ales, să te lipești de un nazarinean, Care a fost răstignit pe cruce? Nu este mai bine să te lepezi de acea urîtă credință și să te închini zeilor, ca să fii plăcut împăratului?" Mucenicul a răspuns: "Slava și lauda mea este Dumnezeul meu, adică Hristos Cel răstignit. Deci, să nu-mi fie mie a mă lăuda în altceva, decît numai în Crucea Domnului meu. Însă pentru sfînta credință, pe care tu cu minciună o numești urîtă, sînt gata a muri. Iar zeii tăi cu adevărat sînt urîți, pentru că sînt diavoli și toți aceia care se închină lor să se rușineze".

Niște cuvinte ca acestea ale sfîntului auzindu-le ighemonul, s-a pornit spre mînie. El a poruncit să-l bată peste gură, apoi, întinzîndu-l la muncire, să-l chinuiască. Sfîntul, răbdînd bătăi, se ruga lui Dumnezeu, zicînd: Spre Tine, Doamne, am nădăjduit; izbăvește-mă cu puterea Ta! Tu ești Dumnezeul meu, ajutorul meu, scăparea mea și izbăvitorul meu; deci, să se rușineze cei ce se închină idolilor ciopliți și cei ce gîndesc rele asupra mea. Către Tine, Doamne, am strigat să nu mă dai pe mine întru răpirea vrăjmașilor mei. Atunci iarăși a venit către dînsul un glas din cer, întărindu-l și zicîndu-i: "Iuliane, nu te teme, ci nevoiește-te cu bărbăție". Și îndată mucenicul, întorcîndu-se spre popor, a început a vorbi: "Vedeți voi, zeii voștri, ticăloșilor? Nu nădăjduiți spre aceia pe care i-ați făcut cu mîinile voastre, ci cunoașteți pe Dumnezeu, Care din nimic a făcut cerul și pămîntul!" Cu niște cuvinte ca acestea Sfîntul Iulian, îndemnînd poporul, a cîștigat lui Dumnezeu mai mult de treizeci de bărbați. Apoi a fost dus iarăși în temniță.

A doua zi, fiind scos din temniță și dus la judecată, a auzit de la ighemon niște cuvinte ca acestea: "Te cruț pe tine, cel ce singur nu te cruți și nu voiești să te închini zeilor celor nebiruiți". Împotriva acestora sfîntul mucenic a răspuns astfel: "În deșert îmi vorbești mie aceasta, pentru că nu-mi vei schimba mintea mea. Eu mă închin lui Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pămîntul, Căruia toți sînt datori a se închina". Atunci ighemonul Flavian, mîniindu-se, a poruncit să spînzure la muncire pe sfînt și să-l chinuiască cu bătăi, strujindu-i trupul. Dar, cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinții Săi, mîinile ighemonilor au slăbit și s-au îmbolnăvit, încît nu puteau nici să se atingă de sfînt, nici să țină în mîini uneltele cele de muncire, nici altceva să facă. De acest lucru se mira ighemonul Flavian foarte mult.

Atunci, deodată a venit un vestitor, spunînd de capiștea zeului lor, care se numea Serapis, că a căzut și idolul acela împreună cu ceilalți idoli s-au sfărîmat în bucăți. Atunci ighemonul și slujitorii diavolilor care erau împreună cu dînsul s-au umplut de mirare și de rușine. Iar creștinii care erau în popor și care în taină țineau sfînta credință, se bucurau cu duhul și preamăreau pe Hristos Dumnezeu.

După aceasta, poporul necredincioșilor a strigat, zicînd: "Îndată să pierzi pe vrăjitorul acesta". Atunci ighemonul, umplîndu-se de mînie și iuțime, s-a învoit la glasul poporului și a dat asupra mucenicului judecata de moarte, zicînd: "Pe Iulian cel învățat de creștini la meșteșugul vrăjitoresc, pe hulitorul zeilor și pe potrivnicul poruncii împărătești, poruncim să i se taie capul cu securea, chiar pe locul capiștei dărîmate. Aceasta spre izbîndirea necinstirii zeilor ce s-a adus de dînsul". Deci, sfîntul, fiind dus în acel loc, și-a plecat genunchii și s-a rugat lui Dumnezeu, zicînd: "Dumnezeul bunătății celei fără de sfîrșit, mulțumesc Ție că m-ai învrednicit pe mine nevrednicul de o moarte cinstită ca aceasta! Mulțumesc Ție că m-ai învrednicit să mor pentru numele Tău cel Sfînt! De aceea, mă rog Ție să mă speli cu această vărsare a sîngelui meu, să mă cureți de păcatele mele și să mă duci în binecuvîntata Ta împărăție. Primește în pace duhul meu și pe toți cei ce vor voi, ca, întru slava Preasfîntului Tău nume, să cinstească pomenirea pătimirii mele, să nu-i uiți întru milostivirea Ta cea preamare".

Astfel rugîndu-se sfîntul, i-a venit un glas din cer, vestindu-i că i s-a auzit rugăciunea lui, chemîndu-l pe dînsul la cele de sus. Apoi au tăiat capul Sfîntului Mucenic Iulian cu securea. Sufletul lui cel sfînt, dezlegîndu-se din legăturile trupului, s-a suit în ceruri, la Hristos, Dumnezeul nostru, Care împărățește împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh și Căruia I se cuvine slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


La începutul paginii | Viețile Sfinților pe luna iulie


Copyright © 1999-2016 Pagini Ortodoxe Românesti. Toate drepturile rezervate.



Home | Vietile Sfintilor | Calendar | Predici ale Parintelui Cleopa | Acatistier | Links | Cauta in site